3,263 matches
-
Cei care erau pe acasă, ieșeau pe la porți și îl apostrofau în fel și chip pe moș Șutu. Fără răutate însă. Doar așa, ca să zică ceva ; ia mai du-te dracului, ghiuj bătrân ! Strigă bă, mai încet, o să ți se crape bojogii. De funciere ne arde nouă !.... Momente de distracție veritabilă, dragă prietene de demult, ne oferea și mătușa Marița, consoarta lui moș Șutu. Dumneaei făcea naveta înspre târg și retur de câte trei ori pe săptămână : Lunea, miercurea și vinerea
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
de asemănare. La mult timp după aceea, el examină corpul și constată că devenise întru totul asemănător cu al unei ființe omenești (urmarea o putem bănui). Într-adevăr, puțin mai tîrziu, statuia scoase un zgomot ca de lemn care se crapă. O ridicară și descoperiră un pomișor de tuia care creștea dedesubt. Îl lăsară să crească și de aceea arborii de tuia din Insulele Regina Charlotte sînt așa de frumoși. Cînd oamenii se duc să caute un copac frumos și îl
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
simplu, reproducând, acasă la noi, Încă ceva din ceea ce planta știe de la ea acasă: adică ploaia. Și, stropind floarea, nu turmându-i apă În străchioară, Îi modelăm Încă un element al mediului ei. Se formează crustă? Desigur dar, uscându-se, pământul crapă, devine poros, iar oxigenul capătă acces spre rădăcini... cam ceea ce se Întâmpla și când floarea era „la mama ei“, nu „măritată“, după orice ploaie. Mai are vreun rost gaura glastrei? Desigur, căci astfel, În străcioară se va aduna, Înainte de a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care așteaptă, la porțile orașului, un loc liber; Natura are oroare de vid, iar această lege e valabilă pentru orice specie, chiar și pentru păduchi... Dar orășeanul taie copaci, uneori doar că produc, precum plopul, un puf alergic. Prefer să „crape“ alergicul, care (adesea) oricum face umbră pământului degeaba, decât să ucid, de dragul lui, un arbore, pe care nu-l pot Înlocui. Ca funcție. C’ar trebui să suplinesc Natura prin fabrici de oxigen, fabrici de absorbit CO2-ul etc. Și sunt
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
face, de bine-de rău, dar din banii matale și ai altora, dar cu care n’am Împărțit câștigul de pe lemnul tăiat și vândut cine știe unde. E corect? Pe scurt, emisiunea pe viu a fost un exemplu de „unde dai și unde crapă“, dar numai grație spiritului „brumat“ de dincolo de microfon: „curentul poate fi stocat, Într’o sinuzită“, zis-a Aurel Brumă În discuția preliminară În care, În două minute, ne-am pus de acord fără a ști niciunul de intenția celuilalt, cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
alte heterotrofe care Încearcă dedesubt să depolueze, să demineze cu ghilimele - deși tot de un fel de deminare e vorba -, mediul cu care noi, oamenii, ne războim. Cam prostește. Vezi, Cristi, ce Înseamnă o pisică lămurită? „Unde dai și unde crapă“. Adică o gheruță prin care Îți amintește sau prin care Îți sancționează un alt păcat. Totul e să te Întrebi cu ce-ai mai păcătuit. Nu-ți garantez aflarea războiului, dar sigur ești păcătos, pentru că deși ai mai mult creier
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și dulcețuri ce în zilele înfrigurate ne îndulceau orezul cu lapte. Nu mai sunt anotimpurile ce erau odată. Pe atunci vara era vară și iarna iarnă. Era lege să plouă aproape toată luna April și să fie ger de să crape pietrele după Bobotează. Nu era neobișnuit ca în decembrie să fie omătul înalt cât casele oamenilor, iar dânșii își săpau tunele pentru a putea ieși din curte. Problemele adulților dădeau prilej copiilor să se strecoare nevăzuți din casă și să
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
miresei, în noaptea asta de sâmbătă către duminică, târziu, încolo către ziuă, când au cam terminat pregătitul bucatelor, iau cu ele și un muzicant și merg acasă la nănașul pentru a-i face bucuria zoritului, a cântatului înainte de a se crăpa de ziuă. Acolo se înșiruie la fereastra camerei în care știu ele că dorm nănașii și cântă după tradiție: Ziuori, ziuori, dragi surori, Nu grăbiți cu revărsatu’ Că ne-apucă ziua-n satu’, Cu doi, trei cai de furatu’. Da
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
