2,999 matches
-
de decompresie cu aer se referă la programele de decompresie specifice scafandrilor care respiră aer atât în timpul scufundării cât și în timpul palierelor de decompresie. Tabelele pot fi utilizate de către scafandri autonomi echipați cu aparate de respirat sub apă cu aer comprimat și care efectuează întreaga decompresie sub apă, prin ridicarea controlată spre suprafață. Tabelele utilizate în general pe plan mondial diferă în funcție de țara unde au fost elaborate: De asemeni sunt larg utilizate tabelele PADI, NAUI, NOAA. În România au fost elaborate
Tabele de decompresie () [Corola-website/Science/313746_a_315075]
-
mare. Accidentele de decompresie sunt cele mai frecvente accidente de scufundare. Accidentele biochimice sau accidentele toxice sunt accidente datorate efectelor biochimice ale presiunii și se referă la acțiunea diferitelor gaze asupra organismului scafandrului. Pentru scufundarea cu aparat autonom cu aer comprimat, care este un amestec de azot (79%) și oxigen (21%), cele mai importante sunt accidentele datorate efectelor biochimice ale azotului (narcoza azotului), ale oxigenului (criza hiperoxică și hipoxia) și ale bioxidului de carbon (hipercapnia). Narcoza azotului, numită și beția adâncurilor
Accidente de scufundare () [Corola-website/Science/313750_a_315079]
-
caracteristici ale fosilelor vegetale, animale, ale polenului și ale raporturilor izotopilor conțin informații utile. Studiul polenului, cunoscut ca palinologie, oferă dovezi privind abundență anumitor specii de plante, aceasta fiind un indicator al climei. Straturile de roci sedimentare conțin o imagine comprimata a climei, datorită faptului că aceste straturi provin din perioade ce se întind de-a lungul a sute de mii sau chiar milioane de ani. Oamenii de știință au obținut o viziune de ansamblu asupra climei pe termen lung studiind
Paleoclimatologie () [Corola-website/Science/314004_a_315333]
-
printr-un filet special. Costumul mai era prevăzut cu tălpi din plumb. Cu aparatul Siebe se puteau efectua scufundări până la adâncimea de 54 m. Apare astfel echipamentul greu de scufundare cu costum și cască rigidă alimentat de la suprafață cu aer comprimat. Acest tip de costum de scufundare a fost fabricat în Anglia de firma Siebe Gorman & Company Ltd., precum și de Dräger AG în Germania, Galeazzi în Italia, Denayrouze în Franța, Morse Diving Equipment Company și Schrader în S.U.A., Yokohama Diving Apparatus
Scufundare cu alimentare de la suprafață () [Corola-website/Science/314000_a_315329]
-
navei "Egypt" ce s-a scufundat în anul 1922. Cu acest costum, pentru a se obține flotabilitate negativă, apa era admisă într-un rezervor de balast din jurul corpului, iar pentru a se ridica la suprafață, apa era evacuată cu ajutorul aerului comprimat. Marina Germană a utilizat câteva astfel de costume construite de firma Neufeld und Kuhnke, care au fost capturate de aliați la sfârșitul celui de al doilea război mondial. 1917 : americanul Benjamin F. Leavitt construiește un costum de concepție proprie dintr-
Scafandru rigid articulat () [Corola-website/Science/314011_a_315340]
-
recuperarea de încărcături prețioase din epave. Costumul avea limita de scufundare de 300m și a fost folosit cu succes la epava "City of Rio de Janeiro" la adâncimea de 100m. Era prevăzut cu un număr de șapte butelii cu aer comprimat fiecare cu capacitatea de 2,5m pentru respirație și reglarea flotabilității. 1960 : doi scafandrii din California, Art Broman și Torrance Parker, au folosit un costum articulat fabricat de firma Roberto Galeazzy din La Spezia Italia, pentru a recupera torpile de
Scafandru rigid articulat () [Corola-website/Science/314011_a_315340]
-
