2,935 matches
-
vulpe ("Vulpes vulpes crucigera"), râs ("Lynx lynx"), sau pisică sălbatică ("Felis silvestris"), veveriță ("Sciurus carolinensis"); Specii de păsări: cocoș de munte ("Tetrao urogallus"), șorecarul comun ("Buteo buteo"), acvilă de munte ("Aquila chrysaetos"), găinușa de alun ("Tetrastes bonasia"), uliu ("Accipiter nisus"), corb ("Corvus corax"), ciocănitoare de munte ("Picoides tridactylus"), mirlă ("Turdus merula"), acvila țipătoare mică ("Aquila pomarina"), codobatură ("Motacilla alba"), aușel ("Regulus regulus"), mugurar ("Pyrrhula pyrrhula"), sturz de vâsc ("Turdus viscivorus"), sticlete ("Carduelis carduelis"), pițigoi moțat ("Parus cristatus"), vânturel ("Falco verpestinus"); Reptile
Bucegi (Abruptul Bucșoiu, Mălăești, Gaura) () [Corola-website/Science/323954_a_325283]
-
Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o zonă montană cu floră și faună specifică grupei muntoase a Carpaților de Curbură. În arealul rezervației, în partea nordică a acesteia se află o formațiune (abrupt stâncos atribuit Jurasicului, numit "Colții Corbului Mare") geologică calcaroasă de culoare alb-cenușie, ce are la bază depozite importante de grohotișuri, rezultate în urma mai multor procese de eroziune (îngheț-dezgheț, vânt, spălare, șiroire) desfășurate de-a lungul timpului. Flora rezervației este una diversificată și prezintă o varietate vegetală
Stejerișul Mare (Colții Corbului Mare) () [Corola-website/Science/323962_a_325291]
-
vulgaris"), cocoș de munte ("Tetrao urogallus"), vânturelul roșu ("Falco tinnunculus"), codroș de munte ("Phoenicurus ochruros"), șoim călător ("Falco peregrinus"), brumăriță de stâncă ("Prunella collaris"), cristel-de-câmp ("Crex crex"), stăncuță ("Corvus monedula"), porumbel gulerat ("Columba palumbus"), ciocârlie-de-câmp ("Alauda arvensis"), ciuf-de-pădure ("Asio otus"), corb ("Corvus corax"), ieruncă ("Tetrastes bonasia"), acvilă-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), acvilă de munte ("Aquila chrysaetos"), șorecar comun ("Buteo buteo"), șorecar-încălțat ("Buteo lagopus"), sticlete ("Carduelis carduelis"), pupăză ("Upupa epops"), cuc ("Cuculus canorus"), mierlă ("Turdus merula"), salamandra carpatică ("Triturus montandoni"), broasca-cu-burta-galbenă ("Bombina veriegata"), tritonul
Postăvarul (sit SCI) () [Corola-website/Science/332983_a_334312]
-
Orientul Îndepărtat până la Oceanul Atlantic și din nordul Eurasiei până la bazinul mediteranean. Numeroase specii sunt considerate monumente ale naturii, fiind ocrotite de lege (floarea de colț, bulbucii de munte, papucul doamnei, etc). Fauna cinegetica este bogată (cocosul de munte, acvila țipătoare, corbul, cerbul, ursul, mistrețul, râsul la munte, popândăul la șes). În lacurile și râurile Vrancei găsim păstrăvul, molanul, boișteanul, miholtul etc., cele 20 de fonduri de pescuit în apele de munte însumând aproximativ 250 km. Există în Vrancea 16 rezervații naturale
Județul Vrancea () [Corola-website/Science/296670_a_297999]
-
tuia, papura, stuful, pipirigul, nufărul, nuca de baltă, izma. Fauna de pădure cuprinde: căprioara, mistrețul, iepurele, dihorul, nevăstuica, bursucul, lupul de pădure, vulpea, broasca țestoasă de câmp, bizamul, șacalul, privighetoarea, fazanul, potârnichea, prepelița, coțofana, mierla, pupăza, ciocârlanul, cinteza, pițigoiul, prigoria, corbul, șoimul, buha, acvila de câmp, vulturul șerpar. Fauna de baltă cuprinde: lupul de stuf, vidra, nurca, câinele enot, broasca țestoasă de apă, pescărușul, cormoranul, țigănușul, lopătarul, stârcul, egreta, rața, gâsca, corcodelul, gârlița, sitarul, lișița, cocorul ș.a. În fluviul Dunărea și
Isaccea () [Corola-website/Science/296918_a_298247]
-
