2,842 matches
-
pot fi văzuți și pe strada Cămătarilor unde cele mai multe magazine au închis, din lipsă de clienți. Anticariatele, îndeosebi, au fost lăsate de izbeliște, deoarece nimeni nu se mai interesează de vremurile vechi. Julius s-a numărat printre ultimii mușterii. A colindat anticariatele vrând să cumpere toate cărțile despre deșerturi, încredințat că, atunci când se va hotărî să reia lupta cu pendulele, Monseniorul își va schimba preferințele de lectură. Pe urmă, a renunțat. A preferat să deschidă larg ferestrele bibliotecii pentru a urmări
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pendula cu ramă de sidef din perete măsura timpul cu o încetineală bolnavă. La câteva zile după asta, Maria a năvălit pe ușa bibliotecii. Îi sticleau ochii de răutate când l-a anunțat pe Julius că "bătrînul bețiv" nu mai colinda tavernele din Asybaris. Îi lăsase o scrisoare "doamnei Nelly" în care îi spunea niște "prostii" despre faptul că în Asybaris "și Dumnezeu e amenințat de surmenaj" ― auzi ce i-a trecut prin cap! ―, iar la sfârșit o anunța că pleca
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
din mine, mă rup, mă frământ, Pentr-un colț de lună, pentr-un tril de cânt, Rătăcesc prin neguri, mă târăsc și sânger Pentr-un dram de soare, pentr-un zbor de înger; Fără de zăbavă, din zi până-n noapte, Mă colindă versul, caldele lui șoapte Și-n atâta zbucium, numai tu mi-ești țelul, Care-mi dai tristețea și înfrângi oțelul; Doar cu o privire stavili pui zâmbirii, Sau cu-n gest îmi spulberi zariștile firii; Dacă am norocul să-mi
DAC? AM NOROC by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83768_a_85093]
-
o fată cuminte cu care s a căsătorit și au avut copii mulți - fete și feciori. Fetele s-au măritat și au plecat la casele lor. Atunci când Zoița, nevasta lui mergea în grădină îi trebuia o zi întreagă să o colinde pe toată. Avea vite multe că turna laptele cu găleata într-un butoi mare de lemn și dădea lapte de pomană tot cu găleata la necăjiții din sat. Nevastă-sa nu ieșea niciodată din cuvântul lui. Atunci când punea să facă
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Între timp ce gazda era ocupată cu urătorii, în casă Lucache îl lua pe Cocoloș în brațe și-l arunca în podul omului, iar de aici Cocoloș lua 63 cârnații în timp ce Lucache bloca ușa, iar Cocoloș lucra în siguranță. Când colindau sau după ce spuneau urătura la fereastră, intrau în casa omului, apoi nu plecau până când gazda nu le dădea și un gologan, iar despre colaci, dacă nu le plăceau, îi punea omului la fereastră sau în parii de la gard. La joc
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cu funigei și miros de gutui... Toamna din acel an însă era mai altcum parcă. S-a furișat în sat pe nesimțite, culegând struguri, punând prunele pe lozniță și pacea în suflete... După ce puneau stăpânire pe fire, porneau apoi să colinde satul cu noaptea la braț, oprindu-se la porțile unde se spuneau vorbe tainice și se furau săruturi nevinovate... În zori de zi, călcau pe bruma care se înfiripa din zi în zi... În dimineața aceea, dinspre cimitir s-au
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Victor Rodan, Io n Mi nulescu, Cezar Petrescu, T. Pizani, Gr. Trancu Iași, Dr. Ioanițe scu, Gr. Gafencu, Pamfil Șeicaru, G. Tutoveanu. „Domnul G. Tutoveanu evocă vremi de 16 ani în urmă când (la Bârlad n.n.) un copil, un școlar colinda satele, aduna folclor și se dovedea de pe atunci vajnicul luptător ce avea să fie. „Acel copil era Pamfil Șeicaru?” scria „Curentulʺ din 12 ianuarie 1931, despre cuvântul rostit de invi tatu l de la Bârlad. „Crescut în această ideologie, Pamfil Șeicaru
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
fete la „Ortodoxʺși băiatul la „Haretʺ. Î nainte vreme îmi cereau să-i duc la Cișmigiu, la Moși, la Cinema. Acum sʹau plic tisit de toate astea și vor să mai vadă altceva. Curiozitatea lor flămândă mi-a plăcut. Am colindat cu ei teatrele serioase, revistele și matchurile sportive. Am fost cu ei la ștrand, la Lido. Dar sʹau săturat și de astea. Întrʹo zi mʹam pomenit, cerâ ndu-mi să-i duc să vadă... muzee. Ideea nu era a lor. Le-
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
