2,825 matches
-
fiind într-o ușoară stare de degradare, Neamțu i-a rugat pe Mincu și pe Constantin Iotzu, care se ocupau de construirea sediului Băncii Comerțului din Craiova, să îl ajute și cu restaurarea conacului. În anul 1948, odată cu venirea comuniștilor, conacul a fost naționalizat, proprietarul fiind alungat. Conacul a servit pentru perioada de timp ca sediul al societății agricole Agromec Olari. Mai apoi a funcționat ca grădinița de copii și punct sanitar. După revoluția din 1989, unul dintre fii boierului, Șerban
Conacul Neamțu din Olari () [Corola-website/Science/332590_a_333919]
-
Neamțu i-a rugat pe Mincu și pe Constantin Iotzu, care se ocupau de construirea sediului Băncii Comerțului din Craiova, să îl ajute și cu restaurarea conacului. În anul 1948, odată cu venirea comuniștilor, conacul a fost naționalizat, proprietarul fiind alungat. Conacul a servit pentru perioada de timp ca sediul al societății agricole Agromec Olari. Mai apoi a funcționat ca grădinița de copii și punct sanitar. După revoluția din 1989, unul dintre fii boierului, Șerban Neamțu a revendicat conacul și acesta i-
Conacul Neamțu din Olari () [Corola-website/Science/332590_a_333919]
-
proprietarul fiind alungat. Conacul a servit pentru perioada de timp ca sediul al societății agricole Agromec Olari. Mai apoi a funcționat ca grădinița de copii și punct sanitar. După revoluția din 1989, unul dintre fii boierului, Șerban Neamțu a revendicat conacul și acesta i-a fost retrocedat, donându-l în anul 2005, către Uniunea Arhitecților din România (UAR), cu condiția restaurării acestuia și meținerii lui în stare bună.
Conacul Neamțu din Olari () [Corola-website/Science/332590_a_333919]
-
este un monument istoric aflat pe teritoriul satului Țigănești; comuna Munteni. La Conacul din Țigănești s-a născut la 14 septembrie 1778 Costache Conachi, cel mai reprezentativ poet al Moldovei din perioada de tranziție spre literatura modernă. Era al patrulea copil din prima căsătorie a vornicului Manolache Conachi cu Ileana, fiica vistierului Dinu
Conacul poetului Costache Conachi () [Corola-website/Science/332678_a_334007]
-
o mare parte din viață, aici el a creat majoritatea poeziilor sale erotice și tot aici a încetat din viață la 4 februarie 1849. La Țigănești a fost montată la 1 decembrie 1973 o placă comemorativă cu următorul text: „În conacul care a fost pe acest loc a trăit logofătul Costache Conachi (1778-1849), precursor al poeziei moderne românești". După 1912 se construiesc două aripi laterale. După cutremurul din 1940, reparații în 1942. Conacul și partea de moșie de pe partea stângă a
Conacul poetului Costache Conachi () [Corola-website/Science/332678_a_334007]
-
1973 o placă comemorativă cu următorul text: „În conacul care a fost pe acest loc a trăit logofătul Costache Conachi (1778-1849), precursor al poeziei moderne românești". După 1912 se construiesc două aripi laterale. După cutremurul din 1940, reparații în 1942. Conacul și partea de moșie de pe partea stângă a Bârladului a lui Costache Conachi va fi vândută, la 1881, lui Tache Anastasiu, personaj politic important, prefect al județului Tecuci, apoi deputat sau senator liberal pentru județele Tutova, Tecuci și Covurlui. Prin
Conacul poetului Costache Conachi () [Corola-website/Science/332678_a_334007]
-