bar (sc.man.), la un debit de 10...13 m/min, cu care se poate alimenta simultan mai multe unelte. Uneltele trebuie alimentate la o presiune egală cu suma dintre presiunea normală de funcționare și presiunea exterioară a apei. Aerul comprimat este furnizat către unealta pneumatică printr-un furtun flexibil din cauciuc cu lungimea de 15 m, cu un diametru exterior de aproximativ 50 mm și prevăzut cu piese de cuplare rapidă la ambele capete. Cuplele rapide au la interior o
Unelte subacvatice () [Corola-website/Science/314049_a_315378]
-
rotative pot fi: Uneltele pneumatice percutante sau rotopercutante au o acțiune de perforare și pot fi: Sculele cu care se execută percutarea se numesc șpițuri și pot avea diferite forme și dimensiuni. Mișcarea percutantă sau rotopercutantă este dată de aerul comprimat care pătrunde într-o carcasă acționând un piston care vibrează și pune în mișcare unealta. Pistonul se deplaseaza în jos, trece de o supapă de evacuare lasând aerul să iasă în exterior, apoi se deplasează înapoi în sus, în carcasă
Unelte subacvatice () [Corola-website/Science/314049_a_315378]
-
din partea scafandrului. Datorită utilizării sub apă, uneltele pneumatice necesită lubrifiere ce se poate realiza prin următoarele metode: În cazul utilizării uneltelor pneumatice sub apă la temperaturi scăzute, se folosește un dozator de alcool. Dozatorul se montează la furtunul de aer comprimat pentru a proteja uneltele de înghețul apărut în urma condensului. Uneltele acționate hidraulic prezintă mai multe avantaje față de uneltele acționate pneumatic: Pentru funcționare, aerul este înlocuit cu un ulei special pompat la presiune printr-un furtun flexibil de la o pompă hidraulică
Unelte subacvatice () [Corola-website/Science/314049_a_315378]
-
dB. În plus față de zgomotele nocive constante și pe termen mai lung, vârfurile de zgomot pot fi la fel de periculoase. Vârfurile de zgomot sunt de obicei cele emise de arme de foc, ciocane, pistoale de cuie și alte unelte cu aer comprimat. Deoarece creierul nostru are nevoie de aproximativ 0,3 secunde pentru a estima amplitudinea și nivelul sunetului recepționat, vârfurile de zgomot mai scurte de atât pot fi extrem de periculoase pentru auz. Mai precis, aceste vârfuri de zgomot pot afecta în
Decibel () [Corola-website/Science/314218_a_315547]
-
participă individual sau în echipă. Scopul jocului este eliminarea adversarilor prin "marcarea" lor cu capsule-proiectil din gelatină umplute cu un amestec colorat pe bază de apă (denumite "paintballs", bile cu vopsea). Aceste proiectile sunt propulsate cu ajutorul unor arme cu aer comprimat, denumite marcatoare sau "arme de paintball". Aceste marcatoare funcționează, la rândul lor, cu butelii (miniatură) de dimensiuni reduse, umplute cu aer comprimat, dioxid de carbon (CO) sau azot sub presiune. La impactul cu un obiect, bila proiectată se sparge iar
Paintball () [Corola-website/Science/313365_a_314694]
-
pe bază de apă (denumite "paintballs", bile cu vopsea). Aceste proiectile sunt propulsate cu ajutorul unor arme cu aer comprimat, denumite marcatoare sau "arme de paintball". Aceste marcatoare funcționează, la rândul lor, cu butelii (miniatură) de dimensiuni reduse, umplute cu aer comprimat, dioxid de carbon (CO) sau azot sub presiune. La impactul cu un obiect, bila proiectată se sparge iar conținutul se împrăștie și marchează cu vopsea locul atins respectiv. Acest joc este practicat și la nivel de sport profesionist. Acest lucru
Paintball () [Corola-website/Science/313365_a_314694]
-
Accidentele de decompresie sunt accidentele datorate efectelor biofizice ale presiunii și sunt specifice atât scafandrilor autonomi ce folosesc aparat autonom de respirat sub apă, cât și scafandrilor profesioniști alimentați de la suprafață, respirând aer comprimat sau un alt amestec respirator. Accidentele de decompresie sunt cele mai frecvente accidente de scufundare. În timpul scufundării, la coborârea scafandrului către adâncime, apare fenomenul de dizolvare a azotului în țesuturi și în lichidele interstițiale. Dizolvarea azotului este cu atât mai
