3,256 matches
-
mântuire. De vreme ce lașitatea sa a costat viața camarazilor săi, doar decapitarea ofițerului japonez poate stinge datoria către sine și către strămoși. Pike este martorul mediat al acestei întâlniri neverosimile între samuraiul ce-și face seppuku și africanul care își trimite craniul dușmanului curajos în satul său îndepărtat, ca trofeu al onoarei regăsite. Universul lui Pratt și Oesterheld este dominat de sensul paradoxului și al ironiei atroce. Izolat de mediul său familiar, țăranul japonez poate deveni torționarul din mâinile căruia scăparea este
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în junglă, apărând și dispărând, sunt rebelii care se adună în împrejurimile centralei de la Bulundi. Cruzimea mare șalului întrece imaginația. Doctorul Maketero ne-a arătat câteva fotografii obținute ca prin miracol - satele arse sunt populate de cadavrele celor uciși, iar craniile celor lichidați sunt așezate în pari, spre a înspăimânta pe cei care ar intenționa să i se opună. Doctorul Simba, ministrul Informațiilor, este șeful poliției secrete. Rețeaua lui de informatori se întinde în toată Azania. Cei socotiți periculoși dispar fără
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
sat erau liniștiți și săraci. Cei mai mulți erau căruțași. Își trimeteau copiii la școală numai la insistențe și nu toți. Școala și primăria erau pe deal, deasupra unui loc viran mare de unde, atunci când ploua tare și veneau șuvoaie, ieșeau din pământ cranii și oase omenești. Toate craniile erau sparte, probabil că fusese vre-un cimitir de război acolo. Și câte seminții o fi amestecat pământul acesta românesc mereu strecurat printre degetele orgoliilor și puterii?! Primarul, Atanase Demirov, un om foarte bogat și
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Cei mai mulți erau căruțași. Își trimeteau copiii la școală numai la insistențe și nu toți. Școala și primăria erau pe deal, deasupra unui loc viran mare de unde, atunci când ploua tare și veneau șuvoaie, ieșeau din pământ cranii și oase omenești. Toate craniile erau sparte, probabil că fusese vre-un cimitir de război acolo. Și câte seminții o fi amestecat pământul acesta românesc mereu strecurat printre degetele orgoliilor și puterii?! Primarul, Atanase Demirov, un om foarte bogat și foarte rău, avea cârciumă, peste
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Domnul Whittier, cu unghiile vopsite în negru. Cu un inel de argint vârât printr-o nară uriașă de om bătrân. În jurul gleznei un tatuaj reprezentând sârmă ghimpată se zărește deasupra marginii papucului de carton. Un inel masiv decorat cu un craniu se bălăngăne larg în jurul unui deget rigid și subțire ca un vreasc. Domnul Whittier clipește din ochii lui lăptoși, acoperiți de albeață, spunând: — Ce zici, nu vrei să vii cu mine la banchetul de absolvire...? Și îngerițele roșesc. Chicotesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
gemene, sub care e un curcubeu strălucitor de fard de pleoape, în nuanțe de la roșu la verde. Și pe bicepsul dezgolit, umflându-se dedesubtul bretelei subțiri cât o spaghetă a unei rochii de seară cu paiete roșii, e tatuat un craniu și, sub bărbie, cuvintele astea: Mai bine moartea decât dezonoarea. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film: Un jurnal de călătorie care prezintă biserici, moschei, și Temple. Mai marii religiilor în straie împodobite făcându-le oamenilor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Vizitatoarea plecase. Pe coridor se mai afla doar scaunul, țeapăn și gol, ca martor singuratic a cărui mărturie n-ar fi crezut-o nimeni. * De la Centrul Național de Cercetări științifice din Paris au fost furate nouă pisici pe ale căror cranii erau fixate dispozitive în miniatură pentru înregistrarea activității nervoase cerebrale. 10. Am coborât scările în goană, n-aș fi putut suporta cușca liftului. Aveam nevoie să vorbesc cu cineva, cu oricine, despre orice, să restabilesc într-un fel arbitrara legătură
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de tînăr poet, se strecoară ca un abur printre picioarele ei albe și cărnoase. Mă privește ca și cum ar fi Înțeles totul, mă privește și deodată bătrîna poetă nebună Începe să bată tobele, să bată tobele În cutia craniană, În cutia craniului meu; poeta bătrînă bate tobele, tocmai aici În infernul meu, În ultimul meu exil, aici unde Îmi scuip de pe limbă etnia. Aici În barul lui Iani, alături de poeta bătrînă, alături de tăiata de jur-Împrejur a viziunii, Înconjurat de pelerinii acelor
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