senator liberal pentru județele Tutova, Tecuci și Covurlui. Prin testamentul din 1897, Tache Anastasiu va lăsa moșia de la Țigănești, alături de alte proprietăți, Academiei Române. După moartea sa, survenită în anul 1900, Academia Română a înființat Fundația „Dimitrie Tache Anastasiu”, prin care la conacul de la Țigănești se deschide Școala de Agricultură a Academiei. Până în 1912, conacul nu va mai cunoaște modificări esențiale. Academia Româna a construit în acest an cele două aripi laterale, modificând totodată și fațada. După cutremurul din 1940, clădirea a fost
Conacul poetului Costache Conachi () [Corola-website/Science/332678_a_334007]
-
Tache Anastasiu va lăsa moșia de la Țigănești, alături de alte proprietăți, Academiei Române. După moartea sa, survenită în anul 1900, Academia Română a înființat Fundația „Dimitrie Tache Anastasiu”, prin care la conacul de la Țigănești se deschide Școala de Agricultură a Academiei. Până în 1912, conacul nu va mai cunoaște modificări esențiale. Academia Româna a construit în acest an cele două aripi laterale, modificând totodată și fațada. După cutremurul din 1940, clădirea a fost afectată, însă Academia o va repara în 1942. Școala de Agricultură a
Conacul poetului Costache Conachi () [Corola-website/Science/332678_a_334007]
-
a Academiei intră sub tutela Ministerului Agriculturii, din 1967, devenind “Centrul Școlar Agricol”, transformat ulterior în Liceul Agricol Tecuci. Sediul IAS Tecuci după mutarea Liceului Agricol în oraș, iar din 1974, a trecut în administrarea Combinatului Siderurgic Galați. În 1999, conacul a fost trecut în proprietatea SC Dunasi SA Galați, societate desprinsă din Sidex. Poarta conacului poetului Costache Conachi este de asemenea monument istoric, cu codul . Ruinele arcului de triumf care se văd astăzi reprezintă un fel de poartă domnească este
Conacul poetului Costache Conachi () [Corola-website/Science/332678_a_334007]
-
în Liceul Agricol Tecuci. Sediul IAS Tecuci după mutarea Liceului Agricol în oraș, iar din 1974, a trecut în administrarea Combinatului Siderurgic Galați. În 1999, conacul a fost trecut în proprietatea SC Dunasi SA Galați, societate desprinsă din Sidex. Poarta conacului poetului Costache Conachi este de asemenea monument istoric, cu codul . Ruinele arcului de triumf care se văd astăzi reprezintă un fel de poartă domnească este concepută în stil gotic. În prezent se păstrează arcada principală care are la partea superioară
Conacul poetului Costache Conachi () [Corola-website/Science/332678_a_334007]
-
autoritățile comuniste, fiind aruncat la Mogoșoaia, printre pietre. Monumentul este avariat, urmele fiind vizibile și astăzi, câteva degete de la mâna stângă și o parte din reverul hainei fiind sparte. În 1991, din inițiativa doamnei Ioana Brătianu, a fost adusă de la Conacul Goleștilor, unde fusese depozitată între timp, și reamplasată pe locul ei de odinioară. Ion I. C. Brătianu (20 august 1864, Florica, azi Ștefănești, Argeș - 24 noiembrie 1927, București) a fost prim-ministru al României (1909-1911, 1914-1919, 1922-1927), președinte al Partidului Național
Statuia lui Ion I. C. Brătianu din București () [Corola-website/Science/332684_a_334013]
-
cu acest nume din Slatina, ai cărei membri au deținut importante funcții în viața publică a orașului. În prezent se afla în proprietatea Episcopiei Slatinei și Romanaților. Casa este construita în stil eclectic, cu elemente clasiciste, cu un program de „conac” adaptat la mediul urban. La fațadă prezintă bosaje, iar la ferestre ancadramente. Se pot observa frontoane cu elemente florale, coloane din stucaturi cu caneluri și capiteluri corintice, friza cu denticule și ghirlande. Deosebit de valoroasă era feroneria balconului, din fier forjat