Coroanei. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Bicazul era o comună rurală inclusă în plasa Piatra-Muntele a județului Neamț, formată din satele Bicaz, Chițirig, Capșa, Cârnu, Cheile-Bicazului, Crasna, Fârțigu, Floarea, Fundu Bicazului, Gura Bicazului, Hamzoaia, Izvorul Muntelui, Mărceni, Neagra, Poiana Corbului, Secu, Tașca și Ticoș, având o populație totală de 2416 locuitori. În comună funcționau șase mori, opt fierăstraie, o școală și patru biserici. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna ca reședință a plășii Muntele a aceluiași județ, având 2550 de
Bicaz () [Corola-website/Science/297089_a_298418]
-
baraj s-au încheiat în 1960 și atunci a intrat în funcțiune și hidrocentrala de 210 MW „Stejaru”. În același an, comuna Bicaz a primit statut de oraș raional; au fost desființate cu această ocazie satele Bicaz Centru, Cojujna, Piatra Corbului, Cârnu, Poiana Cârnului, Gavrileșceni și Ruseni. În 1964, localitatea componentă Ciungi a primit numele de "Cartierul-Nou". În 1968, orașul a revenit la județul Neamț, reînființat; tot atunci au fost desființate localitățile componente Mărcești și Cartierul Nou, comasate cu localitatea Bicaz
Bicaz () [Corola-website/Science/297089_a_298418]
-
engleză "The Raven") este un poem narativ al scriitorului american Edgar Allan Poe, publicat pentru prima dată în ianuarie 1845. El este adesea evidențiat datorită muzicalității versurilor, a limbajului stilizat și a atmosferei supranaturale. Poemul relatează vizita misterioasă a unui corb vorbitor în locuința unui bărbat îndoliat, asistând la căderea lentă a acestuia într-o stare de nebunie. Bărbatul, adesea identificat ca fiind un student, plânge moartea iubitei sale, Lenore. Șezând pe un bust ce o reprezintă pe zeița Pallas Atena
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
vorbitor în locuința unui bărbat îndoliat, asistând la căderea lentă a acestuia într-o stare de nebunie. Bărbatul, adesea identificat ca fiind un student, plânge moartea iubitei sale, Lenore. Șezând pe un bust ce o reprezintă pe zeița Pallas Atena, corbul pare să agraveze suferința naratorului prin repetarea constantă a cuvântului „Nevermore”. Poemul are o serie de influențe din folclor și antichitatea clasică. Poe a susținut că a scris poemul logic și metodic, dorind să creeze un poem care să aibă
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
a susținut că a scris poemul logic și metodic, dorind să creeze un poem care să aibă succes atât critic, cât și la masele de oameni, precum a explicat în eseul „Filosofia creației poetice” (1846). „” a fost parțial inspirat de corbul vorbitor din romanul "Barnaby Rudge" al lui Charles Dickens. Poe a folosit ritmul complex și măsura din poemul „Lady Geraldine's Courtship” de Elizabeth Barrett, făcând de asemenea uz de rimă internă și aliterație. „Corbul” a apărut prima dată pe
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
a fost parțial inspirat de corbul vorbitor din romanul "Barnaby Rudge" al lui Charles Dickens. Poe a folosit ritmul complex și măsura din poemul „Lady Geraldine's Courtship” de Elizabeth Barrett, făcând de asemenea uz de rimă internă și aliterație. „Corbul” a apărut prima dată pe 29 ianuarie 1845 în "New York Evening Mirror". Publicarea poemului l-a făcut cunoscut pe Poe în timpul vieții, dar nu i-a adus venituri substanțiale. Poemul a fost curând retipărit, parodiat și ilustrat. Opinia criticilor este
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
