2,841 matches
-
animale. — Pe mine nu m-a botezat niciun popă... spuse băiatul. Cred și eu, încuviință Ologu. Cu un nume ca ăsta... pe vremuri se dădea pe cartelă. — Nu din cauza numelui... Popa a zis că, oricum, nu sunt bun de botezat. Cică trebuie să te ungă pe frunte și la subsuori... Și ce-i cu asta, frate ? Să te ungă... — A zis că nu se poate... Că eu n-am subsuori... Costică îl privi atent, ca pentru prima oară. — Așa e, în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mult ca alți oameni. Visul era felul lui de a se dezmorți. — La urma urmei, spuse Ologu, scuturându-și farfuria de tablă, nici nu știu dacă ăsta e cel mai bun loc. Arătă cu cârja în spate, spre magazinul Cocor. Cică, dacă e scump, vine lume cu bani. Dar eu zic că tot obleții ăia necăjiți cred la alți necăjiți ca noi... De mâine zic să mergem mai jos, la Unirea, sau chiar la piață. Mergem unde ne zice șefu’... tărăgănă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înghite.“ — Ai dreptate, spuse Rada. Sângele nu se vede. În zilele Revoluției, stătuseră cu draperiile trase, aprindeau doar lumina veiozei, de frica blindatelor Securității despre care se zvonea că vin de la Ploiești asupra Capitalei. Și nu beau decât apă fiartă, cică teroriștii au otrăvit apa și, mai ales noaptea, trag la întâmplare prin ferestre cu pușca cu lunetă. Berti râsese de grija ei de a acoperi geamurile împotriva oricărei raze de lumină care ar putea să intre sau să iasă din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Și o hartă. Locul era încercuit cu roșu... Tili împături la loc hârtia. — Asta-i tot. Și la urmă o notă telefonică, după câteva zile, că l-au găsit în tufișurile de pe malul apei. Am văzut și certificatul de deces. Cică ar fi căzut și și-a rupt gâtul în cădere. Moarte accidentală. Așa scrie. — Era gros dosarul ? întrebă Jenică. — Cu ce te încălzește chestia asta ? întrebă Maca, dispus mai curând să tacă, preocupat de traiectoria frunzelor uscate. — Mă gândesc că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în gură și curu-n călcâie. Nu așa se zicea... ? Numai că noi nu ne tolănim pe scaune și nu dormim pe rând. Stăm aicea, cu tine... — Scrumiera, scânci Jenică. Ne-au pus să întindem palmele și și-au stins țigările, cică n-aveau alte scrumiere... — Ai auzit, tataie ? Sau te-ai lăsat, între timp, de fumat, din lipsă de scrumiere ? Nu mai găsești mâini întinse ? Hai, marș înainte, până nu mă enervez... La capătul străzii se vedea felinarul roșu al barierei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
11. 1741. Corjescu Ion, 5 apartamente, București, cal. 13 Decembrie 54, str. Într. Negru Vodă 2. 1742. Camarina Gheorghe, 19 apartamente, București, str. Dr. Burghelea 12, str. Șelari 2. 1743. Costescu Felicia, 3 apartamente, București, str. Felicia Racoviță 1. 1744. Cică Ath. Petre, 15 apartamente, București, cal. Șerban Vodă 25, str. Alex Balaseanu 34. 1745. Cosgarea N. Ilie, 4 apartamente, București, str. Alion 38. 1746. Constantinescu Olga, 6 apartamente, București, str. Traian 106, colț Labirint 115. 1747. Chirculescu Veronica, 4 apartamente
EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
prin ...suicid!), genialul Șt. Ciubotărașu (despre care aflăm că după ce s-a mutat, cînd bea un pahar în plus, se ducea...tot la vechea locuință și, dacă nu i se dădea drumul, făcea tărăboi; actualii locatari, la un moment dat, cică i-au pus un pat pliant într-una din camere, să aibă unde dormi fostul chiriaș!), popularul Amza Pellea, cel care povestea la modul: "Ăsta de veni îi zice Gheorghe a lu' Dămijeană și e văr de frate cu Dumitru
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
replică ne arată că Maria își cheamă soțul: Pătrule, Pătrule!"... Descumpănit, V. iese din situație, după trei secunde: "Da?! Atunci te voi sancționa, tovarășa, fiindcă nu pui căciulițe pe a!". Tot în Banat, am mai auzit de un caz scîrbos: cică un ex-director a chemat un ziarist să-i dea un interviu, și cum ziaristul l-a criticat pe director, cînd acesta a plecat din birou pînă la toaletă, acel manager odios i-a umplut servieta cu... că...! Ptiu!... Am mai
