KorAP: Find »[drukola/base=cost & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...109 110 111 ...7187 >

179,659 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756

economia publică, acest lucru nu este întotdeauna posibil, fiind necesară intervenția Statului. Teoretic, alocarea eficientă a resurselor se realizează atunci cînd prețurile bunurilor și serviciilor sunt stabilite la nivelul costurilor marginale. Dar cum nu toate prețurile pot fi egale cu costul marginal, se pune problema mărimii abaterii. În general, se apreciază că dacă cererea este elastică pentru un anumit bun, prețul ar trebui stabilit cît mai aproape de costul său marginal. Dacă cererea este inelastică, prețul se va îndepărta de costul marginal

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
la nivelul costurilor marginale. Dar cum nu toate prețurile pot fi egale cu costul marginal, se pune problema mărimii abaterii. În general, se apreciază că dacă cererea este elastică pentru un anumit bun, prețul ar trebui stabilit cît mai aproape de costul său marginal. Dacă cererea este inelastică, prețul se va îndepărta de costul marginal. Stabilirea prețurilor serviciilor publice depinde și de ponderea cheltuielilor pentru aceste servicii în totalul cheltuielilor de consum ale cetățenilor. Dacă ponderea este mică, prețul poate fi astfel

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
cu costul marginal, se pune problema mărimii abaterii. În general, se apreciază că dacă cererea este elastică pentru un anumit bun, prețul ar trebui stabilit cît mai aproape de costul său marginal. Dacă cererea este inelastică, prețul se va îndepărta de costul marginal. Stabilirea prețurilor serviciilor publice depinde și de ponderea cheltuielilor pentru aceste servicii în totalul cheltuielilor de consum ale cetățenilor. Dacă ponderea este mică, prețul poate fi astfel stabilit încît să acopere cheltuielile totale ale furnizorilor. Situația este de preferat

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
mică, prețul poate fi astfel stabilit încît să acopere cheltuielile totale ale furnizorilor. Situația este de preferat unei ponderi ridicate, care necesită subvenții bugetare. În cazul serviciilor publice ce fac obiectul "monopolului natural", stabilirea prețurilor se poate face pe baza costului marginal, acoperin-du-se deficitul financiar al întreprinderii publice prin subvenții de la buget sau taxe speciale. Dar, în practică, nu întotdeauna se poate calcula costul marginal. Atunci, la stabilirea prețului, se aplică regula cos-tului mediu, avîndu-se în vedere realizarea unei rate a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
bugetare. În cazul serviciilor publice ce fac obiectul "monopolului natural", stabilirea prețurilor se poate face pe baza costului marginal, acoperin-du-se deficitul financiar al întreprinderii publice prin subvenții de la buget sau taxe speciale. Dar, în practică, nu întotdeauna se poate calcula costul marginal. Atunci, la stabilirea prețului, se aplică regula cos-tului mediu, avîndu-se în vedere realizarea unei rate a rentabilității rezonabile de către întreprinderea publică. Prețul nu trebuie să fie discriminatoriu. Prețurile diferențiate pen-tru același bun sau serviciu se justifică doar în circumstanțe

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
în direcția unor noi investiții, a unor servicii de calitate și a cointeresării personalului pro-priu. Pentru aceasta, e necesară o anumită sumă a veniturilor totale, care rezultă din relația: Vt=C + (V-A) x , unde; Vt = Venitul total necesar; C = Costurile totale; V = Valoarea brută a activelor întreprinderii publice (valoarea lor de înlocuire); A = Amortizarea totală; K = Rata de rentabilitate convenită. Prin împărțirea veniturilor totale la cantitățile livrate se obține prețul unitar. Dificultăți pot apărea datorită fluctuațiilor ratei inflației sau a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
schimbărilor tehnologice. În ce privește rata rentabilității, la stabilirea ei trebuie să se aibă în vedere faptul că întreprinderea publică să poată atrage capitalul necesar finanțării unor noi capacități, sau modernizării celor existente. În ce privește prețurile diferențiate, ele se pot practica atunci cînd costurile serviciilor publice respective diferă pe categorii de utilizatori, zone de activitate și intervale de timp, sau cînd consumatorii au elasticități diferite ale cererii, deci piața este segmentabilă pe categorii omogene de consumatori. Acolo unde prețurile nu acoperă costurile, de regulă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
atunci cînd costurile serviciilor publice respective diferă pe categorii de utilizatori, zone de activitate și intervale de timp, sau cînd consumatorii au elasticități diferite ale cererii, deci piața este segmentabilă pe categorii omogene de consumatori. Acolo unde prețurile nu acoperă costurile, de regulă Statul sub-venționează diferența (vezi cazul energiei termice, de pildă). În genere, gestiunea întreprinderilor publice trebuie să fie profitabilă, mai bine zis rentabilă. În realitate, însă, acest lucru se întîmplă arareori și aceasta, în principal, datorită lipsei mediului concurențial

