4,293 matches
-
întâmpina cu niște picioare robuste, antrenate să facă față efortului administrativ. Sub comanda lui Milford, la ora 8 dimineața se încolonau pe holuri și-n cancelarie colegele mai vârstnice, „găluștele“, „bombeurile“, „epavele“ (cum le porecliseră golanii), o întreagă armată de creaturi fosilizate după un sfert de secol de învățământ. După ele soseau achizițiile tinere, „nașpetele“ cu breton și tocuri isterice. Prin liceu se mai vânturau câteva suplinitoare și niște sectanți cu etichetă în piept (mormoni sau martori, aterizați din America să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
frișcă și lingurițe; le însoțeau paharele înalte și groase, umplute cu lichide roz sau verzui acidulate. Și, oricum, apăruseră cafenelele și ciocolateriile. Galantarele nu te ispiteau, deși păreau să colcăie de viață. În vitrina lor rece și alburie, tremurau niște creaturi ciudate: „negrese“ la pachet (cum or fi încăput înăuntru?); „Diplomat“ (o ruladă grețoasă, mustind de sirop); „cremșnit“ (numele îmi inspira o insectă monstruoasă); „cartofi“ (nu lua nimeni, toți copiii știau că sunt făcuți cu resturile de la alte prăjituri); „joffre“ (niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
clopoțel prin căsuțele cu amintiri erau Leon-Vodă, dar nu pentru că aș fi învățat istorie la școală. Auzeam câteodată numele pronunțat de taică-meu, și, în timp ce plutea din aerul rece al dormitorului spre mintea mea de copil, se transforma într-o creatură ciudată și înspăimântătoare: Leu în Vodă. În rest, scrisoarea nu-mi spunea nimic. Nu știu cine scornise treaba cu numele, dar parcă lucrurile nu se legau și, undeva în cotloanele cele mai agitate ale creierului, beculețul de-alarmă rămânea aprins: nepotrivirea îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
procedam eu acum în papilele conice și, mai departe, pe ecranul tubular al minții? Dacă plonjai vagonul într-o celulă retinală și îl micșorai de câteva milioane de ori, n-ai mai fi dat de noi acolo, ci de-alte creaturi, imposibil de închipuit. La 200 de nanometri, pe granița dintre viață și radiațiile terminale ale nervului optic, sub fluxul microscopului electronic, fojgăiau alte ființe, organizate într-o societate secretă și eficientă: nanobacteriile. Se ciocneau cu miile de milioane, tenace, vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în cea mai mare măsură în interesul lor și sunt mai puțin concentrați pe necesitățile organizației. De asemenea, cu toate că organizațiile pierd un procent relativ ridicat din angajații tineri, în primii doi ani de angajare, se manifestă, totodată, o tendință, în creature, de schimbare a posturilor la mijlocul carierei, tendință determinată de dorința de a obține un statut social mai înalt, o mai mare satisfacție în carieră și o calitate mai înaltă a vieții. Alegerea carierei este influențată, de asemenea, de gradul în
Managementul carierei by Tiron Elena Loredana () [Corola-publishinghouse/Science/1649_a_3113]
-
este cel care a câștigat războiul [franco-prusac]" (Reisner, 1922, p. 82). Educația învânat patriotică își dovedea astfel, pe câmpul de bătălie, finalitățile naționale. "Scóla nu este un amfiteatru de esperiențe in anima vili", avertizează inspectorul. Și cum să fie pruncii creaturi lipsite de valoare pe care să se poate experimenta pedagogic la voie? Dimpotrivă, miza pedagogică pusă în joc în școală este însăși viitorul neamului, propășirea lui politică ori damnarea sa istorică. Tocmai din aceste rațiuni, școala trebuie să fie "un
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și neîntemeiate, începuse cu adevărat să iasă la lumină ceva pare-se important, ceva care parcă într-adevăr merita toate temerile, îndoielile și suspiciunile. „Și cum de-a îndrăznit, cum de-a îndrăznit cineva să-mi scrie scrisoarea anonimă despre creatura aceea, care, cică, ar fi în legătură cu Aglaia? se gândea Lizaveta Prokofievna pe drum, trăgându-l după ea pe prinț, și mai apoi ajunși acasă, când îl invită să se așeze la masa rotundă, împrejurul căreia era adunată întreaga familie. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de ce nu ne-am mutat la Elaghin; doar ți-am spus să mergem la Elaghin! Poate că Varka o fi scris scrisoarea, mai știu eu, sau poate... de toate, de toate e vinovat Ivan Feodorovici! Lui i-a jucat festa creatura asta, în amintirea relațiilor de altădată, ca să-l scoată de prost ca și atunci, când își râdea de el ca de un prost, îl ducea de nas iar el îi dăruia perle... Dar până la urmă toți suntem implicați, fiicele dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îndepărteze cu douăzeci de pași, că se dezlănțui un scandal îngrozitor. Ofițerul, bun prieten de-al lui Evgheni Pavlovici, cel care conversase cu Aglaia, era înfuriat la culme. — Aici numai cravașa-i bună, altfel n-o scoți la capăt cu creatura asta! spuse el aproape tare. (Se pare că și înainte fusese confidentul lui Evgheni Pavlovici.) Fulgerător, Nastasia Filippovna se răsuci spre el. Ochii ei scânteiau; se repezi la un tânăr absolut necunoscut, care stătea la doi pași de ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că, poate chiar din fericire, începe să se dezvăluie un mister extraordinar. În pofida tuturor fostelor asigurări și explicații oferite de prințul Ș., Evgheni Pavlovici „era acum dat în vileag“, demascat, descoperit și „dat pe față în ceea ce privește relațiile lui cu această creatură“. Așa credea Lizaveta Prokofievna, așa credeau chiar și cele două fiice mai mari ale ei. Câștigul rezultat din această concluzie era o și mai mare acumulare de enigme. Deși erau furioase, într-o oarecare măsură, pentru sperietura exagerată și fuga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