Accident de decompresie () [Corola-website/Science/313793_a_315122]
-
decompresie specializate pentru scufundările cu amestecuri NITROX supraoxigenate, precum și tabele de decompresie pentru scufundări cu amestecuri NITROX în condiții de saturație având la bază o metodă de calcul asemănătoare metodei utilizate la calculul tabelului de decompresie după scufundări cu aer comprimat. Utilizarea acestor tabele de decompresie este mai performantă decât utilizarea metodei adâncimii echivalente. Heliox (He-O) este un amestec respirator sintetic format din heliu și oxigen. Heliox-ul se folosește pentru scufundările efectuate la adâncime mare cum sunt scufundările efectuate cu
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
anume de detentoarele Mistral și Super Mistral de tipul „detentor dorsal“ cu un singur etaj și apoi de detentorul Aquilon cu două etaje separate. <br/br>Aparatul Cousteau-Gagnan stă la baza tuturor aparatelor autonome de respirat sub apă, cu aer comprimat, utilizate astăzi în scufundarea autonomă. <br/br>În S.U.A. aparatul Cousteau-Gagnan a fost comercializat sub denumirea de Aqualung. Royal este prevăzut cu două camere separate printr-o membrană și anume o primă cameră etanșă care, prin intermediul reductorului de presiune, este
Detentorul Mistral () [Corola-website/Science/313875_a_315204]
-
în scufundarea autonomă. <br/br>În S.U.A. aparatul Cousteau-Gagnan a fost comercializat sub denumirea de Aqualung. Royal este prevăzut cu două camere separate printr-o membrană și anume o primă cameră etanșă care, prin intermediul reductorului de presiune, este în legătură cu aerul comprimat de respirat și o a doua cameră neetanșă care prin intermediul orificiilor de intrare a apei permite presiunii hidrostatice ambiante să se exercite pe fața corespunzătoare a membranei. Piesa bucală este model Aquastop. Principiul de funcționare al detentorului este următorul: <br
Detentorul Mistral () [Corola-website/Science/313875_a_315204]
-
cu ajutorul unui sistem de pârghii. În faza de inspirație forța exercitată asupra membranei, creată de presiunea hidrostatică existentă la adâncime, și de presiunea rezultată în camera etanșă în timpul inspirației, se transmite, prin intermediul sistemului de pârghii, asupra clapetului, provocând admisia aerului comprimat respirator. Aerul comprimat destins în aval de clapet este îndreptat spre o duză dirijată în axul tubului respirator, care creează o depresiune asupra membranei (efectul Venturi), diminuând astfel efortul inspirator. Aerul comprimat destins ajunge la scafandru prin tubul de inspirație
Detentorul Mistral () [Corola-website/Science/313875_a_315204]
-
de pârghii. În faza de inspirație forța exercitată asupra membranei, creată de presiunea hidrostatică existentă la adâncime, și de presiunea rezultată în camera etanșă în timpul inspirației, se transmite, prin intermediul sistemului de pârghii, asupra clapetului, provocând admisia aerului comprimat respirator. Aerul comprimat destins în aval de clapet este îndreptat spre o duză dirijată în axul tubului respirator, care creează o depresiune asupra membranei (efectul Venturi), diminuând astfel efortul inspirator. Aerul comprimat destins ajunge la scafandru prin tubul de inspirație și furtunul de
Detentorul Mistral () [Corola-website/Science/313875_a_315204]
-
sistemului de pârghii, asupra clapetului, provocând admisia aerului comprimat respirator. Aerul comprimat destins în aval de clapet este îndreptat spre o duză dirijată în axul tubului respirator, care creează o depresiune asupra membranei (efectul Venturi), diminuând astfel efortul inspirator. Aerul comprimat destins ajunge la scafandru prin tubul de inspirație și furtunul de inspirație din cauciuc gofrat, trecând prin supapa de inspirație și piesa bucală. În faza de expirație, gazul expirat de către scafandru prin piesa bucală, este ghidat prin supapa de expirație
