2,979 matches
-
Ce-au pățit băieții". Văd că se sfârșește coala și ar fi păcat să mai lungesc vorba și pe altă coală. Atât voi mai spune, că d-nii autori și regret aceasta au luat fărimituri din Moftul Român, Zeflemeaua, Din fuga condeiului, etc., și au alcătuit propriul aluat... Și prefer o țigară de mahorcă proastă, uneia combinată din capete de specialitate culese la Tufli". Și-o mai fi aducând aminte solitarul cu figura de Crist îmbătrânit de ieșirea aceasta a sa contra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
faptul de a fi făcut jurnalism la 14 ani, în orele libere și uneori în orele pe care ni le făceam noi libere smulgându-le îndatoririlor școlare; faptul de a putea spune cu orgoliu: "nouă nu ne-a pus nimeni condeiul în mână", adică inițierea noastră în materie de jurnalism ne-am făcut-o singuri, prin propriile noastre mijloace, poate (cine știe!) din cauza vreunui vițiu psihic, a unei tare de origină obscură (căci sunt convins că un om "normal", psihic și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
limita (sau sub limita) indigenței și caracterul lui ”fantasmagoric” ; dar e o fantasmagorie obținută cu materialul clientului (la fel cum, în alt sens, se obține cu materialul clientului textura Podului cu flori, ca și cea din Asta e), nu din condeiul regizorului. Nici Podul de flori nu mi se pare mizerabilist ; îl scutește de asta demnitatea personajelor, mai ales a protagonistului, Costică Arhir. Poate, așa cum spui, mizerabilism e un epitet aplicat de comentatorii mai puțin binevoitori. Dar în ce sens sunt
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cântăreți din Franța“. Am să-l las să meargă până la sfârșit. Ora 10 Shaga mi-a spus că Mihai are și el intenția să vină pentru studii la Paris. Nu știu de ce fraza asta a țâșnit pe româ nește din condeiul meu. Am mai vorbit iarăși despre fie care dintre prietenele tale și am avut aceleași păreri. Am ascultat jurnalul la radio, apoi am cinat împreună - supă de roșii, salată de vinete, varză cu roșii, brânză și struguri; pâinea încă mai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
echi pa de 25 de eleve dintr-a VIII-a; după-masă, celula; luni dimineață ore, luni la trei miting cu mamele elevelor din clasa mea, în Piața Universității. Ăsta mi-e programul, draga mea. În seara asta, după atâtea articole, condeiul meu nu mai vrea să scrie, dar o fac pentru tine, ca să știi că gândul meu foarte tandru este pentru tine, Mamy! Vineri 5 martie [1948], ora 3 după-masă Mă crezi, draga mea, că umblu pe străzi beată de somn
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mai dramatică scrisoare de la plecarea ta. Evenimentele își vor fi pierdut, în parte, acuitatea și voi suferi mai puțin [când această scrisoare va fi ajuns la tine]; sunt atât de zdrobită, de uluită, încât am să mă las în voia condeiului, fără să-mi pese dacă uit unele amănunte, dacă uneori am să pierd șirul întâmplărilor și am să mă repet. Sâmbătă dimineață, la opt fără un sfert, sună la ușă. O aud pe Mabell, care deschisese, spunând: „Proprietăreasa e acasă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mei. [...] Spune-i lui Georges că mai trăiește cactusul lui, că l-am transplantat azi într-un vas mare, suficient de larg. Nu mai știu nimic de Rodica de aproape două luni și scriu la întâmplare, lăsându-mă în voia condeiului meu și a norocului nostru. Azi-dimineață am lucrat peste patru ore la școală, iar după-masă, dată fiind și căldura toridă, am ațipit cel mult jumătate de oră, când, la 3, am fost anunțată că a venit grădinarul. Unde e tata
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
neagră? De un timp îmi cam tremură și mâna dreaptă, când duc în plasă o greutate mai mare, sau când frec prea mult și o obosesc. Vezi, îți spun tot. Tot ce-mi trece prin cap și-mi vine sub condei. Ceva mai târziu, când am să plec de tot, poate ai să reiei rândurile astea și ai să citești cu și mai mare interes cum am trăit și cum am încercat să trăiesc fără tine. Nu suntem noi de vină
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Johnson consideră că , iar . Conform acestor afirmații, românii ar fi deținut primul loc În clasamentul celor mai antisemite popoare, fiind urmați Îndeaproape de austrieci și apoi de nemți. După numai câteva rânduri Însă, Paul Johnson răstoarnă dintr-o trăsătură de condei acest clasament : <endnote id="(278, p. 499)"/>. Astfel de formulări sunt nu numai neadevărate, ci, În primul rând, și inadecvate. Nu cred că putem Întocmi clasamente interna- ționale la antisemitism, așa cum o facem la atletism. Nu cred că se poate