le împarți pe la biserici. A tâta știu și atâta fac, explica degajat și își vedea de treburile zil nice. Desculț, cu capul gol, încins cu o funie și cu traista în șold, Lumânărică, până în ziuă, la deschiderea și începerea slujbelor, colinda toate bisericile din Iași, împ ărțind lumânările și cerșetorind, nu pentru el, că lui nu-i trebuia mai nimic, ci pentru alții. Dacă la un schit lipsește clopotul, Lumânărică află, îl cumpără din târg, merge cu dânsul în mijlocul pieței, îl
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
o mare pagină de înălțare morală. Fiu al unui plugar din ț inut ul Bârladului, el moștenește dragostea de glia pe care pări ntel e său o iubea atât și de unde, odată cu hrana, a sorbit întreaga întruchipare a sufletului său. Colindând dea luri și văi, rătăcind pe marginea apelor sau afundându-se în adâncul codrilor, stăpânind, cu privirea văile ce se desprind din vârful dealurilor sau strângând la piept fl orile ce-i răsăreau la tot pasul în cale, harnicul școlar
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
sale în stațiunile balneare din țar ă, u nde tratamentul, cum se știe, are efecte multiple inclusiv psihoterapice. Este o aură, la care nici autorul nu sperase, o lumină în viața zbuciumată a unui om din Priponești pe unde am colindat și noi, în tinerețe. Alexandru Mânăstireanu scrie o carte ca o rugăciune. A trecut prin război, a făcut foame, a fost respins de atașații la orânduirea comunistă impusă țării. A trecut mai departe dârz, neînfricat în fața unui destin care, în
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
nu atît de splendidă ca În Maica Ioana a Îngerilor (1961), mai ales că-n al doilea caz este color iar Kawalerowicz, polonez. Elmer: un comis voiajor dat afară de la teologie fiindcă a sedus-o pe fata pastorului În altar. Colindă America În vagoane de marfă, bea vîrtos, joacă poker și vorbește nestăvilit, cu metaforă la două rînduri. Trebuie să Întruchipeze, În esență, un escroc fermecător al anilor ’20, asta pare să fi fost intenția lui Brooks. În orice caz, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cornișe, umbre, inserții, continuîndu-le cuantificat, astfel Încît ceea ce pare la Început extravaganța nucilor În pereți se dovedește a fi păstrare discretă a echilibrului, proporțiilor. Cu o mirare În plus, am mai constatat că belgienii Încă n-au inventat gardul. Am colindat toată Flandra Orientală și n-am zărit nicăieri asemenea Împrejmuiri, nici măcar o ulucă, nici măcar formală. Și azi mă mai Întreb uneori cum izbutesc să evite kitsch-ul, pentru că la oamenii cei mai obișnuiți te izbește eleganța interioarelor, bunul gust al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și privesc cu luare aminte la omul din fața mea, care poartă pe chip un zâmbet larg. Când mă dumiresc cine-i, exclam cu bucurie: Uita-te-ar relele! Cum să te uit? Chiar așa: cum să mă uiți, când am colindat împreună toate ulițele Iașilor, vreme de un an și mai bine? Ai dreptate, dragule. De atunci pot să spun că mai știu și eu câte ceva despre bătrâna cetate... Asta mă bucură. Da’ cam ce iscodeai pe aici pe hudița asta
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
tu la dealurile astea albastre ale Iașilor și spune-mi dacă vezi ce văd și eu... Ieșeanul face „o cercetare” de jur împrejur și după o vreme își dă cu palma peste frunte: Da’ bine, vere! Din aiștia îmi ești? Colinzi podgoriile Iașilor așa de unul singur? Ai uitat că ai un prieten numai bun de hoinăreală? N-am uitat, dar nu știam de unde să te iau. Și apoi încă n-am luat-o la picior, fiindcă nu prea știu de unde
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
masă bună, de la care nu poate lipsi o ulcică cu vinișor, va pune capăt acestei zile pline... Pentru că toamna asta ține cu noi, să știi că de mâine mă țin hojma de tine și nu te slăbesc până n-am colindat toate dealurile albastre ale Iașului. Atunci, pe mâine! -Mâine ne vedem tot aici. Numai să-ți faci bine lecțiile, vere, că dacă ai dat de-a bâca ca ursul în huci, nu te iert! N-am să am hodină până
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Ne-or primi încă, fiindcă - cu vremea - lipsa noastră de acasă se va resimți și riscul de a mânca doar hrană rece nu ne va ocoli. Avem lângă noi ființe dragi, care s-au călit încă de pe vremea când am colindat ulițele Iașilor. La început au fost suspicioase și pe drept cuvânt: „Adică unde umblă dumnealor cât îi ziulica de lungă?” Când au văzut însă că hoinăreala noastră a dat rod prin cartea „Ești ieșean, vere?” au înțeles tâlcul drumurilor noastre
