KorAP: Find »[drukola/base=clipi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...109 110 111 ...131 >

3,254 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252

și becisnic, cântărit și judecat de cei trei aflați de partea cealaltă a mesei, cufundați în scaunele moi, tapisate, și uitându-se la fața subțire și trasă a adjunctului de primar, la cutele tăcute ale obrazului său, urmârindu-i privirea ce clipește rar și se oprește asupra celorlalți, cel cu cămașa în carouri, și altul, la stânga, cu nasul mare și negricios, și o femeie la o altă masă, notând ce se spune; apoi tăcerea sinistră ruptă brusc de adjunctul de primar întors

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
știu asta, pentru că pot să confrunt gândurile mele cu ale altora sau cu adevărul altora și nu poate ieși decât bine până la urmă“, și ea privindu-l de foarte aproape și simțind că i se coboară o ceață pe ochi, clipind repede și gândindu-se o, Doamne, cine m-a pus, cine m-a pus, iarăși se va porni cu ideile alea vechi pe care nu mi le-a mai spus de câteva luni și rostind: „Cu siguranță asta o fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
ca și cum n-ar fi fost și rămânând de astă parte definitiv, ca într-un teritoriu ce îi aparținea de drept și socotea că ar fi imposibil să nu-i aparțină. Trecând dincolo de zid și privindu-l în ochi, fără să clipească, prima care a avut curajul și care a fost în stare și singura, după aceea, care a făcut asta. Și poate fi ceva mai uluitor și mai profund decât privirea cuiva care e în stare să-ți meargă până în adâncul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
a deschis cu zgomot și în încăpere a năvălit un bărbat între două vârste, gâfâind, de parcă ar fi alergat până atunci, aducând cu el un val de aer rece. S-a oprit câteva clipe nedumerit, cu brațele suspendate în dreptul umerilor, clipind des, l-a privit pe Andrei Vlădescu, a întors capul spre femeia blondă, măsurând-o de sus până jos, și-a mângâiat cu o mână barba nerasă. „Ehei, Patricia dragă, vasăzică așa“, a zis după un timp. Răsuflarea îi mirosea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
și o fiică. El era omul care știa de toate, capabil să răspundă tuturor întrebărilor ei, fără să se arate excedat și să dea din mână a nerăbdare. Ajunseseră să aibă semnele lor neștiute. Când era certată pe nedrept, el clipea într-un anumit fel dintr-un ochi și ea știa că e de partea ei și vor urma explicații sau nemaipomenite povești în camera lor, în care tristețea va dispărea ca prin farmec. O învăța să deseneze, îi vorbea despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

nu produse nici un ecou. Ar trebui să te cunosc? — Sunt vecina ta, spuse Fiona. Locuiesc în apartamentul de vizavi. M-am prezentat acum câteva săptămâni. Ne-am întâlnit pe scară... de trei, patru ori pe săptămână. Mă saluți mereu. Am clipit, m-am apropiat puțin, m-am holbat nepoliticos la fața ei. M-am încordat, făcând un efort imens de memorie. Fiona... Tot nu-mi aminteam să fi auzit acest nume, nu în ultimul timp, și dacă părea totuși că se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
presimțit că o să mi-o spui. Și acum voi avea probabil onoarea de te ajuta să-ți trăiești fanteziile copilăriei. Roddy nu-i răspunse și ea continuă să privească drept înainte, bucurându-se de liniște, până când observă o lumină roșie clipind pe cerul nopții. Probabil scumpa mea surioară. Își puse paharul cu vin pe balustradă și spuse: Hai să coborâm la ponton s-o întâmpinăm cum se cuvine. Coborârea spre lac implica traversarea a încă trei peluze - toate năpădite de iarbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Vorbesc despre Shirley. E o fată drăguță. Foarte populară pe aici. Și e și tinerică. Deci ești în mare pericol dacă mai ești prins făcând asta. — Sper din toată inima să te revedem în curând la televizor, spuse Thomas disperat, clipind din cauza strânsorii exercitate asupra brațului său. Poate într-o nouă serie din Jumătate de oră cu Hancock? Ajunseseră la o ușă spre lumea exterioară. Sid o împinse și-i dădu drumul lui Thomas, care scoase un oftat de ușurare și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
atenție unui grup de trecători beți care au reușit să forțeze ușile și să scoată mașina în stradă. Unul dintre ei a alergat la o cabină telefonică. Graham zăcea pe pavaj, înconjurat de necunoscuți. Se afla într-o ambulanță. Luminile clipeau și avea o mască pe față. Se afla într-un spital. Era foarte frig. Big Ben bătea miezul nopții. Ianuarie 1991 Am luat cănile și le-am dus în cămăruță. Fiona a băut dintr-a ei încet, recunoscătoare: apoi a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
că sunteți domnul Owen... — Da. — Numele meu este Sloane. Everett Sloane, avocat de la firma Sloane, Sloane, Quigley și Sloane. Poftiți cartea mea de vizită. Michael se ridică cu greu în poziție verticală și luă obiectul oferit, pe care-l examină clipind. — Mă aflu aici la indicațiile clientului meu, continuă avocatul, răposatul domn Mortimer Winshaw de la Winshaw Towers. — Răposat? spuse Michael. Vreți să spuneți că a murit? — Exact asta vreau să spun. Domnul Winshaw s-a stins din viață ieri. Senin, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
revenea încet și se pomeni privind-o pe salvatoarea lui, o femeie foarte atrăgătoare și cu o înfățișare inteligentă, de vreo treizeci și ceva de ani, cu păr blond lung și un zâmbet blând: și imediat făcu ochii mari, uluit.Clipi de trei, patru ori. O cunoștea pe această femeie. La început a crezut că e Shirley Eaton. Apoi clipi din nou, o amintire și mai fugară ieși la suprafață. Avea legătură cu Joan... cu Sheffield. Cu... da! Era pictorița. Pictorița

