11,711 matches
-
e acolo ca să prevină toate astea, iar ei mor cu toții! Chaquie n-a mai spus nimic. Așa că, până la urmă, am ridicat păturile ca să trag cu ochiul să văd ce face. Chaquie se uita la mine nedumerită. Mă suspecta în mod cert că-mi bat joc de ea, dar nu avea cum să fie sigură. înainte de momentul ăsta crezusem c-o urăsc, dar acum știam c-o urăsc cu-adevărat. Vacă fascistă, m-am gândit. Cunoșteam genul. Era membră a Mamelor Catolice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ce bine arată! —Bună, am murmurat susținându-i privirea pentru o clipă mai lungă de-o zi și jumătate. Sau cel puțin așa mi s-a părut mie. Oare și-a făcut ceva? m-am întrebat uluită. Pentru că, în mod cert, niciodată înainte, nu arătase așa de bine. Poate-și făcuse un transplant de cap? Sau poate în seara aia împrumutase fața lui Gabriel Byrne? Mi-am dat seama că stăteam în poziție de drepți împingându-mi pieptul către el, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
toate patru în același timp. Dumnezeule. Din experiențele trecute, știam că asta avea să fie o experiență pe parcursul căreia nici nu aveam să dorm și nici n-avea să existe cineva care să-mi spună mulțumesc. Asta fiindcă, în mod cert, ceva n-avea să meargă cum trebuie cu una dintre cărți, cu măcar una, așa că, peste toate celelalte, aveam să fiu nevoită să îndur furia dezlănțuită a lui Vivian. Ceea ce mă întreba ea, de fapt, era dacă eram în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în cărți. După cum spunea Sally, viața trebuia trăită. Viața însemna oameni și experiențe și distracție. Henry n-ar fi niciodată în stare să vadă cum stau lucrurile. Ajuns în baie, Wilt nu prea putea să vadă nimic. Și în mod cert nu putea să vadă nici o metodă prin care să scape de păpușa gonflabilă. încercarea lui de a reteza gâtul bestialei creaturi cu un brici eșuase cu totul, în mare măsură grație faptului că briciul pe care îl avusese în vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
crezut că vrei să dau drumul mai repede la ciment. Nu aveam cum să aud ce-mi zici. — Da, dar uite că oricare alt cretin ar fi auzit! zbieră iar șeful de echipă. în sala 593, Wilt auzise în mod cert. își ațintise privirea înnebunită pe fereastră, la fenomenul răspândirii panicii. Lângă el, anul III Mecanici Auto își pierdu orice interes față de Shane. Se înghesuiră cu toții la fereastră și se uitară afară. — Ești absolut sigur? întrebă șoferul. — Sigur?! Bineînțeles că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
bătrână. — De douăzeci și ceva de ani? — S-ar putea. — Sau de treizeci și ceva? Barney înălță din umeri. Mai era ceva ce tot încerca să-și amintească. Ceva ce la momentul respectiv i se păruse ciudat. — Dar în mod cert nu de patruzeci și...? Nu, zise Barney. Mai tânără. O zise pe un ton oarecum ezitant. — Nu ești foarte exact, zise inspectorul. — N-am ce face, îi replică plângăreț Barney. Vezi o femeie undeva în fundul unui puț imens și gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
bate capul să sape ca s-o scoată de-acolo. Și mai e ceva, continuă șeful Catedrei de Inginerie. Dacă brațul îi iese în afară, vor putea să-i ia imediat amprentele. Wilt zâmbi în sinea lui. Un lucru era cert: n-or să reușească să găsească amprente la Judy. Apoi tânărul își termină cafeaua, înveselit, și se duse la o clasă de cecretare-șefe. Le găsi avide de vești despre crimă. Credeți că a fost o crimă sexuală? îl întrebă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ca să intre. în sacristie trebuia să fie și niște stihare pentru cei din cor, iar dacă se îmbrăca într-un stihar, putea să o ia pe cărarea ce urca spre casa parohială. Sau nu putea? Eva nu știa în mod cert care era semnificația stiharelor. Parohul putea să se înfurie. O, Doamne, totul era așa de aiurea! Până la urmă femeia deschise ușa bisericii și intră. înăuntru era rece, umed și pustiu. Strângând bine firele de iederă, Eva traversă biserica până la ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
dumneavoastră un apel care se pretindea a veni de la doamna Wilt. — De la doamna Wilt? zise părintele St John Froude. Doamna Wilt? Mă tem că trebuie să fie o greșeală. Eu nu cunosc nici o doamnă Wilt. — Apelul a venit în mod cert de la telefonul dumneavoastră, domnule. Părintele St John Froude medită asupra problemei. — Asta-i foarte ciudat, zise el. Eu locuiesc singur. — Sunteți părintele paroh? — Desigur că sunt parohul. Aici e casa parohială, iar eu sunt parohul. — Am înțeles, domnule. Iar numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