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lor), dar devenite „instincte” (ei se nasc, chipurile, cu o „viclenie naturală”, specifică unor insecte parazite). Astfel de „daruri [În]născute și cultivate” i-ar face pe evrei foarte bine dotați „pentru negoț”, „pentru presa politică” (ei fiind „bandiți ai condeiului”) și pentru „profesiunea de avocat” (ei având „darul de a Întortochia chestiunile, după interesul cauzei, cum nici prin gând nu i-ar putea trăsni unui neevreu”) (I.Al. Brătescu- Voinești, Huliganism, București, 1938 ; <endnote id="cf. 693, I, pp. 135-149
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lupte cu prejudecățile populare care generau astfel de Întâmplări tragice, ziariștii de la Albina românească - ziar editat la Iași de Gheorghe Asachi - se războiau, dimpotrivă, cu publiciștii care dădeau În vileag astfel de prejudecăți. Și anume, cu „vânătorii de novitale”, cu „condeiul Încărcat de negreală”, de la „foile transilvane de toate limbi[le]”. „În lipsă de tâmplări sunătoare, de catastrofe și alte asemine picante fapte”, aceste „foi” Încearcă să denigreze Moldova, „care se bucură de cea mai deplină liniște”. Este adevărat - recunoșteau cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mulțumirile mereu amînate și cu declarația că-mi place să revin la evocările sale. În replică, am primit „epistola” pe care o reproduc mai jos - scurtă - dar cu un puls puternic. L-ai recunoaște pe autor, după voiciunea trăsăturii de condei și micile semne de rigoladă chiar dacă nu și-ar fi semnat cele cîteva rînduri. (1) <citation author=”Șerban Cioculescu” loc=”București” data =”16 august 1982” desc=”[Carte poștală ilustrată cu patru imagini din București: Sala Palatului, Opera Română, Monumentul Eroilor
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
se supraveghează în permanență. Debitul epistolar al lui Mihai Drăgan (aș putea vorbi de o vocație episolară) era deosebit de puternic. De obicei grăbit, scria „pe fugă”, „dintr-o suflare”, cîteodată la ore tîrzii, în majoritatea cazurilor fără nici o ezitare de condei, făcea sublinieri (cu una, două și trei linii, ridicînd cota de atenție), adăuga „peseuri” peste „peseuri” și „nota bene” (în maniera didactică). Născut săgetător, nu-l interesau ornamentele, nu l terorizau repetițiile, nu-și oprea fluxul ca să caute sinonimii. Pe
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
1974”> Dragă Costică, Răspund abia azi la scrisoarea primită acum o săptămînă. Am fost emoționat de urările scrise de Ducu cu mîna lui. Ne bucurăm că avem un fin destoinic și doritor de pe acum de a fi un devotat al condeiului. Veștile - diverse - pe care mi le-ai dat m-au neliniștit. Cu apendicita trebuie s-o rezolvi repede ca să nu se ivească ceva neașteptat. Te asigur că operația e simplă. Nu mi-ai spus însă nimic despre felul în care
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
lui Septembrie și [sic!] Aghatei . Trimet alături zece pagini pentru revistă. Dacă nu aveți loc, nu va fi nici o supărare. Voi plăti eu dactilografa. Nu am aici (în „secuime”, acolo unde își făcea vacanța - n.m.) nici mașină de scris, nici condei și cerneală , nici adresă sau telefon. Rămîn cu afecțiune al D-tale, H. Mihăescu 6550 Roman, 2 oct[ombrie] 1982, Victoriei 3, tel: (937) 21081, 74138București 4, str. Moise Nicoară 21, tel: (90) 220164 N.B. Voi fi în București în
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
felul lui, este, însă nu atît de mare cum l-au făcut alții. Iau atitudine și ricanez, la locul cu pricina, căci eu fac istorie literară și nu scriu toasturi! Dați deci sarcina encomionului în chestiune altuia mai meșter de condei în astea și treceți peste mine . Nu mă voi supăra cîtuși de puțin. Iar dacă ne temem ca să nu dăm pretext de a se zice că „fracturăm serialul”, n-aveți decît să puneți o notă undeva (pitită cît de tare
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
un om așa de modest și discret... și anumiți oameni scormonesc totul și caută să pătrundă în anumite intimități... Dar, ce să-i faci? Aceasta e soarta oamenilor mari... În adevăr, văd c-am scris, din cauză că m-am alunecat cu condeiul, cum ar spune A. Russu , unele lucruri greșit. Copiez fragmentul semnalat de D-voastră și cu roșu fac îndreptările și adăugirile cuvenite. La p. 3 ms[manuscris] - „într-o altă listă, scrisă tot în germană, (...) apare Bogdan ( Astvazudur, n.n
