5,487 matches
-
cel care observă cu atenție, jocurile sunt făcute în t2” (ibidem, pp. 75-77). Așadar, „inovatorii” sunt cei care joacă un rol decisiv din acest punct de vedere. Cine sunt ei? Acumularea de cercetări empirice în legătură cu toate acestea ne permite să conchidem că ei au un statut social elevat, spre deosebire de „pionieri”, care sunt „de un nivel social mai apropiat de medie”. Statutul lor le conferă un rol de formatori de opinie și sunt în măsură să legitimeze inovația în ochii concetățenilor (ibidem
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
divină veghind asupra lumii, el este spiritul lui Dumnezeu care dezvăluie sufletului tainele divine. Sfântul Duh prezidează la conceperea și la nașterea lui Isus. Mai târziu, el pogoară asupra discipolilor întruniți în cenaclu și se transmite noilor credincioși. Astfel încât putem conchide că, invers, Spiritul Liber manifestă puterea omului asupra lumii, că el desemnează inteligența și rațiunea omului aplicate realității și că, astfel, el explicitează ceea ce în ochii altora trece drept mistere. Și el ar contribui la a-i atașa pe noii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
această afirmație de bună și transformă trupul în receptacul al divinului în om. Ioan susține că a te naște din Dumnezeu te împiedică să mai fii maculat de păcat pentru că în fiecare dintre noi persistă mereu urma divinității? Spiritul Liber conchide că grația divină subzistă și că faptele nu contează niciodată deloc... IX AMAURY DIN BÈNE și „sanctificarea vieții de toate zilele” 1. Deja răscumpărați. încă din 851, Jean Scot Erigene, filosof irlandez, o afirmă în Despre predestinare: Dumnezeu nu prevede
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dintre determinismul divin, preștiința lui Dumnezeu și îin)existența liberului arbitru. Argumentația nu este lipsită de însuflețire, este subtilă, dialectica impresionează, recunoaștem în ea forța intelectuală a lui Valla. Or, el nu face risipă de această înzestrare, cu excepția momentului când conchide asupra necesității de a renunța la întrebările fără răspunsuri omenește posibile, dat fiind că numai credința și încrederea cea mai curată și mai simplă permit avansarea unei soluții acceptabile. Filosoful își demonstrează forța de șoc conceptuală, el dovedește eficacitatea mecanicii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pronunțate de un om care-și vorbește sieși cu intenția de a-și descoperi identitatea. Faimosul „Ce știu eu oare?” poate fi interpretat și: ce pot ști eu sigur și de netăgăduit despre mine, ceva care să-mi permită să conchid la certitudinea ființei mele? Un fel de „cine sunt eu oare?”. Cuvântul montaignian primează. Eseurile rămân, dar în mod accidental, un accesoriu, ca un îndreptar, un fel de calendar mai consistent în date decât agenda în care sunt doar consemnate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
între ele. Ceea ce atinge unul îl afectează și pe celălalt. în cartea a treia, el vorbește chiar de „gâzele și atomii care-i plimbă încolo și încoace voința” sau de creier ca fiind sediu al sufletului... De aici până la a conchide la o opțiune net materialistă și apoi la concepția unui trup compus esențialmente din materie nu e decât un pas... De asemenea, Montaigne atacă și paradisul creștinilor, după el o eroare la fel de flagrantă ca și a musulmanilor în aceeași privință
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Particulele se detașează, se acumulează, produc niște efecte în organism. Mâncarea, băutura, somnul, călătoria, mersul, scăldatul, digestia contribuie la nașterea unei anumite stări de spirit, singura care contează: cântărind bine lucrurile, o purgație a spiritului pare preferabilă uneia a stomacului, conchide el... 26. Un epicentru întunecat. De unde o preștiință extraordinară a psihologiei adâncurilor și chiar, uneori, intuiții surprinzătoare a celor teoretizate de Sigmund Freud, la patru secole după Eseuri... în această materie, pe care el n-o reduce la niște mecanisme
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
un instinct spre inumanitate care seamănă foarte mult cu pulsiunea morții freudiene... Desigur, Montaigne vede în jur masacre, războaie, persecuții, execuții prin spânzurare, torturi, arderi pe rug, violențe catolice și protestante, violențe laice și religioase, dar de aici până la a conchide la existența unei forme instinctive, adică înrădăcinate visceral în carnea și în sufletul omului, posesoare a unei forțe întunecate, cu o mare putere mortiferă! Bravo!... în altă parte, el vorbește de un stăpân lăuntric care seamănă până la confuzie cu idealul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a morții, care a făcut obiectul unor îndelungate cercetări, a fost fixată recent în anul 411 î.Hr. -, biografia și chiar personajul, pentru că multă vreme s-a pus întrebarea dacă nu cumva acest nume ascunde două identități, după care s-a conchis că au existat două persoane: un sofist și orator, Antiphon al nostru, și un retor zis „din Rhamnonte”. Mulțimea activităților acestui personaj, care s-a manifestat în toate domeniile, starea lacunară a suporturilor, incertitudinile privitoare la amestecul său într-o