Detentorul Mistral () [Corola-website/Science/313875_a_315204]
-
cu butelie și recirculator. 1913: Dräger concepe echipamentul greu de scufundare fără cablu ombilical DM20, la care alimentarea era realizată de un aparat de respirat sub apă ce amestecă în mod automat azot și oxigen din două butelii cu aer comprimat și oxigen, furnizând scafandrului un amestec respirator azot-oxigen (Nitrox) cu 60% oxigen; aparatul avea o autonomie de 2 ore, la adâncimea maximă de 20 m 1917: firma Dräger produce aparatul autonom de respirat sub apă DM40, variantă perfecționată a DM20
Recirculator (scufundare) () [Corola-website/Science/313864_a_315193]
-
Rusia, Polonia, Japonia și România. Se utilizează instalații MIG/MAG adaptate pentru sudarea în mediu umed. Capul de sudare este de construcție specială, fiind prevăzut cu mai multe duze concentrice prin care se trimite un gaz de protecție (CO), aer comprimat încălzit și apă sub presiune pentru răcirea pistoletului. Aerul comprimat, uscat și încălzit, formează un ecran protector între apă și gazul de protecție. Zona uscată asigură diminuarea răcirii rapide a sudurii. Procedeul utilizează componentele aflate la suprafață pe nava suport
Sudare subacvatică () [Corola-website/Science/313907_a_315236]
-
adaptate pentru sudarea în mediu umed. Capul de sudare este de construcție specială, fiind prevăzut cu mai multe duze concentrice prin care se trimite un gaz de protecție (CO), aer comprimat încălzit și apă sub presiune pentru răcirea pistoletului. Aerul comprimat, uscat și încălzit, formează un ecran protector între apă și gazul de protecție. Zona uscată asigură diminuarea răcirii rapide a sudurii. Procedeul utilizează componentele aflate la suprafață pe nava suport care sunt: Sudarea cu uscare locală oferă o calitate bună
Sudare subacvatică () [Corola-website/Science/313907_a_315236]
-
dată în Germania în anul 1908, folosind un arzător oxiacetilenic identic cu cel folosit la suprafață. Apoi, între anii 1925 și 1926, comandorul Edward Ellsberg din U.S. Navy a pus la punct un arzător oxihidric cu înveliș exterior de aer comprimat. Acest arzător a constituit baza arzătoarelor de tăiere oxi-gaz sub apă, utilizându-se pentru prima dată la efectuarea operațiilor de tăiere pentru ranfluarea submarinului S-51 de la adâncimea de 40 m, în anul 1925. Tăierea oxiacetilenică a fost primul procedeu
Tăiere subacvatică () [Corola-website/Science/313939_a_315268]
-
amestec hidrogen-acetilenă care poate fi utilizat la adâncimi de până la 300 m. Arzătorul utilizat pentru tăiere oxi-gaz sub apă, hidrogen, este deosebit de cel utilizat la suprafațș. Portarzătorul are trei conducte de legătură (pentru gaz combustibil, pentru oxigen și pentru aer comprimat) și patru robinete cu ventil (pentru gaz combustibil, pentru oxigen flacără, pentru oxigen tăiere și pentru aer comprimat). Aerul comprimat îndepărtează apa din zona de tăiere și protejează flacăra în timpul procesului de tăiere subacvatică. Pentru aprinderea flacării sub apă, se
Tăiere subacvatică () [Corola-website/Science/313939_a_315268]
-
apă, hidrogen, este deosebit de cel utilizat la suprafațș. Portarzătorul are trei conducte de legătură (pentru gaz combustibil, pentru oxigen și pentru aer comprimat) și patru robinete cu ventil (pentru gaz combustibil, pentru oxigen flacără, pentru oxigen tăiere și pentru aer comprimat). Aerul comprimat îndepărtează apa din zona de tăiere și protejează flacăra în timpul procesului de tăiere subacvatică. Pentru aprinderea flacării sub apă, se utilizează un dispozitiv special, rezistent la presiunea apei, numit aprinzător sau brichetă. Prin apăsarea butonului bateriei la care
Tăiere subacvatică () [Corola-website/Science/313939_a_315268]