ianuarie 1845 în "New York Evening Mirror". Publicarea poemului l-a făcut cunoscut pe Poe în timpul vieții, dar nu i-a adus venituri substanțiale. Poemul a fost curând retipărit, parodiat și ilustrat. Opinia criticilor este împărțită în ceea ce privește valoarea sa literară, dar „Corbul” rămâne totuși unul din cele mai faimoase poeme scrise vreodată. <br> „Corbul” prezintă un narator anonim care, într-o noapte tristă de decembrie, citește „cărți cu tâlc tulburător” ca un mijloc de a uita de pierderea iubitei sale Lenore. El
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
pe Poe în timpul vieții, dar nu i-a adus venituri substanțiale. Poemul a fost curând retipărit, parodiat și ilustrat. Opinia criticilor este împărțită în ceea ce privește valoarea sa literară, dar „Corbul” rămâne totuși unul din cele mai faimoase poeme scrise vreodată. <br> „Corbul” prezintă un narator anonim care, într-o noapte tristă de decembrie, citește „cărți cu tâlc tulburător” ca un mijloc de a uita de pierderea iubitei sale Lenore. El aude o bătaie în ușă fără să fie nimeni acolo și simte
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
să fie nimeni acolo și simte brusc că tâmplele îi „ardeau văpaie”. Bătaia se repetă puțin mai tare, iar naratorul își dă seama că zgomotul provine de la fereastra sa. El deschide geamul pentru a cerceta sursa zgomotului și atunci un corb intră în cameră „c-un foșnet grav de-aripă”. Fără să-i acorde atenție bărbatului, corbul se așază pe un bust al zeiței Pallas Atena aflat deasupra ușii. Amuzat de dispoziția serioasă a corbului, bărbatul îi cere păsării să-și
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
mai tare, iar naratorul își dă seama că zgomotul provine de la fereastra sa. El deschide geamul pentru a cerceta sursa zgomotului și atunci un corb intră în cameră „c-un foșnet grav de-aripă”. Fără să-i acorde atenție bărbatului, corbul se așază pe un bust al zeiței Pallas Atena aflat deasupra ușii. Amuzat de dispoziția serioasă a corbului, bărbatul îi cere păsării să-și spună numele. Singurul răspuns al corbului este „Nevermore”. Naratorul este surprins de faptul că pasărea vorbește
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
cerceta sursa zgomotului și atunci un corb intră în cameră „c-un foșnet grav de-aripă”. Fără să-i acorde atenție bărbatului, corbul se așază pe un bust al zeiței Pallas Atena aflat deasupra ușii. Amuzat de dispoziția serioasă a corbului, bărbatul îi cere păsării să-și spună numele. Singurul răspuns al corbului este „Nevermore”. Naratorul este surprins de faptul că pasărea vorbește, deși ea nu rostește decât acel cuvânt. El își spune singur că „prietenul” său corbul va zbura din
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
foșnet grav de-aripă”. Fără să-i acorde atenție bărbatului, corbul se așază pe un bust al zeiței Pallas Atena aflat deasupra ușii. Amuzat de dispoziția serioasă a corbului, bărbatul îi cere păsării să-și spună numele. Singurul răspuns al corbului este „Nevermore”. Naratorul este surprins de faptul că pasărea vorbește, deși ea nu rostește decât acel cuvânt. El își spune singur că „prietenul” său corbul va zbura din viața sa ca și „mulți prieteni, mulți, ca-n zbor” sau ca
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
dispoziția serioasă a corbului, bărbatul îi cere păsării să-și spună numele. Singurul răspuns al corbului este „Nevermore”. Naratorul este surprins de faptul că pasărea vorbește, deși ea nu rostește decât acel cuvânt. El își spune singur că „prietenul” său corbul va zbura din viața sa ca și „mulți prieteni, mulți, ca-n zbor” sau ca speranțele pe care le-a avut odată. Ca și cum i-ar răspunde, corbul rostește din nou „Nevermore”. Naratorul ajunge la concluzia că pasărea a învățat cuvântul
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