într-un amurg blond, Am dat de-ale cimitirului porți,- Acolo, cioclii își bat joc de morți, Și-am râs un râs de vagabond. O, râsul ființei vagabonde... Și ce-am văzut era straniu- Într-un copac am găsit un craniu, Pe o cruce niște cozi blonde. * Epitaf "Aici sunt eu Un solitar, Ce-a râs amar Și-a plâns mereu. Cu-al meu aspect Făcea să mor, Căci tuturor Păream supect." * Destul Când voi fi liniștit, voi scrie un vers
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
și șansa-i răspunde, făcând ca pe acolo, pe aproape, să treacă un zdravăn muncitor de la Uzina de carcase pentru aparate electrice de joasă tensiune, un campion înrolat în lotul de lupte greco-romane al fabricii. Săritorul campion, după ce le face craniile amândoror procleților să le răsune a tinichea, îi răsucește unuia mâinile subțiri de hoț la spate și-i cotrobăiește după actele personale, în buzunarul secret. Tocmai atunci, printre surpăturile zonei în demolare și printre dantelăriile zidurilor crenelate haotic pe orizontul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
așa că-i tai limba. Ochii i se scurg ca gălbenușul de ou de gâscă. Și încă nu-s mulțumit, tot îi mai aud glăsciorul, trag un șut în căpățână. Iau un soi de balon de sticlă și torn ceva pe craniu, dispare ca prin farmec, torn pe genunchi, se duc, pe urmă laba piciorului. Îi tai c-o foarfecă degetele de la mâini și le înfund, pe rând, pe gâtul borcanului. Ce degete boante, de tractorist! Gata, am cam terminat cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cimitir, îmi spunea Ioan, dar într-o noapte au intrat cu buldozerele peste morminte, au curățat locul și au turnat în câteva zile fundațiile. Era cu bucăți de coaste, maxilare-n moloz, iar muncitorii mai scoteau câte-o tibie sau cranii când înfigeau cupa escavatorului. Au început să se-nchine, au vrut s-oprească lucrul, dar i-au mânat securiștii. Chiar unde e acum terenul de sport. Tot acolo au fost îngrămădiți bieții oameni unii peste alții, s-a turnat prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cum Îi amorțesc vârfurile degetelor de la mâini și de la picioare și, Încet-Încet, Își pierdea controlul asupra propriului trup. La Început, produsul provoca Întotdeauna un scurt moment de panică celor ce-l consumau. Strania impresie că li se lipește creierul de craniu era urmată de pierderea echilibrului corpului, apoi de amețeli intermitente. Abia atunci conștientizau un comportament sexual care le era străin de obicei, dorința de a face sex În cele mai inimaginabile poziții, existența unui vagin din care se revărsau valuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Pecețile călugăriei se ștergeau una câte una de pe hoitul obez. Gradele maiorului de securitate se exfoliau de pe epoleți foițe de ceapă; insignele, ca niște fâșii de inimă putredă, se scuturau a întomnare târzie. Sub stejar, un morman de oase: 19 cranii, vertebre, clavicule, coaste... groapă comună pe valea Bistriței, Sterian, Hogea, Preda, Costea, Pintea, Samoilă, Duca, Solomon, Mihalache... Marcu maxilarul încleștat parcă a mușcătură de menghină, arcade desfăcute a secetă, ochi fumegând a tăciune de lemn putred, sinusuri șiroind a canale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
botine din cauciuc pâlpâiau albastru, verzui; flacăra imita un cer curs în iarbă, o iarbă crescută deasupra pădurilor; mirosul înecăcios de hidrocarburi irita respirația. Pe ăsta poți să-l acoperi cu o cărămidă. Nimic nu a mai rămas întreg. Iată craniul, parcă este o coajă de pepene, i s-a topit până și maxilarul. Ehei, ce e omul, domnule doctor! Rășină, textile, petrol, alimente, leșuri grămezile de scrum imitau formele, umpleau jertfelnicele, imitau mormintele, grămezile de scrum împrăștiau pe toată valea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bulgăre de pământ negru în gură. Părintele econom, cenușă sub o grindă arsă pe jumătate; în zori a plouat, funinginea inimii i-a curs la vale; până spre seară, cărări de furnici conturau nimicul, câteva vertebre și o coajă de craniu, într-o galerie de cârtiță. Părinții Ilarion și Gherasim, în pădurea făgetului, săpau groapă sub un ulm bătrân să ascundă averea starețului: 200 mii de mărci, o desagă cu odoare și pistolul. După ca au terminat munca, părintele Gherasim l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a privit coșerul cu porumb, lacătul, lanțul, centură de castitate pusă îngerului păzitor: "E bine, așa e bine, fără iroseală, va fi foamete mare, foamete..." și s-a dus. Până la cimitir, a pășit în urma căruței. În biserică i-a sărutat craniul rece, mâinile. (Tătuța mirosea a pământ cu o săptămână înainte să moară.) Groapa era ca o gaură în cer. A sărutat craniul, apoi a vrut să spună și el ceva sau poate că a spus, nu-și mai amintește. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