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
un avar care refuză să-și ajute un prieten, își îngroapă comoara într-o grădină și, după ce este deposedat de ea, regretă că n-a dat cu împrumut suma cerută, care ar fi rămas astfel în posesia lui. Ironic, el conchide că banii îngropați într-o grădină, plasați într-o bancă sau împrumutați unui prieten există la fel de puțin din punct de vedere substanțial și că nu sunt decât o virtualitate de care trebuie să râzi... Onorurile? Ce să faci cu ele
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
când traversezi piața publică, când treci pe străzile cetății sau întârzii în fața tejghelei negustorului de pește? Panglicile, medaliile și titlurile îți fac oare existența mai ușoară, mai plăcută? Sau toate acestea nu-s decât vanități și goană după vânt? Antiphon conchide că este inutil să-ți irosești timpul și energia în asemenea simulacre. Tot astfel, pretinsele plăceri ale familiei și ale generării unei descendențe se împuținează pe măsură ce timpul trece și constatăm dispariția progresivă a libertății și autonomiei noastre în activitățile de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
tremură deja la ideea că Aristip din Cirene tatăl, din care s-a născut Aristip Metrodidactul într-o a doua generație - și Arete îVirtutea!), fiica sa -, ar putea să nu fie filosoful pe care-l știm! Câțiva istorici ai filosofiei conchid, într-adevăr, că absența lui Aristip din Cirene din opera lui Platon dovedește inexistența tezelor cirenaice în momentul în care acesta scrie dialogul Philebos, consacrat totuși în exclusivitate problemei plăcerii. Am văzut în ce măsură această omisiune s-a datorat mai curând
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
i se pune în seamă o epidemie de sinucideri care l-a determinat pe Ptolemeu să-i interzică învățăturile. Nu prea vedem cum Hegesias și ai săi pot fi numiți cirenaici altfel decât în virtutea argumentului geografic, singurul acceptabil! Trebuie să conchidem că, așa cum Aristip nu se prea bucura de faptul că avea copii - se înțelegea prost cu ai lui și, cum am văzut mai sus, nu-i aprecia cine știe ce... -, nu i-ar fi plăcut nici să facă școală cu discipoli fideli
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ascetism: ea presupune efort, tensiune, muncă, voință și exerciții aspre pentru a ajunge la stăpânirea de sine. Iar sufletele candide, grăbite să demaște hedonismul și să-l identifice cu calea lesnicioasă, cu abandonul, cu destinderea, cu delăsările de tot felul, conchid că asceza și hedonismul se exclud, una făcându-l imposibil pe celălalt. Eroare majoră, dat fiind că hedonismul presupune asceza, obligă la ea. Cinismul arată această cale și le deschide ochii tuturor celor care cred că vor obține plăcerea lăsându
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sofistică? N-are nicio importanță, să lăsăm deoparte asemenea detalii și să-l înrolăm pe filosof în ceata profesorilor de virtute, a negustorilor de morală. De această reputația nu va mai scăpa... Nimic din rândurile rămase nu ne autorizează să conchidem că Prodicos este în favoarea unui termen sau a altuia: viața frivolă de plăceri sau viața virtuoasă și austeră. Pentru că, citind Memorabilele lui Xenofon - care redau spiritul, fără să avem însă acces la literă și, mai ales, fără să cunoaștem condițiile
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de a locui intens prezentul și de a nu perturba acest moment cu amintirea trecutului sau cu teama de viitor, pentru că ceea ce a fost nu mai este, iar ceea ce va fi încă nu este, adevăruri evidente care ne obligă să conchidem că suntem datori să experimentăm eficient prezentul și atât. Viața valorează nu atât prin cantitate, cât prin calitate. Scurtă, dar densă și filosofică, ea face mai mult decât dacă ar fi lungă și plină de inocență. A trăi bine duce
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
asortat - căci spectrul femeii nu doarme la niciun creștin! Cum ar fi putut un om să se apropie atât de mult de nebunie fără să fie atins de ea? Atins, adică discreditat... Pe acest principiu, săvârșind aceeași aproximație logică, unii conchid că tabloul ciumei din finalul poemului rămas neterminat se datorează unui martor direct, fiindcă este prea bogat în detalii morbide vizibile doar la fața locului. Prea multă precizie, prea multe culori, mirosuri, prea multă minuțiozitate, o prea bună cunoaștere a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
