7,311 matches
-
orizontul limitei și al închiderii, întro durată mult prea îngustă, un prezent fragil mereu amenințat de eternitatea morții. ÎNCHEIERE Sintetizând, se poate afirma că George Bacovia își construiește cu luciditate un topos poetic inimitabil cu o structură lirică de mare coerență, propunând o viziune modernă despre o lume ce există sub teroarea realului „concret“, a limitelor, a spaimei de neant, o lume în care viața se consumă tot așteptând, tot tresărind... - Varianta 8 Filiera teoretică - Profilul real etc. SUBIECTUL I (30
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
dintre două personaje dintrun roman studiat, scris după 1980: Zmeura de câmpie de Mircea Nedelciu INTRODUCERE: Personajul literar postmodernist Una dintre cele mai spectaculoase mutații pe care le provoacă proza postmodernistă se petrece la nivelul construcției personajului. Îndelungata unitate și coerență logică a eroului de roman „explodează“ și din fragmentele risipite în spațiul întregului text se recompune „din mers“ o ființă stranie, conștientă de libertatea de a se construi singură sau cu ajutorul cititorului. „Omul concret“, „omul cenușiu“, individul fără trecut, fără
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
aspectelor ce țin de reflectarea sau, dimpotrivă, de absența reflectării coordonatelor teoretice la nivelul realizărilor literare propriu-zise prin particularizarea acestora la fiecare scriitor în parte ar fi însemnat o anumită pulverizare a demersului analitic, care ar fi afectat omogenitatea și coerența lucrării. În ceea ce privește criteriul de selecție adoptat, acesta vizează opțiunea pentru textele mai reprezentative din punct de vedere al impactului pe care l-au avut în epocă sau al forței persuasive prin care se vehiculează ideile. S-a urmărit, astfel, analiza
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
sunt acțiunea, timpul și locul, pentru fiecare în parte existând anumite nuanțări. Astfel, acțiunea trebuie să fie unitară, fără episoade în plus, fără diluări inutile, axându-se pe dezvoltarea unui singur conflict. Timpul acțiunii trebuie să contribuie, de asemenea, la coerența și esențializarea acesteia, ca urmare se recomandă încadrarea evenimentelor într-o singură zi sau chiar doar în câteva ore. Ultima dintre unități cea privitoare la loc, este o regulă care nu este prevăzută în Poetica lui Aristotel, fiind inclusă ulterior
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
mare parte scrisă, în plan diacronic raporturile sunt cu totul altele, Arta sa poetică devenind un reper fundamental pentru teoreticienii neoclasicismelor. În acest sens, se poate afirma că substanța clasicismului s-a putut regenera în secolele următoare mai ales datorită coerenței și forței persuasive prin care a fost coagulată la nivelul poeticilor sale, dintre care cea mai importantă rămâne desigur cea a lui Boileau. Neoclasicismele au valorificat mai ales doctrina clasică în varianta ei absolută, ideală, așa cum se regăsește în aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
grandioși au avut imperfecțiuni"82 declară Fénelon, plasându-se aparent de partea Modernilor. Aceste imperfecțiuni datorate supunerii la legile umane ce nu permit atingerea absolutului sunt în viziunea lui Fénelon particularizate la intervențiile corului în tragedii, considerate rupturi, întreruperi ale coerenței acțiunii, la plăcerea pentru jocurile de cuvinte (se citește aici poate austeritatea prelatului Fénelon?) și la predispoziția spre vulgar. Însă imperfecțiunea supremă a anticilor o constituie religia lor "monstruoasă și ridicolă"83, ce înalță la rangul de zei ființe viciate
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
scurt istoric al celor trei unități se impune. Punctul inițial de propagare a acestora a fost Poetica lui Aristotel, care însă nu făcea referire clară decât la una singură dintre ele și anume unitatea de acțiune, înțeleasă în liniile unei coerențe de ansamblu a textului. De asemenea, se făceau precizări privitoare la durata desfășurării piesei, care nu trebuia să depășească o mișcare de revoluție a soarelui, formulare ce a indus destul de multe discuții privitoare la echivalarea cu 12 ore sau 24
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
lase păcălit. Ideile enunțate anterior vin în concordanță, de asemenea, cu principiul simplității. Acesta reprezintă, la rândul său, unul din fundamentele ideologiei clasice, care se subsumează, în primul rând, acordării unui rol esențial receptorului. Astfel, în viziunea clasică, claritatea asigură coerență atât a subiectului, cât și a stilului după cum observă Pope: "Cum umbra dă luminii nou farmec, tot așa, / Prin simplitate, geniul mereu va câștiga" sau "Cuvintele-s ca frunza: de-a lor îmbelșugare, / Gândirea sănătoasă puține roade are." Se întărește
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
