27,125 matches
-
de asta pentru curva aia de Shirley, știm că are de gînd să aibă pretenții de la noi. Nouă nu trebuie să ni se Încredințeze cerințele celor slabi. Nu ne stă În fire așa ceva. Shirley stă singură la o masă din colțul barului gol. Arată ca o curvă Încrezătoare În schimbul de dimineață. CÎnd ajungem mai aproape de ea, Îi putem observa suferința pe fața ei umflată și roșie. Se pare că cumnățica noastră a plîns. — Bruce... am făcut o analiză... testul Papanicolau... era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
nici măcar n-aș putea să i-o trag o singură dată vacii. Îmi iau halba de bere și cît ai zice pește dau pe gît două treimi din ea. E un grup de puțoi bătrîni care joacă domino Într-un colț și un ticălos fără prieteni care citește Evening News la bar. Îl recunosc, e polițai, Drylaw, cred. Îmi termin repede halba și ies din bodegă, mă urc În mașină și conduc În viteză Înapoi spre Collie. Mă gîndesc tot drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
mizerie: cutii de aluminiu cu mîncare la pachet, pungi de cartofii prăjiți, cutii de bere (mov? da, pînă la urmă au ajuns și la noi!), farfurii cu resturi putrezite de mîncare, chiar și o grămadă de vomă uscată Într-un colț. — Ascultă Bruce, chipul lui Toal se lungește În timp ce nările-i recunosc duhoarea care pe noi demult ne lasă indiferenți, nu poți trăi așa. Nu poți lua legătura cu nimeni care să aibă grijă de tine? — Nu... BUNTY SHIRLEY CHRISSIE CAROLE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
și l-a pus la punct, În stilul inconfundabil al lui Dougie. Așa că m-aș mira ca domnul Blades al nostru să-și mai arate vreodată mutra pe la masoni. Hai noroc! Îmi face Ray cu ochiul, scoțînd un păcănit din colțul gurii pe cînd se cară. Pac pac pac Sar de la un canal la altul. Pacapac pa00000000000000000000000 Te-ai făcut mare și ai Începutgreață ca un cîine de rahatsă muncești În aceeași mină ca și omul despre care ai crezutistrugă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ecoul pe care-l trezește, constituind o prelungire a tabloului,,. Nu o interesează. Citesc pe chipul ei o mare plictiseală. Când eram copil și Îi simțeam pe oamenii maturi indiferenți la problemele care mă frământau, plângeam . Mă adăposteam Într-un colț și vărsam lacrimi amare. Când bunica mea era tânără și frumoasă scria Într-un caiet gros cu file gălbui poezii dulcege, din cele care erau la modă la vestitul Pension, pe care le compunea cu mult patos liric, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
folosească la alcătuirea unor chestionare despre mase. Cerșetorii sunt mostre umane ale unui timp nedeterminat. Ei există grație milei de sine a semenilor. Îți este milă de tine gândindu-te că poți ajunge și tu cu mâna Întinsă la un colț de stradă, și atunci, arunci grăbit bănuțul metalic sau bancnota foșnitoare, fără să mai privești Înapoi. Uneori, smerenia lor este ipocrită, ipocrizia lor este necuviincioasă. Relația cerșetorului cu lumea este mult mai strânsă decât s-ar părea. Fără cerșetori, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
corb Împăiat. Merge fără oprire, deși nu privește nimeni ecranul pe care se perindă atâtea imagini. Covorul uzat, cu desene geometrice n-a mai fost curățat de foarte mult timp și miroase a praf. Pianul, așezat În cel mai Îndepărtat colț al sufrageriei, pare un animal greoi, obosit. Pe suprafața lucioasă praful s-a așezat În straturi care amintesc de colbul caselor nelocuite de zeci de ani. Canapeaua Îngustă, extensibilă, Îmbrăcată Într-o stofă care nu mai are nici o culoare, Împarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu alifii și cutiile cu medicamente sunt de mare folos. Pe terasa de la ultimul etaj, pe care copăcei de plastic cu flori albe, cerate sunt Înfipți În ghivece pline cu un praf ce imită pământul, ea se plimbă dintr-un colț Într-altul cu o nervozitate care-l neliniștește pe buldogul somnolent. Acesta Își urmărește stăpâna cu o curiozitate placidă, și În același timp agasantă. De când s-a luminat de ziuă, terasa pare puntea unui vapor de pe care ea privește un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ăsta parfumat,, .Antoniu apucă cu degetele câteva fire de zahăr dintr-un borcan aflat pe masă și le dă drumul În apa fierbinte, amestecând În ea cu o lingură. E ceai de tei, coropișniță bătrână.,, Un zâmbet se zbate la colțurile gurii lui Antoniu, făcându-l și pe bătrân să-și miște barba stufoasă și Încâlcită, semn al unui răspuns la acest semn de afecțiune. Cu mare efort, Kawabata Își mișcă trupul uscat de suferință, și umple plămânii cu aburii parfumați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