striga ea. Bucurați-vă pentru cei zece care se nasc, care se vor naște, care s-au născut la fiecare patruzeci și una de secunde. Bucurați-vă pentru ei și nu vă opriți. Bucurați-vă neîncetat, căci atâta lucru e cert, căci atâta lucru e adevărat și atâta lucru e dincolo de orice îndoială: acum sunt vii zece oameni care nu au fost vii până acum. Bucurați-vă!“ Și apoi, strângând tare brațele balansoarului în timp ce accelera ritmul legănării, își privea tatăl în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nu există, se află în spatele tuturor acțiunilor ei. Așa mi-e firea, să mă revolt împotriva opresorilor. Când mama îmi spune să învăț „să mănânc o chiftea făcută din propria limbă”, și „să-mi ascund brațul rupt în mânecă”, mă cert fără să mă gândesc vreodată la consecințe. Nemulțumită, mama mă lovește. Mă bate cu o mătură. E speriată de firea mea. Crede că voi fi ucisă precum tinerii revoluționari ale căror capete atârnă pe catargele de steag de pe poarta orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
zgomotele neobișnuite care veneau din salonul cel mic, Ledoulx făcu un semn valetului Julien. Acesta aruncă doar o privire, tresări, apoi reveni cu o expresie perplex fericită și, fiind cu totul incapabil să formuleze clar ceea ce văzuse, dar, în mod cert, îl încântase, ridică din umeri. Intrigat, se porni atunci spre acel salon însuși contele. Fără grabă, desigur, și cu toată demnitatea înaltei sale funcții. Deschise larg ușa și... și... și un val de furie îi cutremură bățoasa lui arhitectură interioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tânărul încerca de fapt să-i atragă atenția asupra sa. Și încercarea lui nu era lipsită de rafinament, ceea ce dovedea o oarecare practică. Sus, valetul deschise canaturile ușii, apoi o invită să intre, cu o semireverență fără cusur. În mod cert, valetul stăpânea arta de a-și sluji stăpânii subjugându-i. Și precipitarea cu care fusese înscris pe lista personalului absolument indispensable pentru „prestigiul Franței și pentru înalta misiune încredințată de împăratul Napoleon consulatului francez într-o țară atât de îndepărtată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ajuta la deblocarea negocierilor. În fond, ea satisfăcea în parte pretențiile Rusiei și nu șifona prea tare orgoliul Imperiului Otoman. Teoretic, în limbaj politic însemna doar un transfer de suzeranitate și încetarea ostilităților prin semnarea tratatului. Acest lucru, în mod cert, putea să aibă un efect considerabil asupra distrugătorului de lume, asupra lui Napoleon. „Buturuga mică răstoarnă carul mare!” Practic, însă... Ce dezastru să împarți un trup de țară în două jumătăți!... Reveni la scaunul lui, se așeză și luă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la sigur, convins fiind că lucrurile vor evolua în sensul dorit de el. Cum ar fi putut o actriță oarecare să refuze un general, pe însuși Marele Komandir al armatei ruse, cel mai temut om din principate? Și, în mod cert, ea nu l-ar fi refuzat dacă n-ar fi apărut, așa, ca din pământ, acel june. N-au schimbat nici măcar două vorbe, nici măcar două vorbe și au șters-o împreună, de parcă se cunoșteau de când lumea. Să fi fost înțeleși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ministeriale. Hârtiile alea îl excită teribil. Le-am mirosit și eu. Și după asta mi-a venit, așa, să tot miros și să dau cu gheara. Și, din ce dădeam cu gheara, din aia miroseau ele mai tare. În mod cert, au un drog puternic. Prea m-au furnicat și m-au răscolit! Ah, dar uite că stăpânul a mai reușit să scrie o frază!... Și acum încă una!... O trage pe nesiguranța locuitorilor din București și din Iași - unde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tort la nunta lui, desigur, laddoo. La 4 dimineața se sculă, încă nehotărât, și se strecură afară, la dubiță. În mod uimitor, ca un făcut, nimeni nu-l auzi - dormeau liniștiți, siguri de treaba bine făcută și de un viitor cert pentru fiul lor. Dormeau și sforăiau, parcă odihnindu-se după luni întregi de chin și griji. În liniște, împinse dubița în jos pe stradă și doar după colț porni motorul și se urcă. Urma să conducă până la tamarin și acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