unei epoci în creierul unuia și aceluiași individ. Cu atât mai mult cu cât această inteligență - această configurație particulară a atomilor! - presupune același mod de a excela în imaginație, în rațiune și în intuiție. A deduce atomii din observație, a conchide existența particulelor invizibile plecând de la o manifestare vizibilă, a goli cerul de ocupanții săi nelegitimi numai prin forța demonstrației și a rațiunii, a risipi temerile și angoasele numai prin puterea argumentației, toate acestea presupun calitățile unui filosof de format mare
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
iată o nouă ocazie de a ne opune locurilor comune legate de Lucrețiu! -14- O plăcere atomică. Ce e plăcerea pentru un filosof materialist? Cu ce se aseamănă jubilarea? Lucrețiu vorbește despre inutilitatea atomilor râzători pentru râs, dar trebuie să conchidem oare și că atomii voluptuoși nu sunt necesari pentru plăcere? Da, pentru că particulele nu cunosc nici durerea, nici plăcerea, dar înlănțuirile lor, da. Nu e o surpriză, știind acum ce știm despre fizica atomistă epicuriană: plăcerea este atomică. Durerea, de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în ceea ce privește politica internă, cât și comportamentul lor pe arena internațională. „Concurența” între actorii nestatali - în particular, cei transnaționali - și statele-națiuni nu trebuie privită în termeni exclusiv conflictuali. Această perspectivă este caracteristică mai degrabă teoriilor statocentrice, care, analizând cazurile de conflict, conchid, invariabil, că influența actorilor nestatali este limitată. Încă de la începutul anilor ’70, Joseph Nye și Robert Keohane sugerau că întrebările de tipul „Cine câștigă duelurile între state și actorii transnaționali?” sunt insuficiente. Într-o analiză care să țină cont de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
neorealiștilor, cooperarea între state să fie mult mai greu de atins decât consideră neoliberalii. Neoliberalii au recunoscut că statele urmăresc, în anumite interacțiuni, evitarea pierderilor relative (ipoteza neorealiștilor defensivi), însă aceasta nu justifică pesimismul neorealiștilor în privința cooperării. Astfel, Robert Powell conchide că statele sunt preocupate de câștiguri relative atunci când, în interacțiunile dintre ele, folosirea forței nu poate fi exclusă. Dacă folosirea forței nu este o opțiune (fiind prea costisitoare), atunci statul nu are motive să se teamă că o pierdere relativă
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
și valorile democratice occidentale se extind global, frontierele dispar, inclusiv clivajul Nord-Sud, iar statele își pierd hegemonia asupra economiilor naționale în favoarea actorilor non-statali. Prin contrast, scepticii se bazează pe studiul intensității și amplitudinii a ceea ce se numește „globalizare”, pentru a conchide că fenomenul contemporan este cel mult o internaționalizare accentuată, în sensul în care, de pildă: ca intensitate, actualul grad de interdependență este mai redus decât cel din perioada 1870-1914; ca amplitudine, el acoperă un teritoriu și o pondere a populației
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
noi în țară, o trecere în revistă și o actualizare a studiilor psihofiziologice le-au realizat Derevenco, Băban & Anghel (1992) și Băban (1998), iar o metaanaliză din perspectivă psihosocial-epidemiologică poate fi consultată în Kasl (1998). Sistematizând cele discutate până acum, conchidem că procesul S.O. este alcătuit din următoarele categorii sau elemente majore, aflate în interacțiune dinamic-recursivă: stresori (operaționalizați în general ca variabile independente), reacții la stres (operaționalizate în general ca variabile dependente), factori moderatori/mediatori (variabile moderatoare), strategii de evaluare
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
au relevat că un coeficient înalt de inteligență academică nu asigură, în mod automat, un grad ridicat de succes și adaptabilitate la viața de zi cu zi. Sternberg a rugat oamenii pe stradă să descrie o persoană inteligentă și a conchis că în acest scop trebuie avute în vedere și alte tipuri de abilități, care au fost inițial relaționate cu inteligența socială, capacitatea de a înțelege și stabili relații cu ceilalți (Sternberg, 1988, în Roco, 2001, p. 139). Howard Gardner, în
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
procent considerabil, având în vedere că în prezent sunt recunoscuți numeroși alți factori responsabili pentru stresul de la locul de muncă (condițiile fizice, stresul de rol, sarcinile excesive de muncă sau subsolicitarea, planul de carieră, mediul social, birocrația ș.a.). Putem așadar conchide că între mobbing și stres, anxietate și depresie există o relație puternică, direct proporțională, ceea ce se armonizează cu rezultatele celor mai multe cercetări din domeniu. Pentru verificarea celei de-a doua ipoteze (persoanele care au obținut scoruri înalte la chestionarul de inteligență
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]