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Morala: farsa atrage farsă. Iar ce e comic și ce e tragic, vorba lui S.J. Lec, se va dovedi, în timp... O aniversare și o premieră Era prin anii '90. La Teatrul "Luceafărul", avea loc un dublu eveniment: premiera spectacolului Cică un sultan, odată și aniversarea unei vîrste respectabile a maestrului Ion Lascăr, regizorul montării. Atunci am făcut o gafă: în rîndul întîi, l-am zărit pe marele actor Teo Vâlcu. Neinspirat, i-am zis: "Teo, mă bucur că te văd
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
juca un rol cumplit: de om schingiuit). Doamna Lidia mi-a spus că Sava îi prinsese nu știu cum de față, actorului, o bucată de carne crudă: și-n spectacol i se lipea de carne un fier înroșit în foc. Unele spectatoare cică ar fi leșinat chiar la scena asta, simțind în nările miloase mirosul cărnii fripte! În camerele acestor emisare ale trecutului stăruia un miros inconfundabil: parcă de... noblețe și tensiune culturală... de parfumuri dispărute și tipar colbuit. De vopsele (ulei) și
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
din New York. După care, prematurul final. Păcat! A fost, repet, un geniu. Un geniu care, la un teatru din nord-estul țării, a semnat scenografia piesei Răfuială; un text minor, scris la comandă, despre răscoala din 1907!... Un actor român care, cică, i-ar fi sucit capul divei Bardot! 1982-1985. Fiind angajat la Timișoara, vreau să profit de trecerile mele prin capitala Banatului și să-l cunosc pe legendarul actor și director de teatru Gheorghe Leahu. Multora, numele nu le mai spune
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Aida. În același oraș, într-o seară, un actor în vîrstă m-a invitat acasă, la o șuetă și un coniac. Accept mereu asemenea invitații, cînd sînt în deplasare. După ce am băut două păhărele, gazda îmi povesti un episod bizar: cică într-o seară era în sufragerie și a simțit ațintiți asupra sa doi ochi diabolici; a-ntors capul și a văzut... un șobolan de mină. Oarecum ilogic, actorul l-a întrebat indignat: "Ce cauți domnule, aici?". Vă dați seama că animalul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
cu propaganda al județului . Era 20 ianuarie. Politrucul întrebă cu ton grav: Tovarășe Jenel, ce se va petrece peste o săptă mînă? Tovarășe secretar, raportez: peste o săptămînă vine soacră-mea la mine, că ea-i din Socolari și-acolo cică nu-s spitale... Vine, pe dracu'! Peste o săptămînă, mă nenorocitule, e ziua tovarășului Ceaușescu! Jenel al nostru, albi: flerul politic, subordonarea ierarhică, obediența în fața CCES-ului și hărnicia în întocmirea delațiunilor îl salvaseră în acești 11 ani de directorat
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
36 O aniversare și o premieră 36 Un regizor nedecis 36 Răzbunarea Morții 36 Cum dădeau directorii de teatru șperț 36 Trecute vieți de doamne... 36 Un geniu cu noroc pe termen scurt: Mircea Ciobanu 36 Un actor român care, cică, i-ar fi sucit capul divei Bardot! 36 File dintr-un jurnal teatral 36 Întîmplări pe malul Dunării 36 Noaptea, pe o scenă de teatru... 36 De două ori, Timișoara... 36 Ghinion onomastic 36 O întîmplare cu o mască 36
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
și cu asta... dacă-i convingerea ta. Rămîi la ea, dar renunță... la căluț. Ilie: Dacă e nevoie să renunț la ceva, are cine să mă convingă. Ștefan: Măi, Iliuță, mă rugai de-o pilă... Am eu un doctor care cică face minuni. Vorbesc eu cu el. Mina: Ștefane, te rog să încetezi. Ilie: Vezi, ți-am spus eu că or să mă creadă nebun! Ștefan: Păi ce altceva e de crezut, frățioare! Ilie: (cum nu se poate mai lucid) Ștefane
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de pădure. (după pauză) Am auzit că un american a plecat dintr-un oraș mare, renunțînd și la post și la jumătate din cîștig ca să se aciueze într-un tîrg vechi, aproape părăsit... Ce mai, avem nevoie de liniște. Și cică tipul, și-a făcut singur o casă acolo, cu mîinile lui. Mina: Aș vrea să avem o casă undeva. Ilie: Crezi că nu m-am gîndit la asta? Ehei, de cînd m-am gîndit. Mina: (curmîndu-i elanul) Ilie! Ilie: (nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Te-ai sculat? (tăcere) Aiurea! Nu doarme, dar nu vrea să răspundă. Ce figură de om mai e și ăsta! (se aud clopotele bătînd "în dungă"; își aprinde o țigară) Ia, astea-s trase pentru domnul ăla în vîrstă... profesor... cică știa chineza... și sanscrita... Și? Vorba lui Bulă, la ce i-a folosit? L-a luat Gică... Bandit mare Gică ăsta! Adevărul e că se are bine cu popii... Nu-i mort mai bogat... ca să zic așa... să nu-l