198 În studiul său, Îmblânzirea romantismului, acesta susține teoria unei anumite disocieri în interiorul curentului ce a dominat începutul secolului al XIX-lea, identificându-se etapa numită High Romanticism romantism "înalt" pentru care autorul folosește prescurtarea HR, caracterizat prin radicalism ideologic, coerență, vizionarism, integrarea contrariilor și romantismul de tip Biedermeier ale cărui coordonate vizau integrarea valorilor domestice, idilismul, pasiuni temperate, confort spiritual, militantism. Această variantă de romantism "modificat și liniștit",199 care depășește tensiunile puternice ale fazei inițiale, intrând sub semnul adaptării
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Dincolo însă de aceste coordonate de suprafață, în adâncuri, apele sunt mult mai tulburi, opțiunile particulare oscilând între romantism și clasicism, după cum am mai afirmat. Ceea ce complică însă și mai mult lucrurile, ducând la nuanțări nesfârșite, este faptul că absența coerenței ideologice nu este numai la nivel general, ci și în interiorul sistemului de convingeri particularizate ale fiecăruia dintre scriitorii și teoreticienii epocii. În acest sens, nu se poate vorbi de nici un autor pe deplin clasic sau pe deplin romantic, nici la
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
H. Rădulescu (de care ne vom ocupa mai târziu) surprindeau eclectismul ideologic al epocii. Îmbinarea speciilor literare pe care o întâlnim la Grigore Alexandrescu este uimitoare, cu atât mai mult cu cât opera sa, în ansamblu, dă totuși dovadă de coerență și unitate. Astfel, poetul reușește să creeze deopotrivă fabule, satire sau epistole de origine clasică și meditații sau elegii de factură romantică. Însă, dacă despărțirea apelor în ceea ce privește concretizarea este-tică a unei tendințe sau a alteia la nivelul operei poetului muntean
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
secolului al XVII-lea. Prin coordonarea unor factori multipli de ordin social, istoric, literar etc. epoca Regelui Soare a reușit să dea naștere unui curent a cărui deplină coagulare și eficacitate creativă au fost percepute aproape în liniile unui miracol. Coerența sistemului estetic format, valoarea operelor scrise, au făcut din clasicismul francez un model a cărui fascinație s-a împletit cu cea generată de măreția statului lui Ludovic cel Mare, în general. Astfel, zorii secolului al XVIII-lea, au conturat imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
și adeziunile Partidului Popular Spaniol și ale Nea Demokratia, care inițial au aderat la Uniunea Democratică Europeană care grupa partidele conservatoare. Deschiderea grupului PPE din parlamentul european față de aripa conservatoare britanică întărește această tendință. În aceste condiții se pune problema coerenței unui astfel de partid. Fără îndoială, aceasta trebuie căutată în Europa. "Noi dorim unificarea Europei", proclama Programul din 1976. Tocmai în numele acestei mistici PPE caută să constituie împreună cu liberalii un pol puternic fără să excludă, la Strasbourg, înțelegerile strategice cu
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
avut o viață minunată.»“138 Ce ar fi putut avea în vedere Wittgenstein atunci când a numit propria sa viață „minunată“? Am putea oare da un sens ultimelor sale cuvinte? 139 Cred că da. Convingeri statornice și de neclintit conferă o coerență excepțională vieții sale. Wittgenstein a crezut că cel care are cu adevărat o înzestrare (și puțini oameni sunt cei care o au) este dator să o cultive fără a precupeți nici o sforțare, nici un sacrificiu. Cel cu adevărat talentat nu are
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
analize întreprinse cu instrumente specializate vor putea fi controversate sau chiar contestate. Nu însă și utilitatea acelor activități care ne ajută „să vedem mai bine“ lucruri care influențează în mod semnificativ orientarea gândirii și acțiunii noastre. Ceea ce conferă unitate și coerență demersurilor pe care le-a întreprins Wittgenstein după 1930 nu sunt, până la urmă, nici subiectele tratate, nici metodele utilizate, ci străduințele mereu reluate de a aduce o contribuție la schimbarea orientării gândirii și, prin aceasta, un spor de înțelegere. 1
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
viața curentă și pentru a distinge opinii care sunt în acord cu tot ceea ce este unanim acceptat într-o anumită comunitate. De la intuiția legată de această folosire a cuvântului adevărat s-a plecat în elaborarea unei teorii a adevărului, teoria coerenței. Atenția unor filozofi s-a concentrat asupra unei folosiri diferite a cuvântului adevărat în viața de fiecare zi, aceea în care adevărate sunt calificate toate ideile care 264 GÂNDITORUL SINGURATIC funcționează bine, care ne orientează cu succes, care asigură eficiența
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de Andrei Cornea, Humanitas, București, 2001, p. 307. 14 Foarte instructivă în acest sens este pledoaria lui Karl Popper pentru teoria adevărului ca o corespondență cu faptele și împotriva altor teorii ale adevărului, pe care el le numește „subiective“, teoria coerenței, teoria evidenței și teoria pragmatistă. ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 309 Un argument al lui Popper împotriva teoriilor subiective ale adevărului este că acestea nu pot fi puse în acord cu anumite folosiri ale termenului, cum este cea care