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
birocrația și instituind standarde și valori false, astfel încît se poate aprecia că întreprinderile publice nu generează suficiente stimulente pentru o funcționare eficientă. A gestiona resur-se care nu-ți aparțin, a avea o responsabilitate scăzută și o grijă redusă față de costurile și efectele deciziilor tale nu conduce la o activitate eficientă, care să maximizeze valoarea întreprinderii și să producă bunuri și servicii ieftine și de calitate. Se spune că cine plătește comandă muzica, deci Statul. Managerii acestor întreprinderi sunt, cel mai

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
de metode practice, ce-și propun să conducă alegerile publice spre optimalitate. Ele se înscriu în logica comercială, în sensul că pentru toate operațiunile avute în vedere se va calcula surplusul total, ținînd cont de surplusul producătorului, dar și de costurile publice, private și externe derivate. Criteriul esențial este deci rentabilitatea socială netă maximală. Pentru a o calcula, ne referim la un singur etalon, moneda, ce va servi la evaluarea ansamblului costurilor și beneficiilor, directe și indurecte, legate de operațiune. Iată

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
total, ținînd cont de surplusul producătorului, dar și de costurile publice, private și externe derivate. Criteriul esențial este deci rentabilitatea socială netă maximală. Pentru a o calcula, ne referim la un singur etalon, moneda, ce va servi la evaluarea ansamblului costurilor și beneficiilor, directe și indurecte, legate de operațiune. Iată de ce această metodă este calificată drept unicriterială. În aparență, ea este deci relativ simplă, dar pentru a o concretiza dificultățile nu lipsesc. Ea ține seama de o multitudine de costuri și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
ansamblului costurilor și beneficiilor, directe și indurecte, legate de operațiune. Iată de ce această metodă este calificată drept unicriterială. În aparență, ea este deci relativ simplă, dar pentru a o concretiza dificultățile nu lipsesc. Ea ține seama de o multitudine de costuri și beneficii, directe sau indirecte, comerciale sau necomerciale. Dintre costuri sunt de reținut cele de producție, cheltuielile financiare, noxe, poluări diverse, scăderea veniturilor și variația prețurilor, externalitățile negative. Dintre beneficii, metoda reține: produsele vîndute, cîștigurile de timp, vieți economisite, reduceri

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Iată de ce această metodă este calificată drept unicriterială. În aparență, ea este deci relativ simplă, dar pentru a o concretiza dificultățile nu lipsesc. Ea ține seama de o multitudine de costuri și beneficii, directe sau indirecte, comerciale sau necomerciale. Dintre costuri sunt de reținut cele de producție, cheltuielile financiare, noxe, poluări diverse, scăderea veniturilor și variația prețurilor, externalitățile negative. Dintre beneficii, metoda reține: produsele vîndute, cîștigurile de timp, vieți economisite, reduceri de cheltuieli, creșterea veniturilor și variația prețurilor, externalitățile pozitive. Chestiunea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
printr-o pierdere a riveranilor care vor constata o degradare mai accelerată a mediului. Metoda operează deci o agregare a cîștigurilor și a pierderilor ce ating în mod inegal diversele categorii de cheltuieli. Aceeași remarcă se impune și în cazul costurilor asociate morții unui individ și în cazul reducerii mortalității din accidente. În general, nu se evaluează prejudiciul afectiv, oricum incomensurabil, ci lipsa de cîș-tiguri reprezentată de pierderea unui număr dat de ani de muncă. Mai precis, în aceste cazuri se

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
mod de a lărgi cîmpul de reflecție. Pentru aceasta, pe lîngă criteriul monetar, care rămîne dominant, se introduc o mulțime de considerații non-monetare. De exemplu, se poate decide eliminarea tuturor proiectelor care ar duce la creșterea numărului de decese, chiar dacă costul monetar ce rezultă pentru colectivitate este mai mult decît compensat de alte avantaje. Se înțelege faptul că o prioritate non-economică se impune aici. Acest demers poate fi întîlnit în proiectele privind sănătatea publică sau apărarea națională: primul caz este considerat

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
trecut s-a produs o schimbare de paradigmă în economia mondială. Politicile monetariste și financiare riguroase au luat locul celor voluntariste, etatiste. Lipsa de motivație, lipsa de inovație, productivitatea scăzută, calitatea precară etc. au obligat și întreprinderile publice la schimbare. Costurile sociale deveniseră exorbitante, ducînd la deficite bugetare cronice, insuportabile. A fost restrîns numărul de obiective non-comerciale, reduse costurile, introduse noi norme și noi criterii de evaluare a performanței. Astfel, a fost introdus indicatorul numit "beneficiu public", pentru a reflecta contribuția

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
locul celor voluntariste, etatiste. Lipsa de motivație, lipsa de inovație, productivitatea scăzută, calitatea precară etc. au obligat și întreprinderile publice la schimbare. Costurile sociale deveniseră exorbitante, ducînd la deficite bugetare cronice, insuportabile. A fost restrîns numărul de obiective non-comerciale, reduse costurile, introduse noi norme și noi criterii de evaluare a performanței. Astfel, a fost introdus indicatorul numit "beneficiu public", pentru a reflecta contribuția netă a întreprinderii publice la bunăstarea socială: Bp = BpN +Id + Cf VfS +A +CAS, unde: BpN = beneficiul privat