mai veche se pune pe ea balegă veche de capră neagră, pisată bine și dată prin sită deasă. Sau, se amestecă apa limpede de deasupra varului stins cu uloi de in și se unge rana. - Boală de copită. Când se crapă și sângerează copita, iar animalul șchioapătă, se pune pe ea arnică sau mal de oțet de mere. În caz de aprindere, copita se spală cu apă sărată și piatră vânătă amestecată cu ou. - Boală de gură. Gura vitei se freacă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
pe deget și se freacă puțin fruntea bolnavului spunând formula magică : De deochi, de deochi, du-te dintre ochi. Du-te ca vântu’, să nu te rabde pământu’ Pân-ăi ajunge pe domn-to. De o fi de bărbat, să-i crape boașele, De-o fi de boreasă, să-i plesnească țâțele, Defi de fată mare, să-i cază păru’ De-o fi din codru, să-i cază frunza De-o fi din iarbă, să i se scuture florile... De cinci ori
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
fac ca drept glume nu întotdeauna reușite la adresa cuiva șirof șurub șop, sușop spațiul liber de sub acoperișuil șurii șovârnog schiop, își trage piciorul șteand pentru murături T tașcă servietă de piele tălăluit sfătuit tăietoriu lemn dur, noduros pe care se crapă celelalte lemne tălpiță banchetă târtoșă femeie scundă tecău, tecărău prostănac, târâie brâu teșcoabă burdușel de brânză tindă anticameră, uneori folosită ca bucătărie tifirigiu adăpost mic pentru lemne, fân, etc tioacă înțelege greu, greu de cap tiocuș pungă din piele toaieș
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
se găsește la punctul c al unui astfel de raport pe întregul an 1894/5: biserica filială din Ipotești având suma de 120 lei [...] înscrisă în bugetul Comunei s-a întreținut cu cele necesare. Apoi fiincă pereții a început să crape din cauza clopotniței făcută pe zidul bisericii, s-a decis facerea unei clopotnițe de lemn la o parte, din lemn dăruit de D-l Gr. Chiriță arendașul moșiei și cu cheltuiala și osteneala sătenilor enoriași 32. Tot în această adresă se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Alteori, ca-n Stigoii spre exemplu, biserica apare zugrăvită în imagini reci, tăioase, înspăimântătoare chiar: Biserica creștină, a ei catapeteasmă/ De-un fulger drept în două e ruptă și tresare;/ Din tainiță mormântul atuncea îi apare/ Și piatra de pe groapă crăpând în două sare;/ Încet plutind se-nalță mireasa-i, o fantasmă 88. Meditația eminesciană se declanșează și atunci când cimitirul doarme și crucile veghează 89. Senzația răcorii este asociată cu răceala morții, dar nu numai: Și prin ferestre sparte, ca printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
-i de cristale/ Parcă-ar fi încremenit./ Ne-ncrețite, plane, pale,/ Viorii au adormit 177. Amestecul de real și suprareal imprimă poemului o atmosferă aproape liturgică: Și încet pășește-n apă./ Ochiul ei s-aprinde, cere,/ Iară buzele-i se crapă/ De o stranie plăcere,/ Totuși valul nu se taie/ Cercuind apa bălae/ [...] Și deși în lac înnoată,/ El nu mișcă, nici se-ncreață,/ Ca o floare-i aninată/ De oglinda cea măreață./ [...] Și când lacul părăsește/ Pe-a ei corp ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și Moș Ene umbla pe la gene, numai ce-o aud pe Leonora zicându-și una dintre multele ei snoave: Iarna trecută, pe la Bobotează, când era omătul până aproape de streașina bordeiului nostru și mai era un puișor de ger siberian de crăpau lemnele, tocmai mâncasem și fiindu-ne sete, zic "ian să aduc eu niște apă proaspătă"; drept care, iau cofa din tindă, deschid ușa să mă îndrept spre fântână și, ce crezi că-mi văd ochii? Când să cobor din cerdac, înlemnesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
arheologul Anders Franzen l-a identificat. Specialiștii l-au ridicat era doar la o adâncime de 32 metri sub apă și s-au apucat să-l restaureze. O treabă anevoioasă, complexă, migăloasă, îngreunată de faptul că în 1961 vasul a crăpat și tot efortul s-a reluat, acțiunea de restaurare și consolidare durând mai bine de două decenii. Stăruința, răbdarea și ambiția restauratorilor te fac să meditezi la tenacitatea acestui popor și să te duci cu gândul la unele vase chinezești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
