3,155 matches
-
18 persoane, din care șase comisari și cinci agenți de poliție. Legiunea de jandarmi Dorohoi avea doar 45 de posturi. Vizibilitatea reprezentanților autorităților locale în timpul executării operațiunilor de deportare a evreilor din Dorohoi, atitudinea lor ostilă față de evrei, lipsită de compasiune pentru soarta lor tragică, au creat impresia multor evrei că aceștia sunt și inițiatorii deportării. De exemplu, într-o declarație din anul 1944 a evreului Samuel Moscovici din Dorohoi, str.Carmen Silva, nr.88, se spune prima evacuare a evreilor
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
predarea unei ediții de „restituiri”, în ea se găsesc scurte mărturisiri și reflecții inexistente în alte texte ale Profesorului. în contrast cu chipul său auster, de persoană cu suflet tare, Mircea Zaciu era un sentimental reprimat, capabil de empatie (mai exact de compasiune) și unul dintre nemulțumiții cei mai autentici ai epocii de atunci. Cîteva din observațiile formulate aci îl anunață pe moralistul neiertător din vastul Jurnal (4 volume) scris în deceniul 1979-1989. (1) <citation author=”Mircea Zaciu” loc="Cluj" data =”5.I.
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ai Clinicii Dermato-venerologice: Gh. Demetriade, E. I. Mironescu și Gh. Năstase, Iași 1979, p. 149-151. DIACONESCU, MIHAIL (1913-1996) MEDIC Pasionat cercetător, devotat cadru didactic, prof. univ. dr. Mihail Diaconescu a fost un distins clinician, un adevărat medic cu dragoste și compasiune pentru cei în suferință. S-a născut la 15 noiembrie 1913, în comuna Aluniș, județul Prahova. A urmat Școala primară (1920-1925) și Liceul Vasile Alecsandri (1925-1932) din Galați. În perioada 19321938, a fost student al Facultății de Medicină din Iași
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
supurațiilor bronhopulmonare și chistului hidatic pulmonar. A abordat larg problema sarcoidozei și a modalității de diagnostic și tratament. Pasionat cercetător, devotat cadru didactic, prof. univ. dr. Constantin Ionescu a fost și un mare clinician, un adevărat medic cu dragoste și compasiune pentru cei în suferință. Sfârșitul vieții sale a survenit în ziua de 5 august 1996 și a fost înmormântat în Cimitirul Eternitatea din Iași. În fața clădirii Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie, ca recunoștință a meritelor sale incontestabile la crearea acestui important
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Gh. Năstase. A participat la manifestări științifice în domeniu la: Jena-1984, Berlin-1987. A fost președintele Mișcării pentru Regatul României (M.R.R) Iași. Prof. dr. doc. Mircea Munteanu a fost un mare clinician, un adevărat medic care a participat cu dragoste și compasiune la alinarea suferințelor celor bolnavi. A pregătit multe generații de studenți și medici veniți în clinică pentru specializare sau perfecționare, impresionând prin discernământul și corectitudinea sa. Ca mulți alți medici a avut și preocupări literare scriind sonete, epigrame, poeme, instantanee
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
băiatul ăla ? (Titlul complet al romanului lui Heller e Ce era în capul ei ? Jurnalul unui scandal). Nici ea nu știe și nici farmecul băiatului, nici poveștile lui melodramatice (Barbara nu se înșală atunci cînd o taxează pe Sheba pentru compasiunea ei facilă, mecanică, burgheză), nici sentimentele ei de neîmplinire și stagnare (soțul ei e mai bătrîn decît ea, unul dintre copiii lor e bolnav) nu explică întru totul actul ei. Explicațiile astea nu țin fără un element suplimentar care să
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
monstru, ci o victimă, dar, ca și personajul interpretat de Julia Roberts în Closer (o altă adaptare făcută de Patrick Marber, chiar după o piesă de-a lui), e așa o victimă înnăscută încît nu poți să simți prea multă compasiune pentru ea. Unii spectatori vor spune că nu poți să simți nici o compasiune pentru nici un personaj (cu excepția soțului) și că Jurnalul unui scandal e doar o povestioară sordidă despre două nebune. Dar e despre lucruri de interes mult mai larg
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Closer (o altă adaptare făcută de Patrick Marber, chiar după o piesă de-a lui), e așa o victimă înnăscută încît nu poți să simți prea multă compasiune pentru ea. Unii spectatori vor spune că nu poți să simți nici o compasiune pentru nici un personaj (cu excepția soțului) și că Jurnalul unui scandal e doar o povestioară sordidă despre două nebune. Dar e despre lucruri de interes mult mai larg decît nebuniile lor : e despre putere, autoamăgire, egoism și alte înclinații rușinoase ale
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