luase razna. Singurul lucru bun a fost acela că am avut puterea să Învăț și, la un an și cinci luni de la prima mea Întâlnire cu Ema, am terminat cu a treia medie pe an, facultatea. Unii colegi șușoteau pe la colțuri, aflaseră de legătura mea și comentau diferența de vârstă dintre noi Ădupă cum ți-ai dat seama, Ema era cu 15 ani mai mare ca mineă, cu un fel de batjocură, deși admiteau că este o femeie pe lângă care nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu am strigat. I-am privit mult, poate orî, poate douî, mî miram eu singur de puterea mea de-a-i privi ca pe niște actori ăntr-o piesî de teatru. Ema avea o șuvițî de sănge ănchegat, care-i ieșea din colțul stăng al gurii și coborăse pe găt. Era singurul semn a ceea ce suferise. A, și-i lipsea un pantof, dar nu-mi mai aduc aminte dacî era stăngul sau dreptul. Tata ăn schimb avea chipul schimonosit și brâzdat de tâieturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lucrurile din Încăpere, caietul cu sârmă spiralată În care n-a mai scris de mult. Îl zărește, e tot acolo. I-a schimbat locul de două ori de la revenirea lui Kawabata. Acum, este așezat deasupra unui morman de haine, pe colțul mesei, obiect obedient și deocamdată nefolositor. Dintr-odată, totul Își pierde sensul pentru Antoniu, mâinile și picioarele se mișcă independent de creier, se gândește la cărțile care zac În subconștientul lui ca niște crime nemărturisite. O durere scurtă și vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de fereastră, ținându-se de mână. El apasă comutatorul și, lumina plăcută, a unei lămpi de podea, filtrată printr-un abajur de mătase albă, se răspândește aproape carnal, În imensa Încăpere, lăsând ca penumbrele să-și facă de cap prin colțurile În care n-a ajuns Întreagă. -Unde ar trebui să fie așezat portretul? o Întreabă bărbatul, aplecându-se asupra picturii, ca un ceasornicar, ce privește de foarte aproape mecanismul pe care-l repară. Citește a suta oară data În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu mișcările de dans ale unui derviș. În cameră plutea un miros greu de maci de Cașmir și de lemn de santal. În jurul nostru erau aruncate ambalaje sclipitoare de la cadourile pe care ni le dăduserăm unul altuia, iar într-un colț se găsea masa cu resturile prânzului pe care-l luaserăm împreună și cu sticla goală de Château Sansy de Parabère, din 1955. Eram la Georgie încă de la prânz. Dincolo de fereastră, ascunsă de perdea, se întindea o după-amiază londoneză rece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cu capetele scoase afară pe ambele laturi ale mașinii. Trupul ei se zdruncina și sălta lângă mine ca un sac fără cap și am simțit din nou cum stofa aspră a paltonului ei îmi zgârie mâna. Indicatoare mari portocalii în colțul de lângă Hyde Park ne arătau drumul spre Knightsbridge și în lumina lor mi-am aruncat o scurtă privire spre însoțitoarea mea. I-am văzut umerii puțin aduși și apoi, dezvăluit doar pentru o clipă, spatele piciorului întors și încordat, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
campanie și grămada de pleduri, podeaua goală, geamantanul din care se revărsau prosoape, lenjerie, pachete de scrisori și un aparat de ras electric. Sacoul și pantalonii mei zăceau grămadă acolo unde îi aruncasem de pe mine amețit de băutură. Într-un colț era o sticlă de whisky pe jumătate goală. Peste tot mucuri de țigări. Paharul pe care tocmai îl răsturnasem cu piciorul se rostogoli până se opri lângă pat scoțând un sunet găunos. Celebrul sistem de încălzire centrală pe bază de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fereastră și m-am întors cu fața spre Antonia. Arăta groaznic. Avea pe cap un șal de sub care îi ieșeau șuvițele de păr blond, încărunțit, care-i cădeau peste gulerul hainei de stofă. Era foarte palidă și nemachiată. Gura cu colțurile lăsate în jos arăta că era gata să izbucnească în plâns. — Cât e ceasul, Antonia? am întrebat. — Zece. — Seara sau dimineața? Dimineața, spuse ea, privindu-mă cu ochii măriți. — Și de ce e așa întuneric? — E ceață. Asta înseamnă că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