foamete mare, foamete..." și s-a dus. Până la cimitir, a pășit în urma căruței. În biserică i-a sărutat craniul rece, mâinile. (Tătuța mirosea a pământ cu o săptămână înainte să moară.) Groapa era ca o gaură în cer. A sărutat craniul, apoi a vrut să spună și el ceva sau poate că a spus, nu-și mai amintește. La un moment dat, sute de ochii s-au oprit dojenitori asupra-i. A spus, apoi a tăcut dacă a spus. Când i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o clipă, își zise, am fost răpit de pe Venus. Corpul meu s-a îndreptat direct spre această celulă în care a sosit într-un moment predeterminat. În mijlocul transportului, un alt "jucător" din această vastă partidă mi-a similarizat creierul în craniul lui Ashargin pe o planetă îndepărtată. În momentul în care această legătură a fost ruptă, m-am trezit aici, deja știind limbajul local. Și dacă Discipolul se aștepta într-adevăr să mă trezesc aici la sosirea corpului meu înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cu glas energic, și VEZI! Stând în genunchi, Gosseyn văzu umerii, o parte din brațe și a toracelui și capul celui culcat înăuntru. Figura uscățivă era destinsă, buzele ușor întredeschise. Era figura unui bărbat la patruzeci de ani cu un craniu voluminos; expresia feței părea, în mod curios, goală. Bărbatul era frumos, dar numai din cauza simetriei și liniei obrajilor și oaselor. În rest, avea un aer tâmp. Nici pic de asemănare, nici măcar vagă, cu Gilbert Gosseyn. Zeul Adormit de pe Gorgzid rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
unde. Atunci s-a Întâmplat ca unui medic legist, persoană bine informată despre tot ceea se referă, direct sau indirect, la profesia sa, să-i vină ideea să aducă din străinătate un faimos specialist În reconstituirea de figuri pornind de la cranii, specialist care, pornind de la reprezentări ale morții În picturi și gravuri vechi, mai ales acelea În care apare craniul descoperit, ar reconstitui carnea acolo unde lipsește, ar reașeza ochii În orbite, ar aplica În proporții adecvate păr, gene și sprâncene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
indirect, la profesia sa, să-i vină ideea să aducă din străinătate un faimos specialist În reconstituirea de figuri pornind de la cranii, specialist care, pornind de la reprezentări ale morții În picturi și gravuri vechi, mai ales acelea În care apare craniul descoperit, ar reconstitui carnea acolo unde lipsește, ar reașeza ochii În orbite, ar aplica În proporții adecvate păr, gene și sprâncene, ar colora obrajii În mod corespunzător, până ce i-ar apărea În față un cap perfect și desăvârșit căruia i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
investigatori le-ar purta În portmoneu ca să le compare cu toate figurile de femei care le-ar apărea În față. Problema a fost că, odată terminată intervenția specialistului străin, doar un ochi puțin antrenat ar fi considerat identice cele trei cranii alese, obligându-i prin urmare pe investigatori să lucreze cu trei fotografii În loc de una, ceea ce, evident, avea să Îngreuneze sarcina vânătorii de moarte, așa cum, În mod ambițios, fusese numită operațiunea. Un singur lucru rămăsese dovedit mai presus de orice Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
scarabeul, și, În sfârșit, tizanure, ca peștișorul-de-argint. După cum se poate vedea În imaginea din carte, fluturele cap-de-mort e chiar un fluture, și numele său latin este acherontia atropos. E nocturn, afișează pe partea dorsală a toracelui un desen asemănător unui craniu uman, atinge doisprezece centimentri În anvergură și este Închis la culoare, cu aripile posterioare galbene și negre. Și Îl numesc atropos, adică, moarte. Muzicianul nu știe, și niciodată nu și-ar putea imagina, că moartea se uită, fascinată, peste umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
obișnuit drept sida, accidentele de circulație sau afecțiunile cardio-vasculare. Până aici, oricine ar Înțelege. Ceea ce e mai greu de priceput, ceea ce o pune În Încurcătură pe această moarte care continuă să se uite peste umărul violoncelistului este faptul că un craniu uman, desenat cu o extraordinară precizie, a apărut, nu se știe În care perioadă a creației, pe spatele păros al unui fluture. Este adevărat că și pe corpul omenesc apar uneori fluturași, dar asta n-a fost niciodată mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]