imaginative în alte epoci și în alte mentalități. Nu-și poate reprezenta suferința ducesei decît în termeni moderni mai precis, în termeni de cît de greu mi-ar fi mie , nu se poate apropia de rol decît folosindu-se de compasiunea ei de femeie din secolul XXI pentru suratele ei din evuri mai întunecate. Nu suferă ca o femeie din secolul al XVIII-lea, care tinde spre emancipare, dar care, pînă una-alta, nu cunoaște altă lume decît cea în care
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
sau două perechi și am fugit la autocar. Până acum nu am făcut discriminare față de etnia romă niciodată, așa cum am mai menționat și chiar am încercat în orice împrejurare să combat acest lucru și chiar să promovez întrajutorarea, toleranța și compasiunea. De aceea, invit pe oricine citește aceste rânduri să se alăture tuturor acelora care participă la această campanie socială, anti-discriminare și non-violență, atât în implementarea unei strategii comune de informare, dar mai ales să susținem opera social-filantropică prezentă și viitoare
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Lucrurile or să se-ndrepte...”. Ceea ce contrazice cu vehemență Nae este tocmai acest principiu al moderației, această relativizare igienică a paro- xismelor retorice. Cu toate acestea, ceea ce constituie esența discursului catastrofic al lui Nae, nu este nicidecum teroarea, angoasa sau compasiunea, ci jubilația. Trăirismul lui Nae este în deplin acord cu o catastrofă delectabilă. Apropierea sfârșitului constituie rațiunea unei plenare trăiri. Abnormul este aici rezultatul unei excitații jubila- torii, la antipodul celei nevrotice a lui Leiba Zibal. „Simț enorm și văz
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
află în durerile facerii, un posibil motiv al nervozității tradusă în verbozitate a personajului. Nașterea și Apocalipsa se regăsesc ca volete ale aceluiași diptic. Extrema excitabilitate, aplicată domeniului abstract al determinărilor politice, economice, face un contrast puternic cu lipsa de compasiune, de emoție față de dificul- tățile fiziologice traversate de consoarta, aborbite în sfera intimă a propriei existențe. Ceea ce este enorm în al doilea episod ține tocmai de răceala, de neimplicarea cu care Nae trece în revistă aceste dificultăți relatându-i „amicului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
posesia unui limbaj medical specializat, iar limbajul popular întrebuințat asociază numaidecât nașterea torturii și instrumentarului ei terifiant : „fiarele”, „cleștele”. De remarcat faptul că singurul interesat de sexul copilului este acest interlocutor și nu tatăl natural, așa cum tot primul își manifestă compasiunea față de lăuză. Odată descărcat de facerea soției, Nae revine numai- decât la desfacerea lumii, subiectul care-l interesează, enunțând fraza care pune capăt disponibilității interlocu- torului său care mimează deodată oboseala și graba. Dila- tarea spre enorm a cărei expresie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
curcan, pui afumat etc. La vizitarea liniilor de fabricație, importate din Italia, cu toate operațiile automatizate, am fost curios sa aflu cum sunt sacrificate găinile. Precizez că în viața mea n-am tăiat nici un gât de galinacee, din milă și compasiune și din spaima de sânge. Eram doar curios să văd cum găinile, atârnate cu capul în jos, treceau printr-o mică încăpere de unde ieșeau cu gâtul retezat Am așteptat să se îndepărteze delegația și am apăsat pe clanța unei uși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Societatea „Uniunea Medicală Balcanică” (1966ă, membru fondator al Societății de Psihoneuro-endocrinologie (1969ă, membru al Societății internaționale de neurologie (1968ă etc. Pasionat cercetător, devotat cadru didactic, prof.dr.doc. Gh. Pendefunda a fost și un mare clinician, un adevărat medic cu dragoste și compasiune pentru cei în suferință. Semnificativ este și faptul că sfârșitul vieții sale a survenit tot la patul bolnavului de la Spitalul de Neurochirugie din Iași, în seara zilei de 5 noiembrie 1999. POEATĂ, NINA (1929-1998ă INGINER ELECTROTEHNIC Personalitate marcantă a învățământului
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
sau, cum s-a spus, a dharma talk. Cuvintele lui mi-au mers drept la inimă, căci răspundeau Întrebării mele despre cum poți să avansezi, să progresezi În lucrul cu sine. Ne-a spus cu un ușor zâmbet plin de compasiune: „Observându-vă În timpul săptămânii, eram Îngrijorat pentru starea genunchilor voștri, căci pe fețele voastre se vedea scris disconfortul. De aceea vă amintesc exemplul celui de la care am Învățat și care și-a petrecut o viață Întreagă practicând zazen. Se numea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lucrat). Două imagini erau pregnante: cea a unui bătrân aproape muribund, doar piele și os (o păpușă manipulată cu un realism preluat din Bunraku), pe care o tânără prințesă Îl ținea În brațe ca pe un prunc. Privindu-l cu compasiune și duioșie, prințesa descoperea În el spiritul celui iubit, pe care un magician malefic Îl Închisese În acest trup umil. Celălalt moment era apariția diafană a cerbului. Amândouă erau imagini concrete, dar conțineau semnificații ascunse și niveluri diferite de Înțelegere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