greu corpul, care reacționează haotic, pentru că sunt încă în stare de șoc. —Te-ai tăiat? mă întreabă Davey, conștient că e ceva la mijloc. Nu, e-n regulă, îmi pare rău... —E-n regulă, spune și tipul... deși în mod cert nu e așa. Chelnerița a adus mai multe șervețele și el își șterge pantofii. Căutam sosul de soia. —Uite-l. Îl așază chiar în fața mea, ostentativ, așa încât să nu mai fiu nevoită să mă întind și să risc să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
trandafir, iar pe salteaua bătrânului găsiseră o revistă sadic-pornografică, poate i-o fi venit ideea năstrușnică să se ducă să tragă cu ochiul În camera doamnei respective pe gaura cheii și văzuse vreo perdea agitându-se În semiântuneric. Singurul lucru cert este că odaia nu-i În ordine și că Ardenti s-a volatilizat. Dar acum am vorbit prea mult. E rândul dumneavoastră, domnule Belbo. Singura urmă pe care am găsit-o e o foaie care era pe jos, lângă măsuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Extraordinar”, zise Garamond. „Dar cum poate o grădină să influențeze aștrii?” „Sunt semne care Înclină unele către altele, care privesc unele spre altele și care se Îmbrățișează și constrâng la iubire. Și nu au, nu trebuie să aibă, o formă certă și definitivă. Oricine, după cum Îi dictează fervoarea sau elanul spiritului, experimentează anumite forțe, așa cum se Întâmpla cu hieroglifele egiptene. Nu poate exista raport Între noi și ființele divine decât prin sigilii, figuri, caractere și alte ceremonii. Din același motiv, divinitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o invenție a societății de piață, necunoscută comunismului ? Scandalos ! De acord, dar merită un gînd zăbavă... Desigur, nu mă refer la anii ’50, cînd eram prea mic ca să am amintiri în afara celor relatate de părinți. Iar ei aveau, în mod cert, frici permanente, frici pe care le putem numi politice și care țineau de nesiguranța zilei de mîine sau chiar a clipei următoare, cînd li se putea întîmpla, teoretic, orice. Dar după aceea, în timpul vieții mele ? Care au fost fricile mele
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în cor de stereotipurile (depreciative) ale occidentalilor, de faptul că prea adesea aceștia (de regulă șefi) îi desconsideră, disprețuiesc, subapreciază, pe scurt, nu le oferă recunoașterea meritată. Spus de față cu șefii lor occidentali, lucrul acesta nu era, în mod cert, o simplă glumă, ci o suferință cît se poate de reală. Am supralicitat și le-am propus următoarea „ghicitoare” : o cercetare europeană pe tineret arăta, printre altele, că tinerii din România se află de departe pe primul loc la afirmația
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
țară (și nu numai), dăruită trup și suflet îngrijirii casei. Poate că femeia din poveste chiar dorea să le demonstreze noilor săi vecini francezi că ea e gospodină, că e curată, adică nu ca „ăia”, știm noi cine... Singurul lucru cert și care putea fi spus era că femeia nu era nici nebună, nici rău intenționată. „Cam asta le-am explicat și eu”, îmi mărturisește M. „Doar că m-au întrebat și mai disperați : «Bine, și atunci noi ce facem ?». La
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
propagandă pentru a fi interpretate ca fapte istorice. Aceste povestiri nu pot fi înțelese în mod literal. Nici în acest caz fundamentalismul nu se prezintă drept calea cea mai bună pentru a înțelege adecvat Biblia. În fine, un lucru este cert: povestirea biblică a înfrumusețat mult istoria lui David și Solomon. Pentru a da un singur exemplu de felul în care s-a creat acest trecut grandios, ajunge să citim foarte cunoscuta relatare din 1Sam 17 și să o comparăm cu
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Inscripția se găsește actualmente la muzeul din Istanbul (în 1880 Israelul făcea parte din Imperiul Otoman), dar se poate vedea un calc în muzeul Louvre din Paris. Iată o traducere (unele cuvinte nu sunt foarte lizibile și traducerea nu este certă întotdeauna): Iată [?] săpătura și aceasta a fost istoria săpării. În timp ce minerii [?] mânuiau târnăcopul unul spre celălalt și în timp ce rămâneau numai trei cubiți [circa 1,35 m] de săpat, s-a auzit vocea celui care îl chema pe celălalt pentru că în
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]