Casa Fântâneanu () [Corola-website/Science/332765_a_334094]
-
arhitecturi rezidențiale pitorești destul de atipică pentru cerințele urbanistice din momentul construcției. Clădirea se află pe poziția 1783 în lista monumentelor culturale publicată de Ministerul Culturii și Patromoniului Național în anul 2010 și are codul LMI = B-II-m-B-19483. Datele exacte despre construcția conacului sunt puțin cunoscute, aceasta fiind consemnată pentru prima oară într-un plan topografic din 1946. Stilul arhitectural este greu de definit, înglobând în mod armonios elemente din stilurile: neogotic, neoromânesc, rustic normand, stil chalet și Art Nouveau, la care se
Hanu’ Berarilor () [Corola-website/Science/332862_a_334191]
-
lui Alexandru Moruzi. A fost fiul Marelui Logofăt Constantin Cantacuzino și al soției sale "Maria", născută "Vlasto". S-a căsătorit cu "Ana Ventura", cu care a avut împreună opt copii (patru băieți și patru fete): Reședința familiei a fost la Conacul de la Ceplenița. Moșiile Ceplenița și Buhalnița au fost achiziționate de tatăl său, pe atunci paharnicul Constantin Cantacuzino la 1758. Iordache Cantacuzino a moștenit conacul în 1793 și la stăpânit până în 1816, când l-a donat fiului său Mihalache Cantacuzino. este
Iordache Cantacuzino (Canta) () [Corola-website/Science/332932_a_334261]
-
care a avut împreună opt copii (patru băieți și patru fete): Reședința familiei a fost la Conacul de la Ceplenița. Moșiile Ceplenița și Buhalnița au fost achiziționate de tatăl său, pe atunci paharnicul Constantin Cantacuzino la 1758. Iordache Cantacuzino a moștenit conacul în 1793 și la stăpânit până în 1816, când l-a donat fiului său Mihalache Cantacuzino. este cel căruia i-a aparținut actuala Casă a Universitarilor din Iași. Prima mențiune documentară este într-o jalbă din din 22 mai 1767 adresată
Iordache Cantacuzino (Canta) () [Corola-website/Science/332932_a_334261]
-
în parlament. Eracle Arion a fost un ofițer mult decorat, între altele cu: Marele general a fost înmormântat cu mult fast la Cimitirul Șerban Vodă din capitală. Ulterior trupul generalului a fost strămutat de soția lui în cavoul familiei la conacul de pe moșia de la Fierbinți, care a fost vandalizat. Astăzi mormântul generalului Eraclid Arion se află în incinta centrului de asistență socială Fierbinți-Târg. O stradă în București este denumită după el. În necrologul publicat de Revista Artileriei, septembrie 1903, se spune
Eracle Arion () [Corola-website/Science/333652_a_334981]
-
Vila (Conacul) Sicard este un monument arheologic, inclus în Registrul monumentelor ocrotite de stat, amplasat pe teritoriul taberei pentru copii „Cireșarii” din orașul Vadul lui Vodă, municipiul Chișinău (Republica Moldova). Acesta a fost construit la mijlocul secolului al XIX-lea de către Charles și Nathalie
Vila Sicard () [Corola-website/Science/333669_a_334998]
-
cu seamă cunoscut datorită faptului că a fost vizitat adeseori de cunoscutul poet rus Aleksandr Pușkin, exilat între 1821 și 1823 la Chișinău. Familia Ralli, o familie de boieri de origine greacă, veniți în Moldova încă din secolul XVIII, construiesc conacul la începutul sec. XIX. Cinci sate din împrejurimi aparțineau boierului, iar casa din Dolna era de fapt o casă de vacanță. Boierul Zamfirache Ralli avea o familie numeroasă, cinci băieți și trei fete care în timpul anului locuiau în Chișinău, doar
Conacul lui Zamfirache Ralli () [Corola-website/Science/333692_a_335021]
-