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
de vreo treizeci și ceva de ani, cu păr blond lung și un zâmbet blând: și imediat făcu ochii mari, uluit.Clipi de trei, patru ori. O cunoștea pe această femeie. La început a crezut că e Shirley Eaton. Apoi clipi din nou, o amintire și mai fugară ieși la suprafață. Avea legătură cu Joan... cu Sheffield. Cu... da! Era pictorița. Pictorița din casa lui Joan! Dar nu era cu putință! Ce naiba căuta aici? Ești sigur că ți-ai revenit? întrebă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
înaintea lui. Mark afișă un zâmbet superior în urma lor când ieșiră grăbiți dn cameră. — Mă uimește că oamenii încă se bizuie pe mijloace de comunicare primitive, spuse el. Ți-ai adus celularul cu tine, nu-i așa, Thomas? Bătrânul bancher clipi surprins. — Exact: sigur că l-am adus. Niciodată nu mă despart de el. De ce nu m-am gândit până acum? Îți amintești unde l-ai lăsat? — Cred că în sala de biliard. Am făcut câteva partide cu Roddy înainte să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
care tocmai îl scuipase și care stătea acum pe masa din fața lui. Era un ochi pe jumătate mestecat. Perechea lui îl privea amenințător din fructieră: ochiul însângerat al lui Thomas Winshaw, fixat pentru totdeauna în ultima sa privire, fără să clipească, lipsit de viață. Capitolul 6 Ultima tușă — Acum ar trebui să adoarmă, spuse Phoebe, când Roddy se lăsă pe pernă și respirația îi căpăta treptat un ritm mai lent, mai regulat. Îi luă paharul din mână și-l puse pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
a fost o mobilă mare și nefamiliară: un dulap de mahon, cu o oglindă în mărime naturală pe ușă. Phoebe era cu spatele la oglindă și se reflecta în ea, aplecată ca să iasă din blugi. Ce cauți în camera mea? spuse Michael, clipind derutat. Phoebe se întoarse speriată și spuse: — Nu e camera ta. Arătă spre periile de păr și fardurile puse pe măsuța de toaletă. Astea nu-s lucrurile tale, nu? — Nu, sigur că nu, spuse Michael. Iartă-mă, dar se pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