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
se opresc pentru câtva timp să cinstească un țoi de rachiu... Atunci, s-o pornim către casă, fiindcă și mâine e o zi, vere. Drept grăit-ai, dragă prietene. Pe mâine! * Peste noapte, cu gândul împăcat că am reușit să colindăm împrejurimile Iașilor și să vorbim de viile care au fost și încă unele din ele mai sunt, am dormit ca un prunc. În zori, când luceafărul de ziuă încă mai clipea deasupra orizontului, eram gata de plecare. Cu pas proaspăt
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
era adaptabilă condițiilor de moment, structura lui sufletească, sau chiar însăși viața îl instruise așa, de aceea colegii de școală îi fuseseră doar colegi, fără să fi legat cu vreo unul dintre ei o prietenie strânsă. Izbânda o sărbători singur, colindând încântat Iașul, zidirea de suflet, care nu mai avea taine pentru el. Străzile bătrâne îi păreau mai largi, oamenii mai binevoitori, tramvaiele electrice mai puțin zgomotoase. A doua zi, după ce colindă din nou Iașul pe jos, cumpără de la un negustor
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
dintre ei o prietenie strânsă. Izbânda o sărbători singur, colindând încântat Iașul, zidirea de suflet, care nu mai avea taine pentru el. Străzile bătrâne îi păreau mai largi, oamenii mai binevoitori, tramvaiele electrice mai puțin zgomotoase. A doua zi, după ce colindă din nou Iașul pe jos, cumpără de la un negustor din strada Lăpușneanu, un geamantan mare. II. În curte, cineva trebăluia în fața bucătăriei de vară, aproape de beci. Mama! Sub influența primului imbold, vru s-o strige, dar renunță. Deschise încetișor poarta
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
un târziu. Dimineața următoare, cineva, alarmat de vitele care mugeau în grajd, bătuse-n poartă, bătuse la ușa lui, degeaba. Câinele urla încontinuu și, asta-i dăduse fiori. L-au găsit mort în propriul pat. Șederea în casa părinților, după ce colindase locurile familiare pe când fusese copil, discuțiile prelungite cu preotul, cu învățătorul rus, cu toți cunoscuții, nu o spunea, dar nu-i priiseră. Era obișnuit din școală să facă mereu ceva, și tata - lucru de mirare, parcă se sfiia să-i
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Poate că nebuna se odihnește și nu mă mai pândește din dosul perdelei să mă blagoslovească cu Îmbierile ei pofticioase. Sau poate, speriat de tandrețea ei invadatoare, m-am Îndepărtat de strada Matei Basarab, ademenit În dogoarea după-amiezii, și am colindat toate fundăturile din jurul acestui punct de răscruce, unde realul se scufundă În meandrele literaturii de mistere. În jur, numai ziduri cenușii, roase, crăpate, căptușite de iedere agățătoare până sus, astupând ferestre și uși; abia acum descopăr o biserică destul de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
surprins de apariție și intrați În vorbă cu nonșalanță; el te Întreabă despre una, despre alta, ca un vecin de casă ce-ți iese seara În Întâmpinare la colțul străzii, ca să mai afle noutăți de prin părțile pe unde ai colindat tu, să-ți povestească și el ce-a mai văzut În partea cealaltă. Deodată, observi că vorbești singur și că nimeni nu-ți răspunde, că e doar un foșnet lin ce se Îndepărtează Încet; te uiți cu stupoare În jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bibliografia: bine, dar eu am toate cărțile deja citite, nu am timp să fac conspecte. Este intransigent; găsim o stratagemă, Însă, și nu ne certăm. Îi cer să mă lase să merg la asistentul S. V. și astfel pot să colind cele șapte grupe cu care face acesta seminar. Mă plimb de la o grupă la alta, după cum Îmi convine și În funcție de cum aflu un interlocutor capabil să răspundă la provocarea mea polemică. În general, Întâlnesc numai tocilari, foarte mulți tocilari; toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
oi și așa s-a clădit o legendă, adică orașul... Mirosul de tei mă face să mă mișc Într-o stare de excitație, când tot ce văd mi se pare demn de a fi privit. În trenciul meu de student, colind stradă de stradă În căutarea Întâmplării aceleia. De la Bărăție la berăria Sfântul Gheorghe mă amestec În mulțimea pestriță, cu o pornire suspectă, mă las atins de veșmintele celorlalți, mă Înghesui unde e lume mai multă, Întind nara să prind mireasma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]