din împrejurimi aparțineau boierului, iar casa din Dolna era de fapt o casă de vacanță. Boierul Zamfirache Ralli avea o familie numeroasă, cinci băieți și trei fete care în timpul anului locuiau în Chișinău, doar vacanțele le petreceau în Dolna, la conac. Aici, vara, organizau baluri și petreceri cu lăutari și țigani. În 1820 Pușkin l-a întâlnit pe Ion Ralli în Chișinău, feciorul lui Zamfirache, s-au împrietenit, iar vara următoare l-a dus pe poet la conacul tatălui său. În
Conacul lui Zamfirache Ralli () [Corola-website/Science/333692_a_335021]
-
în Dolna, la conac. Aici, vara, organizau baluri și petreceri cu lăutari și țigani. În 1820 Pușkin l-a întâlnit pe Ion Ralli în Chișinău, feciorul lui Zamfirache, s-au împrietenit, iar vara următoare l-a dus pe poet la conacul tatălui său. În Codrul din apropiere Dolnei sunt situate locurile „Izvorul Zamfirei” și „Poiana Zamfira”, acolo Pușkin a întâlnit șatra de țigani și pe frumoasa Zamfira, le-a urmărit tradițiile și obiceiurile timp de 2 luni de vară, ca mai
Conacul lui Zamfirache Ralli () [Corola-website/Science/333692_a_335021]
-
locurile „Izvorul Zamfirei” și „Poiana Zamfira”, acolo Pușkin a întâlnit șatra de țigani și pe frumoasa Zamfira, le-a urmărit tradițiile și obiceiurile timp de 2 luni de vară, ca mai apoi să creeze poemul "Țiganii". După primul război mondial conacul a rămas satului. Aici a funcționat o bibliotecă, apoi școala muzicală. Moșia a fost deținută în prima jumătate a secolului al XX-lea de Zamfir Ralli-Arbore, după ocuparea Basarabiei de către URSS a fost naționalizată și deschisă publicului în ziua de
Conacul lui Zamfirache Ralli () [Corola-website/Science/333692_a_335021]
-
de mii de turiști anul, pentru primirea tuturor fiind desfășurat un orășel de corturi. După prăbușirea URSS, moșia a fost închisă pentru reconstrucție, și, de fapt abandonată. În 2002, la inițiativa Președintelui Republicii Moldova și cu sprijinul financiar al companiei Lukoil, conacul a fost reparat. În jurul conacului se întinde un parc, fiind instalat și un monument poetului rus.
Conacul lui Zamfirache Ralli () [Corola-website/Science/333692_a_335021]
-
pentru primirea tuturor fiind desfășurat un orășel de corturi. După prăbușirea URSS, moșia a fost închisă pentru reconstrucție, și, de fapt abandonată. În 2002, la inițiativa Președintelui Republicii Moldova și cu sprijinul financiar al companiei Lukoil, conacul a fost reparat. În jurul conacului se întinde un parc, fiind instalat și un monument poetului rus.
Conacul lui Zamfirache Ralli () [Corola-website/Science/333692_a_335021]
-
Conacul familiei Cantacuzino este un monument de arhitectură de importanță națională din satul Poiana, raionul Edineț. Data construcției nu este cunoscută. Se presupune că a fost concepută în în stil neogotic, cu decorațiuni des întâlnite în Europa de est. În spațiul românesc, familia
Conacul familiei Cantacuzino din Poiana () [Corola-website/Science/333779_a_335108]
-
cunoscută. Se presupune că a fost concepută în în stil neogotic, cu decorațiuni des întâlnite în Europa de est. În spațiul românesc, familia de boieri Cantacuzino au fost printre cei mai înstăriți și cu o istorie bogată. Din spusele localnicilor, după Cantacuzino, conacul a fost proprietatea unui oarecare conte german Scheider sau Schleder. În perioada postbelică, complexul de clădiri cu parc a servit ca orfelinat, azil de bătrâni, casă de odihnă și sanatoriu pentru bolnavii de tuberculoză. Conacul a fost loc de filmări
Conacul familiei Cantacuzino din Poiana () [Corola-website/Science/333779_a_335108]