s-a adresat el picherului Ciubotaru. Ian haidem să verificăm proporțiile! Și presupunerea sa nu l-a înșelat. A constatat că se procedase cu multă, chiar foarte multă zgârcenie, tocmai la ciment. Cum să dureze cât trebuie, cum să nu crape, să nu cedeze o astfel de placă pentru taluzarea malului, spre muntele abrupt, dacă din ea lipsea tocmai elementul menit să sudeze, s-o facă să dureze? Și Bițu nu s-a mulțumit cu o simplă constatare și o severă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și părințelu’ cât ați stat acolo n-ați avut habar cum li se leagă treburile? Cum să nu să aivă bine cu tac-su? O fi fost ca mine cu Gilbert, că-i dădea moșu' lu’ fii-su cât să crape și să dea pe-afară. Un tată d-ăsta să fi avut io, futu-i morții-n gât lu’ Gilbert Trandafir Mărețu, și ca să nu se supere și p-ai lu’ Motănica, vere, care tu spui că ei nu s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de la bișniță și de la bișnițari. O femeie striga chiar, arătându-i lumii cu ziarul tocmai cumpărat făcut sul: - Bișnițarilor! Țiganilor și bișnițarilor! Tot nu v-ați stârpit?! Era o femeie din popor corpolentă, Între două vârste, pe care stătea să crape pardesiul pepit, descusut la subțiori. Se vedea pe ea cât de copleșită și hârșită-i de nevoi și lipsuri de toată mâna, iar tot ce o stârnise fusese desigur leul În plus pe care-l dăduse Înainte să vadă prețul ziarului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de mii din banii Uniunii Scriitorilor din România, habar n-aveam Încotro o voi lua cu zece mii de lei În buzunar. Cu zece mii de lei am cumpărat cândva un loc de veci ca-n povești pentru mămica mea Felicia, să crape fierea-n surorile ei, și mi-a mai rămas și ca să trăiesc mai bine de o lună. Însă altfel de bani sunt ăștia pe care-i am acum la mine. I-am căpăptat trudind din greu la o istorie atotcuprinzătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vița de vie Întinzându-se până pe acoperișul casei, acoperind-o și ținând-o permanent la adăpost de lumina verii. Am Încercat ușa. Era Încuiată. Am bătut În ochiul de fereastră cu drugi de fier din fundul curții, iar fereastra era crăpată. Când am Împins-o la perete și am tras perdeaua, o duhoare dulceagă tulbură pentru o secundă răcoarea Înserării și mă Învălui. Dormeau Îmbrățișați strâns În Întuneric Într-unul din cele două paturi, Îmbrăcați așa cum Îi văzusem pe plajă. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
banii mâine. Nu-ți pune mintea cu ei acuma. Lasă-i dracului să se trezească și-ți dă ei banii. - Fă, pizdo, tu consumi corentu lu’ mă-ta? Îmi ții reșou-n priză zi și noapte ca să le faci să crape la ciori? Nu-ți ajungea o cioară, fă, pizdo, de-ai mai luat-o și pe cioara astălaltă ca să stați cu toții pe capu’ meu? Neli se pleoștește și se tânguiește: - Nea Costică - nea Costică, chiar nu m-așteptam la matale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
luna lui Ningău, cu primii fulgi și vânt aspru. De câteva zile peste sat ningea într-una, ulițele erau înecate de zăpadă. Iarna începuse de timpuriu...Vremea rece a venit deodată, aducând gerul. Vântul se mai potolise, dar gerul îți crăpa obrajii. Se intra într-o iarnă deosebit de geroasă și aspră, „cum n-au mai fost multe”, cum spuneau sătenii. Au sosit și sărbătorile de iarnă... Cu colindele Crăciunului, corul seminariștilor, câți mai rămaseseră, după ce o parte au plecat să și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
viforul lovea cu dușmănie, parcă, în ferestre, în uși, în pereți... Copacii trosneau sub suflarea aspră a vântului... Crivățul gemea, șuiera, răscolea zăpada în troiene până în streșini. În zilele care au urmat Bobotezei, vântul se mai domolise, dar gerul năpraznic crăpa obrazul. Zăpada care începuse să cadă încă de la Sf. Nicolae, a trecut de cinci palme mari... străzile erau înecate. Ziarele vuiau de noile prefaceri... În umbră, nevăzut, țara se pregătea pentru noile schimbări, ale acelui an de foc.. Se aștepta
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
unde-i „banditul”, spune !”, urla Bojoagă întruna la dânsa, cu o căutătură înfricoșătoare în ochi... „..Da’ e’, n-o scos o vorbă, dragu’ moșului.. o vorbă măcar pân’ ș-o dat... înțălegi, păn’ ș-o ..!”, și strângând din măsele să crape.. o lacrimă i se prelinse pe obraz, până sub bărbie. „.. Sărmana fată, sărmana... Acu’i în Ceruri cu Îngerii..!”, scânci bătrânul printre lacrimi.. Apoi, omul care n-a fost văzut niciodată plângând, chiar plânse în hohote. Baltă stătea țeapăn ca
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]