bea fără a lăsa una din acele dezgustătoare urme de ruj pe marginea paharului. Genul de femeie cu buze perfect rujate și conturate la orice oră. — O, nu, bineînțeles că nu-i așa. Ador moda, am mințit eu fără să clipesc. Sunt nerăbdătoare să Învăț mai multe despre modă, pentru că ar fi nemaipomenit să pot Într-o bună zi să scriu și articole În acest domeniu. De unde naiba Îmi răsărise asemenea idee? Întreagă această scenă Începea să Îmi dea impresia că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
vreo zero grade afară și pe străzile lăturalnice se vedeau crâmpeie de pământ acoperite de gheață alunecoasă. Dar soarele era sus pe cer și Împrăștia acea intensă lumină hibernală din cauza căreia ochii Încă neobișnuiți cu strălucirea puternică Îți lăcrimează și clipesc, și simțeam cum aerul curat și rece Îmi pătrunde În plămâni. Am mers tot drumul cu geamurile deschise, ascultând muzica din filmul Almost Famous la casetofon. Am reușit să-mi prind cu o mână părul umed Într-o coadă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
păr rar și blond, de culoarea șampaniei, care părea să-și fi dedicat viața imitării lui pe Elton John, și-a făcut apariția Încălțat cu pantofi din blană de iepure și machiat cu dermatograf la ochi. Nimeni nici măcar n-a clipit. Avusesem și noi grupul nostru de homosexuali În campusul facultății și chiar avusesem câțiva prieteni despre care aflasem În ultimii ani că ar fi homosexuali, dar nici unul nu arăta așa. Aveam impresia că sunt Înconjurată de toți actorii din Rent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
și alte numere unde putea fi găsit, la New York și Milano. Eram niște oameni morți Încă Înainte de a Începe acțiunea. Încercasem la recepția Biaritz și tocmai formam numărul de rezervă de la Biaritz, când am observat că luminița roșie nu mai clipea. Emily m‑a anunțat că Miranda Închisese telefonul, În caz că nu observasem. Nu trecuseră decât zece sau cincisprezece secunde - se pare că era deosebit de nerăbdătoare azi. Firește, telefonul a sunat imediat și Emily a reacționat la privirile mele rugătoare de cățeluș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
supraviețuiesc În următoarele douăzeci de ore. Aici parc‑ar fi un nenorocit de Ramadan, Em - nu se mănâncă pe timpul zilei. Mda, chiar că e cazul să‑ți pară rău că nu ai fost În locul meu. Cealaltă linie a Început să clipească și am pus‑o pe Emily În așteptare. De fiecare dată când suna, gândul Îmi zbura rapid, incontrolabil spre Alex și mă Întrebam dacă nu cumva o să mă sune ca să‑mi spună că totul e‑n regulă. Îl sunasem de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
jumătate dimineața ora Parisului, ceea ce Înseamnă că era ora nouă și jumătate seara la New York, moment perfect ca să o prind pe Lily Înainte de a pleca pe undeva. Deși ar fi trebuit să formez numărul fără să acord importanță beculețului care clipea cu insistență ca să mă anunțe - vai, ce surpriză - că aveam mesaje, am scos totuși cu veselie un carnețel cu antet de Ritz și m‑am pregătit să le transcriu. În mod sigur erau liste lungi de cereri iritante din partea unor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

În Întunericul care se strîngea asemeni prafului, prin ungherele șubrede. La două străzi depărtare, trecu un tren care se Îndrepta spre intersecția din Clapham; Îi simți tremurul și zgîlțîitul prin brațele sprijinite de pervaz. Becul lămpii din spatele ei prinse viață, clipi o secundă ca un ochi iritat, apoi se stinse. Bulgărele de jar din șemineul mic și rudimentar - cîndva fusese camera unui servitor - se sfărîmă, risipindu-se În mici frînturi fragile. Kay trase ultimul fum din țigară, apoi strivi flacăra Între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
mașină. — Eric, auzi ea, trebuie să faci hm-hm. Cum poate fi zum-zum, cînd hm-zum e cu totul altceva? Merse precaut, furișindu-se pe scări, deschise ușa din față, nezăvorîtă, și rămase o clipă pe scară, ezitînd. Albeața cerului o făcu să clipească. Brusc, ziua i se păru flască: mai curînd secătuită, vlăguită decît frumoasă. Simțea deja praful așezîndu-i-se pe buze, gene și la colțurile ochilor... Dar nu dorea să se Întoarcă. Trebuia să-și poarte cu fală, cum s-ar zice, părul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
stînjeniți cînd domnul Mundy Îi făcea loc să treacă. Ajunse la baza scărilor, se opri lîngă standul de umbrele și-și descheie pardesiul. Mereu avea nevoie de cîteva minute pentru a se obișnui cu Întunericul de-acolo. Privi În jur clipind. — Frate-meu e pe-aici? Domnul Mundy Închise ușa. — E-n salon. Intră, dragă. Dar Duncan Îi auzise deja vorbind și strigă: — A venit Vivien? V, vino să mă vezi aici! Nu mă pot scula. — E țintuit la podea, zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
nu mai e la modă. În timp ce vorbea, deschidea conserva răsucind cheia cu degetele lui mari și butucănoase, dînd la iveală o fîșie de carne, ca o rană subțire și rozalie. Viv Îl văzu pe Duncan cum Îl urmărește, observă cum clipește și privește Într-o parte. Apoi adăugă, de parcă ar fi ținut să dea dovadă de inteligență: — Există mode la bebeluși, ca la fuste? — Ascultă ce-ți zic, adăugă domnul Mundy, clătinînd gelatina. Ce nu vedeai pe vremea aia erau cărucioarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]