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
rezervate doar celor care se țin departe de agitația vieții și a disputelor publice. În ciuda marii varietăți a înzestrărilor, a spectrului foarte larg al intereselor și preocupărilor, a configurației proteice a activităților sale, Russell a fost o minte de o coerență excepțională. Coerența i-a fost dată de încrederea neclintită în rațiune, în care el a văzut instanța supremă de evaluare a ideilor, formelor de viață și a opțiunilor oamenilor. Este o încredere care îl apropie de gânditori ai epocii luminilor
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
celor care se țin departe de agitația vieții și a disputelor publice. În ciuda marii varietăți a înzestrărilor, a spectrului foarte larg al intereselor și preocupărilor, a configurației proteice a activităților sale, Russell a fost o minte de o coerență excepțională. Coerența i-a fost dată de încrederea neclintită în rațiune, în care el a văzut instanța supremă de evaluare a ideilor, formelor de viață și a opțiunilor oamenilor. Este o încredere care îl apropie de gânditori ai epocii luminilor, ca Voltaire
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
fac posibilă acea interacțiune cooperativă și evaluare critică obiectivă a rezultatelor ce disting știința modernă de speculația incontrolabilă. Pentru inițiatorii acestei reorientări, nici îndrăzneala ideilor capabile să schimbe perspectiva noastră asupra lumii, nici monumentalitatea, verticalitatea construcției ideatice, atributele ei de coerență și simetrie considerate în sine, nu impun o plăsmuire a minții omenești drept contribuție în filozofie. Impresionante prin anvergura lor sau mai modeste, rezultatele cercetării filozofice urmează să fie valorizate la capătul confruntării lor cu standarde care impun concluzii independente
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
reflex al științei și al conștiinței sale lingvistice. Planul discursului este deci planul realizării individuale și ocazionale a limbajului și a limbii, el fiind un act sau o serie de acte de vorbire. În principiu, discursul urmează normele universale de coerență ale vorbirii, în afara cazurilor în care aceste norme sînt suspendate de limba în care se realizează discursul 88. Din punct de vedere structural, discursul este o unitate egală sau superioară frazei și este constituit dintr-o suită de semne lingvistice
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
lingvistică, care presupune selecția corectă a unităților discursive ale limbii și înlănțuirea lor potrivit anumitor rigori, b) competența referențială, adică aplicarea corectă a limbii la domeniul de realități la care se referă textul, c) competența textuală, ce reprezintă realizarea unei coerențe din perspectiva conținutului comunicării, a cerințelor retorice etc., d) competența interpersonală, bazată pe relațiile dintre interlocutori, relații care pot fi epistemice (de nivel de comunicare), sociale sau afective 260. Competența lingvistică, considerată în acest caz ca fiind cea care privește
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
îl face să știe cum se folosește limba, fără însă a avea și explicația faptului că ea se folosește într-o manieră sau alta. De aceea, enunțuri precum Am mîncat cinci foneme sau Petru era doisprezece nu corespund regulilor de coerență logică a expresiilor și sînt excluse prin însăși cunoașterea lucrurilor. În mod similar, o construcție artificială de tipul Piroții carulează elatic, corectă din punct de vedere gramatical, dar inacceptabilă din punctul de vedere al statutului semnului lingvistic (care cere relația
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nume se manifestă într-o manieră apropiată sensului, adică printr-o dependență accentuată de ambianța contextuală, de textul în care se dă expresie unui sistem de gîndire sau altuia. Absența verificării cu realitatea este însă substituită de consecvența și de coerența logică a structurii textului, bazate pe demonstrație și pe raționament. Ținînd cont că textul filozofic este puternic marcat de personalitatea celui care-l alcătuiește, premisele raționamentelor și argumentele demonstrațiilor sînt selectate în virtutea unor concepții, iar noțiunile sînt marcate și determinate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
este caracterizată de un ansamblu de disfuncții; educatorii cunosc și utilizează un număr redus de metode și instrumente specifice care le sunt destul de inaccesibile. De aceea calea cunoașterii grupului școlar ca microunivers social este una empirică, lipsită de rigoare și coerență, bazată mai ales pe observație neintenționată, spontană, lucru ce conduce la formarea unei impresii vagi care stă adesea sub semnul subiectivismului. cRezultatele analizei documentelor școlare auxiliare -caietul invățătorului și caietul dirigintelui Pentru a răspunde imperativului formulat de reforma profundă ce
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]