șansă. Se spune des că Cehov se uită la personaje ca un doctor la pacienții săi. Le observă rănile, le vede boala, dar nu distant, ci cu delicatețe, nu Îi tratează cu răceala științifică de laborator, ci cald, plin de compasiune. Îi vede și Îi Înțelege așa cum sunt, fără să-i acuze. În scrisori, Cehov insistă mereu că personajele lui nu sunt nici eroi, nici ticăloși, și ne dă astfel o sugestie extrem de prețioasă. Prima oară când am montat la Tokyo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
banii ministerului?! Trebuie avertizat Cotroceniul!“ Auzind aceste zvonuri, Eugenia Moldoveanu, cunoscuta soprană și directoare (pe vremea aceea) a Operei Române, m-a chemat În birou alertată. „Doriți o dulceață?“, m-a Întrebat grijuliu secretara, sorbindu-mă din ochi plină de compasiune. „Nu, doar un pahar cu apă“, căci În urgența apelului Îmi uitasem În sală proverbiala sticlă din care beau continuu apă, pentru sănătatea trupului și buna dispoziție generală. „Domnule Șerban, e grav, e foarte grav!“, se lansează pe un ton
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
un personaj tragic, care are măreția și frumusețea lui, dar că se dovedește a fi avar, crud și odios până și cu propriul lui copil, Jessica. O piesă În care personajul care-l Întruchipează pe omul fără suflet, lipsit de compasiune și de milă față de oricine, este un evreu e foarte greu de digerat după Holocaust. Dar În Neguțătorul din Veneția, din punctul de vedere al autorului, ceea ce contează este alegoria medievală. În Londra elisabetană, unde trăiau doar două sute de evrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
hotărât să-l văd pe Bruno Sauron, amic și neurolog excelent, căsătorit cu Alexandra Petrușca, o veche prietenă din România. Aveam toate speranțele că el mă va ajuta să ies din tunel. Sub supravegherea lui atentă, riguroasă și plină de compasiune am Început să Îmi revin la normal. Aveam la Paris și o Întâlnire cu Hugues Gall, directorul Operei, care dorea să afle punctul meu de vedere asupra lui Otello de Verdi, pe care urma să-l pun În scenă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
trupe. Mama a Înființat un spital pentru soldații răniți. Mi-o amintesc În uniforma modernă de infirmieră, gri cu alb, pe care nu putea s-o sufere, condamnând cu aceleași lacrimi copilărești resemnarea impenetrabilă a acelor țărani infirmi și ineficacitatea compasiunii ocazionale. Chiar și mai târziu, rememorând trecutul, se Învinuia deseori (pe nedrept, Îmi dau seama acum) pentru că o afectaseră mai puțin suferințele oamenilor decât Încărcătura emoțională revărsată asupra naturii inocente - copaci bătrâni, cai bătrâni, câini bătrâni. Afecțiunea ei deosebită pentru
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
doar lumina simbolică a candelabrului potențial strălucitoare din camera Mademoisellei, a cărei ușă, conform recomandărilor medicului familiei (Vă salut, domnule doctor Sokolov!) rămâne ușor Întredeschisă. Scânteierile lui verticale (pe care lacrimile de copil le puteau transforma În strălucitoare raze de compasiune) reprezentau ceva de care mă puteam agăța, Întrucât În bezna totală capul mi se Învârtea și mintea Îmi aluneca Într-o parodie a luptei cu moartea. Seara de sâmbătă era sau ar fi trebuit să fie așteptată cu bucurie, pentru că
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
-l observasem când alcătuisem volumul. Există În el aceeași fisură de rău augur, acea banală notă cavernoasă, acea insinuare credibilă că dragostea noastră era condamnată, de vreme ce nu putea recepta niciodată miracolul primelor clipe, foșnetul și forfota acelor tei În ploaie, compasiunea câmpurilor sălbatice. Pe lângă asta - dar nici unul din noi nu-și dădea seama pe atunci - poeziile mele erau niște Încercări juvenile, lipsite de orice merit și n-ar fi trebuit să fie niciodată puse În vânzare. Cartea (mai există din păcate
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
denunțat. A fost arestat, sub acuzația de „spion britanic“ și trimis În lagărul de concentrare de la Hamburg, unde a murit de inaniție, pe 10 ianuarie 1945. Este una din acele vieți care solicită În zadar ceva ce vine prea târziu - compasiune, Înțelegere, indiferent ce -, dar pe care nu le poți Înlocui și nici restitui prin simpla recunoaștere a unei asemenea lipse. 3 Primul meu trimestru la Cambridge a Început sub auspicii rele. Spre sfârșitul după-amiezii unei zile de octombrie mohorâte și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]