ea nu rostește decât acel cuvânt. El își spune singur că „prietenul” său corbul va zbura din viața sa ca și „mulți prieteni, mulți, ca-n zbor” sau ca speranțele pe care le-a avut odată. Ca și cum i-ar răspunde, corbul rostește din nou „Nevermore”. Naratorul ajunge la concluzia că pasărea a învățat cuvântul „Nevermore” de la un stăpân nefericit și că este singurul cuvânt pe care îl știe. Cu toate acestea, naratorul își trage scaunul drept în fața corbului, dorind să afle
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
i-ar răspunde, corbul rostește din nou „Nevermore”. Naratorul ajunge la concluzia că pasărea a învățat cuvântul „Nevermore” de la un stăpân nefericit și că este singurul cuvânt pe care îl știe. Cu toate acestea, naratorul își trage scaunul drept în fața corbului, dorind să afle mai multe despre el. El se gândește un moment în tăcere, iar mintea îi fuge din nou la pierduta sa Lenore. Începe să creadă că aerul devine mai dens și că simte prezența îngerilor și se întreabă
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
simte prezența îngerilor și se întreabă dacă Dumnezeu îi trimite un semn că ar trebui să o uite pe Lenore. Pasărea îi răspunde din nou negativ, sugerând că el nu se poate elibera de propriile amintiri. Naratorul se înfurie, numind corbul „sol al Beznei” și „profet”. Într-un final, el întreabă corbul dacă se va întâlni cu Lenore în Rai. Când corbul îi răspunde cu același cuvânt, naratorul țipă și îi comandă să se întoarcă pe „țărmul Nopții”, dar pasărea nu
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
semn că ar trebui să o uite pe Lenore. Pasărea îi răspunde din nou negativ, sugerând că el nu se poate elibera de propriile amintiri. Naratorul se înfurie, numind corbul „sol al Beznei” și „profet”. Într-un final, el întreabă corbul dacă se va întâlni cu Lenore în Rai. Când corbul îi răspunde cu același cuvânt, naratorul țipă și îi comandă să se întoarcă pe „țărmul Nopții”, dar pasărea nu se mișcă. „De-atunci, pe totdeauna, Corbul stă, și stă într-
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
îi răspunde din nou negativ, sugerând că el nu se poate elibera de propriile amintiri. Naratorul se înfurie, numind corbul „sol al Beznei” și „profet”. Într-un final, el întreabă corbul dacă se va întâlni cu Lenore în Rai. Când corbul îi răspunde cu același cuvânt, naratorul țipă și îi comandă să se întoarcă pe „țărmul Nopții”, dar pasărea nu se mișcă. „De-atunci, pe totdeauna, Corbul stă, și stă într-una” pe bustul zeiței Pallas Atena, rămânând acolo pentru totdeauna
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
un final, el întreabă corbul dacă se va întâlni cu Lenore în Rai. Când corbul îi răspunde cu același cuvânt, naratorul țipă și îi comandă să se întoarcă pe „țărmul Nopții”, dar pasărea nu se mișcă. „De-atunci, pe totdeauna, Corbul stă, și stă într-una” pe bustul zeiței Pallas Atena, rămânând acolo pentru totdeauna. Autorul mărturisește atunci că sufletul lui este prins sub umbra corbului și că nu se mai ridica „Niciodată - Nevermore!”. Poe a profitat de succesul poemului, scriind
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
să se întoarcă pe „țărmul Nopții”, dar pasărea nu se mișcă. „De-atunci, pe totdeauna, Corbul stă, și stă într-una” pe bustul zeiței Pallas Atena, rămânând acolo pentru totdeauna. Autorul mărturisește atunci că sufletul lui este prins sub umbra corbului și că nu se mai ridica „Niciodată - Nevermore!”. Poe a profitat de succesul poemului, scriind un eseu numit „Filosofia creației poetice” (1846), în care detaliază modul în care a fost compus „Corbul”. Descrierea prezentată este probabil exagerată, cu toate că eseul oferă
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]