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
socială: Bp = BpN +Id + Cf VfS +A +CAS, unde: BpN = beneficiul privat net (similar profitului net din întreprinderile private); Id = impozitele directe plătite de întreprinderea publică; Cf = cheltuieli financiare; Vf = venituri financiare; S = subvenții primite; A = amortizarea activelor fixe; CAS = costul de ajustare socială (include costurile suplimentare rezultate din politica guvernamentală: personal excedentar, prețuri administrative ș.a.). În contextul liberalizării crescînde și al consolidării mediului concurențial, întreprinderile publice și-au abandonat vechile metehne, înce-pînd să adopte obiective similare cu întreprinderile private. Mai

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
VfS +A +CAS, unde: BpN = beneficiul privat net (similar profitului net din întreprinderile private); Id = impozitele directe plătite de întreprinderea publică; Cf = cheltuieli financiare; Vf = venituri financiare; S = subvenții primite; A = amortizarea activelor fixe; CAS = costul de ajustare socială (include costurile suplimentare rezultate din politica guvernamentală: personal excedentar, prețuri administrative ș.a.). În contextul liberalizării crescînde și al consolidării mediului concurențial, întreprinderile publice și-au abandonat vechile metehne, înce-pînd să adopte obiective similare cu întreprinderile private. Mai mult, s-au adoptat soluții

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
serviciilor publice. Există puține servicii publice pure, care nu pot fi produse decît în întreprinderi publice. Pentru celelalte, s-a convenit că sectorul privat poate fi un cadru mai eficient. După decenii de experiență, între-prinderile publice au făcut demonstrația unor costuri ridicate, inovare slabă, furnizare defectuoasă, ineficientă, gestionare politică, în avantajul unor privilegiați, birocrație și afectarea gravă a mediului economic. Intervenția neînfrînată a Statului în economie a dus la politizarea dezastruoasă a acesteia. Desigur, rentabilitatea întreprinderilor publice a fost diferită de la

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
pe producători. Deci, indiferent de natura proprietății întreprinderii furnizoare, o subvenție este oricum necesară categoriilor celor mai defavorizate. Și aici trebuie găsit un punct de optimum, pentru că o subvenționare pe scară largă scade interesul managerilor și al personalului pentru reducerea costurilor și eficientizare organizatorică. Subvenționarea nu tre-buie acordată în bloc, ci selectiv și stimulatoriu, concomitent cu o corectă stabilire a prețurilor, pentru a nu subvenționa risipa. Cel mai bun preț îl stabilește însă concurența. A te lipsi de acest motor, de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Ișan. op.cit, pag.124. Prin urmare, există destule formule intermediare între o gestiune pur privată și una pur etatistă, formule de parteneriat care, adaptate la situații specifice, se pot dovedi de succes. Parteneriatul public-privat are avantajul că nu implică costuri prea ridicate pentru buget. Este o formulă care poate crea piața, adapta mentalitățile și mercantiliza comportamentele. Legislația, reglementările trebuie să fie permisive, iar managementul calificat. Parteneriatul poate consta în subcontractarea de lucrări publice, concesionarea de terenuri și capacități, franșizare și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
calificat. Parteneriatul poate consta în subcontractarea de lucrări publice, concesionarea de terenuri și capacități, franșizare și crearea de între-prinderi mixte. Subcontractarea este recomandată atunci cînd există mai mulți furnizori competitivi și se poate organiza o licitație eficientă. Se pot obține costuri scăzute și o calitate satisfăcătoare. Concesionarea presupune, de asemenea, licitație, caiet de sarcini, obiective de performanță judicios stabilite, înscrise într-un contract cu prevederi clare și stabile, alături de elemente privind termenele, regimul plătitor, evaluarea rezultatelor, controlul ș.a. Franșiza este o

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
bunuri și servicii publice au de-marat rapid și s-au implementat într-o manieră coerentă și concertat cu reforma sistemului financiar, liberalizarea prețurilor și a comerțului exterior, rezultatele obținute au fost cert pozitive."23 O privatizare reușită conduce la reducerea costurilor, a cheltuielilor bugetare, deci la o echilibrare a bugetelor publice, inducerea unui comportament economic, în general, dar diferit în funcție de context, de conjunctură. Din toate punctele de vedere, avantajele sunt mai mari în țările în curs de dezvoltare. În practica comprimării

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Conținutul finanțelor privește: 1) cheltuielile publice; 2) veniturile publice și 3) împrumutul public și datoria publică. 3.2. Cheltuielile publice 3.2.1. Concept si evoluții Pentru transpunerea în practică a deciziilor publice, autoritățile statale și alte entități publice înregistrează costuri financiare, cunoscute sub numele de cheltuieli publice. Acestea reflectă opțiunile politice ale autorităților respective și sunt suportate de cetățeni. Astfel, cheltuielile publice ar putea fi definite ca fiind costurile realizării politicilor publice. Dar reglementările și legile emise de Stat dau

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]