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cort) Da ca să nu mai fie nici pe-a mea, nici pe-a ta, eu zic să fie miercuri... Groparul: Perfect! Îmi place! (Octav intră în cort) S-a dus să tacă... Grea meserie, domnule, grea de tot! Ha!, auzi, cică să fie miercuri! A declarat el să fie miercuri! Păi da, domnule, să fie ce vrem noi! De ce să fie cum au hotărît alții? Uite că noi nu vrem să fie nici duminică, nici joi... chiar dacă e duminică sau joi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mai spus... e obsedat pur și simplu de vocea unui băiat... prieten de-al lui... care a murit în revoluție... mda... vedeți... Groparul: (ciocănind în cort) Hei, ieși la vorbitor...! Doctorul: Dar omul ăsta... ce-i cu el aici? Marieta: Cică e gropar... Dumnezeu știe ce-i cu el... cortul e-al lui... Doctorul: Aha, da! Octav: Bătrîne, îmi pare rău că trebuie să de dezamăgesc... dar azi e, totuși, marți... Groparul: Sînt de acord... cu condiția să fie vineri... (Marieta
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
glumim aici! Tomy: Chiar adevărate? Octav: Sigur... în cadrul spectacolului puteți pune mîna pe ele... Tomy: Și ce program artistic fac? (Nae traduce) Octav: Păi... dansuri populare... cîntece de viață lungă... striptis... Tomy: (lui Nae) Prietenul tău e foarte glumeț... Nae: Cică ești glumeț... Octav: Mie-mi spui! Tomy: (înțelegînd că Octav e în plină farsă) Spune-i că o să venim la spectacol... (rîde cu poftă) Nae: Cică vrea să vină... Octav: (știe că e descoperit) O.K. Să mergem! (de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cîntece de viață lungă... striptis... Tomy: (lui Nae) Prietenul tău e foarte glumeț... Nae: Cică ești glumeț... Octav: Mie-mi spui! Tomy: (înțelegînd că Octav e în plină farsă) Spune-i că o să venim la spectacol... (rîde cu poftă) Nae: Cică vrea să vină... Octav: (știe că e descoperit) O.K. Să mergem! (de fapt îi cam scoate din scenă...) Tomy: (rîzînd) O.K. Vampiri nu aveți? Nae: Întreabă dacă n-ai și vampiri... Octav: Nu. Deocamdată n-avem... Dar sîntem
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cu unii chiar am fost coleg..., unii mai trăiesc... alții... Dumnezeu să-i ierte... (sonerie ușă) A venit! Nu-i dau drumu'! Nu-i dau drumu'! Și să-l ia naiba! În fiecare luni seara, ora nouăsprezece, de fix, vine, cică, să mă plonjeze în trecut... Da eu nu mai vreau să plonjez în trecut (de fapt, se pregătește de primire aranjează fursecurile pe farfurie, pune pahare, o sticlă cu suc)... ca și cum trecutul ăsta ar fi un bazin... Și dacă în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
la ureche) Alo, alo... stați... că vrea să-mi vorbească... Da, plecatule, spiritule... Cum despre cine-i vorba? A, da... (către Dosar nr.) despre tine e vorba, rătăcilă... Dosar nr.: Du-te, bă, de aicea...! Ce texte bagă...! Plutonierul: Auzi, cică băiatul tău... a vrut să fugă în Iugoslavia..., da, da, aud... și că l-au prins... și ca să scape de condamnare tu ai acceptat să-ți torni colegii... Dosar nr.: Hai sictir, criminalule...! De unde ai mai scos și tîmpeniile astea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Exact cel care nu trebuia,/ După cum s-a dovedit după aceea)". Poemul include însă un sentiment elegiac legat de nemulțumirea permanentă a individului pentru alegerea făcută, pentru că niciodată nu are certitudini: "Greșit, foarte greșit, cel din dreapta era/ adevăratul, marele drum cică". Poetul prin acest "cică" parodiază însuși condiția existențială în spatele căreia se ascunde elegia (starea faustică a omului): "Toiagul din mână mi-a îmbătrânit,/ Nu mai dau din el muguri/ Să stau la umbra lor/ Când m-apucă disperarea". Trimiterea pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
trebuia,/ După cum s-a dovedit după aceea)". Poemul include însă un sentiment elegiac legat de nemulțumirea permanentă a individului pentru alegerea făcută, pentru că niciodată nu are certitudini: "Greșit, foarte greșit, cel din dreapta era/ adevăratul, marele drum cică". Poetul prin acest "cică" parodiază însuși condiția existențială în spatele căreia se ascunde elegia (starea faustică a omului): "Toiagul din mână mi-a îmbătrânit,/ Nu mai dau din el muguri/ Să stau la umbra lor/ Când m-apucă disperarea". Trimiterea pe care o face critica
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]