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
sînt învins...” și totuși a fost o vreme cînd i se părea firesc să gloseze despre „Vocația fericirii” (v. Cronica, 7, nr. 23, 9 iunie 1972, p. 11). Epistolele sale sînt, ca și schițele sale, compuse din cîteva atingeri de condei. Dar multum in parvo, fie direct, fie aluziv. Grafic, e de remarcat scrisul larg (10 15 rînduri pe pagină și 5 6 cuvinte pe rînd), de ins cu „dicție” sigură și cu ceva morgă, afabil și totodată distant, de obicei
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Deci, pe asta s-a bazat Terdiman când l-a turnat pe Galler. Dar, surpriză! După cum Îi suflase cineva În urechea aceea cu care auzea mai bine, „...mi se pare că s’a intervenit ca să fie iertat”. Cu spume la condei Îl mai reclamase și pe „Speculantul Zegrea (fost legionar acum membru al F.P.)” care „...a fost prins când cu camionul Federalei (cooperației, n.n.) scotea din județ 24 de porci, 2 boi și o vacă”. Unde Încăpuse atâta lămustie zootehnică Într-
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
este o mare și crudă realitate pe care o simțim, poate, astăzi, plătind crunt În fața lui Dumnezeu pentru păcatele grave ale acelor ani tulburi și extrem de violenți. La sub-punctul „b” era vorba despre „Reacționarul Mirescu” care ar fi spus (prin condeiul lui Lovinescu) ceva deranjant pentru cadrele de nădejde: „Domnule profesor, ești tînăr și nu vreau să-mi ofer plăcerea ușoară de a distruge cu argumente care sînt prea la Îndemîna entuziasmului dumitale. Îți amintesc, numai, Între paranteze, că semidocții pe
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
românească despre realizări peste plan, depășiri, eroi ai muncii socialiste, ș.a. ori În URSS-ul lui Nichita Hrușciov Începuse un oarecare dezgheț dar și o destalinizarea completă a vieții de zi cu zi așa că autorii deveniseră ceva mai slobozi la condei, fapt ce contravenea grav cutumelor găștii lui Dej. „...se vor elimina următoarele: Hilușcă (vorbește despre vecinul său Ceznoc): <<A țicnit cu recordurile lui! Știi ce a făcut? A dat ordin tractoristului să bată recordul mondial. Acela, În loc să are cum
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
fi trecut de cenzorul dejist dar așa, mai va! m. Înăsprirea cenzurii Ziua de 8 iulie a anului 1959 a reprezentat o cotitură importantă În activitatea de eliminare a textelor neconforme normelor comuniste În vigoare. Cu o singură trăsătură de condei a unui cenzor oarecare, autorul se trezea că lucrarea sa nu mai avea nicio noimă, scăzându-i mult din interes și intrigă. la data de mai sus, Împuternicitul de la Bârlad al DGPT primise adresa nr.3115 ce cuprindea noi instrucțiuni
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
unității naționale și semnificația ei pentru istoria contemporană>>”. Datorită folosirii adjectivului „național”, Andrei a fost nevoit să intervină În text, de aici reieșind titlul „Îmbunătățit” prin extirpare: „Desăvîrșirea unității de stat și semnificația ei pentru istoria contemporană”. Frumos tras din condei, ce să mai zicem...! c.e. Titu Maiorescu - marxistu’ Denaturându-se complet ideile acestui mare critic, scriitor și ministru, ajunsese, bietul de el, să fie ridicat În slăvi În timpul dictaturii proletariatului datorită concepțiilor dogmatice...marxiste! Dacă cel citat ar fi
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ascuțit, cu mustăți mici, zburlite și Încîlcite. În mîini duce o cîrjă și un coș rotund În care are o cioară moartă și ouă clocite”. Neavând timp și răbdare pentru text Înlocuitor, Andrei a ras totul dintr-o trăsătură de condei. La Tomeștii de Puiești, fuseseră incluși În rolul „Vălăretului” și „Jidanul I și Jidanul II” care, „Poartă pelerine lungi, rupte, destul de uzate. Pe față au măști cu Înfățișare de farisei. În mîini duc coșuri sparte”. Celor de la „Vălăretul” Ianei li
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
specifice al desfășurarea unui proces instructiveducativ eficient”. Asta era partea călduță și mișto, vorba țiganului devenit rrom căci, nu peste multe rânduri, s-a ivit de după colțul minții cubice a tov-ului Andrei și partea aceea ce dădea frisoane altoiților la condei: „Din lectura acestora pe parcursul unui an, au ieșit totuși În evidență unele probleme deloc neglijabile pe care, succint, le redăm mai jos”. Și unde nuncepu tov-ul să le redea nu prea succint: „(...) 2) Prin scopurile ce și le-au propus
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]