destul de bine. Georgie mă privea cu un zâmbet abia schițat și bine stăpânit ținându-și paharul la gură cu o mână sigură. Băutura o refăcea întotdeauna. Cu paharul în mână, într-o poziție egipteană, Antonia îl privea fix pe Alexander. Colțurile gurii i se lăsaseră în jos. Am remarcat fardul de pe obrajii ei și cât de mult îmbătrânise. Dar, în definitiv, și eu îmbătrânisem. Mi-a trecut prin minte că eram doi părinți vârstnici care le făceam urări de fericire celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Ciudat era însă faptul că durerea pe care o simțeam semăna atât de mult cu singurătatea. Prin Alexander trecutul meu fusese intens populat, iar acum se transformase într-un pustiu deprimant. M-am instalat în salonul destinat plecărilor într-un colț îndepărtat și am deschis în fața mea un ziar. Mi se părea puțin probabil ca ei să mă vadă. În orice caz, eram dispus să îmi asum riscul. Dincolo de fereastra imensă, avioane luminate treceau încet îndreptându-se spre pistă. În sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Clipea rar din ochii oblici În lumina proiectorului, cu pieptul umflându-i-se și coborând Încet. Un adevărat sfinx polonez. Pe ecran mașinile de cursă dispăreau Într-un nor de praf inundat de soare și gaz negru de eșapament În colțul din dreapta sus - ca peste câteva secunde să se Întoarcă, de data asta dinspre colțul din stânga jos al ecranului, de parcă ar fi dat turul cinematografului, unde au fost Întâmpinate cu steagul ridicat la linia de sosire, una după alta, de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
coborând Încet. Un adevărat sfinx polonez. Pe ecran mașinile de cursă dispăreau Într-un nor de praf inundat de soare și gaz negru de eșapament În colțul din dreapta sus - ca peste câteva secunde să se Întoarcă, de data asta dinspre colțul din stânga jos al ecranului, de parcă ar fi dat turul cinematografului, unde au fost Întâmpinate cu steagul ridicat la linia de sosire, una după alta, de un om În pantaloni scurți bufanți, fluturând steagul cu pătrățele. În cinematograf Otto făcea praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
curat, cu trăsături „nordice“, cum le-ar numi unii, bărbie bine conturată, ochi cenușii - ca de oțel - era inexpresiv. Pentru o clipă păru să ezite, apoi Îi Înapoie mamei sale cheia și chibriturile. Traversă strada și se făcu nevăzut după colț. Umbra lui alungită se mai zări câteva secunde, apoi Își retrase capul și dispăru și ea. — Secretul lui Sascha În siguranță la mine. În comparație cu Else, până și mormântul e vorbăreț. Cu stoicism, colega mea Își plasă mâinile pe roțile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de aur care lega butoniera de buzunarul vestei -, era probabil un notar sau un diplomat. Îi șopti ceva În urechea Însoțitoarei sale, care Îi răspunse cu un râs afectat dar fermecător. — Doamnă, domnule. Bună seara. Plimbându-și țigara dintr-un colț al gurii În altul, Konrad miji ochii curios. — Acesta este Crama Albastră? Vocea bărbatului era așa de răgușită Încât te dureau urechile când Îl ascultai. Și mai grav, vorbea cu un accent franțuzesc. Konrad se uită la el de parcă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
locul potrivit pentru amicul tău. Aș putea sugera eventual - Konrad se uită la bărbatul care Își scosese pălăria și Îi mototolea borul. - Cuibul Berzei? Cercetă din nou mâinile nou-venitului. Nu, La Soțul Încornorat ar fi mai bine. E chiar după colț. Doamna trebuie să-l știe. Dădu din cap spre femeie, apoi se Întoarse către mine. Lakritz? Nu l-am văzut. Dar tre’ să apară. Mai devreme sau mai târziu, tot apare el. Konrad se așeză, Își strivi țigara răsucindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cealaltă față. Cugetară deci: „De ce n-am lua ale muncii poame și n-am face din a Închide ochii o artă?“ Trecuse un sfert de oră după miezul nopții, iar aplauzele erau răzlețe și Împrăștiate În toată sala. Într-un colț am descoperit-o pe Molly. Îmbrăcată Într-o bluză subțire care Îi stătea trăznet, făcea conversație cu un bărbat bronzat Într-o germană defectuoasă dar fantastică. Probabil că e din Africa de Sud-Vest, nimeni nu știe sigur. Nici măcar ea. Molly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]