raporteze totul mamei de îndată ce s-a mutat la noi. De unde să știe? Spune-mi, te rog. Prințul și Lebedev n-au permis nimănui să vorbească, nici măcar Kolea nu știe nimic. — Ippolit? A aflat singur. Nici nu-ți poți imagina ce creatură șireată e; nu știi ce intrigant e și ce nas are, ca să adulmece toate lucrurile scandaloase. Te privește dacă nu crezi, dar eu sunt sigur că a apucat să pună frâul pe Aglaia! Și, dacă încă nu l-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
știu dinainte că m-a zugrăvit ca intrigant. Cu asta și-a început scrisoarea. Recunosc că am fost prost dându-mi la început drumul la gură; credeam că, voind să se răzbune pe prinț, îmi va sprijini interesele; ah, ce creatură șireată! Acum l-am ghicit pe de-a-ntregul. Cât despre furt, a auzit de la maică-sa, de la căpităneasă. Dacă bătrânul s-a hotărât la un asemenea pas, l-a făcut pentru căpităneasă. Subit, din senin, îmi spune că „generalul“ i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Bătrânețea unei rase datează de la punctul culminant al înălțării ei. După imperiu romanii încep a cădea și merg căzând; după epoca lui Pericle - grecii. Culmea odată ajunsă, ea nu se va ajunge încă o dată; decadența și moartea e soarta tuturor creaturelor naturii. De-aceea se zice "Fericite popoarele cari n-au istorie". Dar răul cel mare este că urmașii acestor popoare înveninează dezvoltarea altor națiuni. Cât venin nu varsă evreii în Germania, în Austria, în Ungaria; cum întărîtă ei o clasă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de pătrundere a inteligenței și nu poate fi formulată În chip logic”. Mai mult, simbolul arată prezența divinului În uman ca și a sacrului În natură (Mircea Eliade, Nichifor Crainic). Principiul fundamental al cunoașterii simbolice (religioase) este credința, pentru că fiecare creatură dă mărturie despre existența lui Dumnezeu prin Însăși existența sa. Trebuie să recunoaștem că fără credință omul plutește În neant, pentru că numai prin credință el mărturisește permanent limitele sale, neputințele sale, speranțele sale și În consecință Își Însușește ceea ce credința
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Is Sylvia? pusă în scenă pe Broadway în 2002, o reprezentare dramatică (subtitlul fiind, ironic, însemnări întru definirea tragediei) a zoofiliei, mai precis a unui coup de foudre resimțit de un arhitect respectabil, căsătorit, căruia îi cade cu tronc o creatură tragică în sensul grecesc al termenului, adică o capră (tragos). În ciuda impresiei că Albee caută farsa cu orice preț, implicarea sa politică serioasă, atât în creația sa teatrală cât și în activitatea de membru activ al organizației PEN International, arată
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
capturi anterioare, ce îi strălucesc în buză, adăugându-se imaginii de soldat bătrân, obosit, dar demn, ce sfidează soarta, nepretinzând nimic de la cel ce l-a capturat, atitudine ce, până la urmă, îi salvează viața încă o dată. Chiar și o asemenea creatură poate ocaziona o epifanie mai specială, observatoarea, pescar ocazional, văzând curcubeul în uleiul ce plutește pe fundul bărcii destul de murdare din care dialoghează vizual cu peștele, verbal cu cititorul. Elizabeth Bishop l-a întâlnit pe Robert Lowell în 1947, prietenia
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
cititorului cu personajele normale, și prin atitudinea acestor personaje față de aparițiile monstruoase, terifiante, respingătoare. Astfel, un balaur poate exista într-un basm fără să producă efecte orifiante, deoarece Făt-Frumos îl consideră o ființă oarecum normală în lumea lui, pe când o creatură oribilă în horror fiction este o apariție supranaturală, dintr-o lume pe care cititorul sau victima ficțională nu o cunoaște, nu o înțelege. Un exemplu edificator pentru testarea existenței sau nu a efectului horror îl poate furniza romanul Beloved, al
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
bântuită ca apariție monstruoasă este un ingredient de bază în horror, vezi romanul The Shining al lui Stephen King (casa bântuită aici este un întreg hotel, relativ singuratic pentru o vreme, în care fiecare colțișor și cameră are propriile sale creaturi horror). În cartea lui Toni Morrison însă, personajul Paul D. ajunge la Bluestone Road nr. 124, casa bântuită în care locuiește Sethe cu fiica ei, și își dă seama de prezența fantomei și de faptul că aceasta pare să fie
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
și de politici, extrem de controversate, care au afectat dramatic o serie de țări, inițial în America de Sud, apoi în restul lumii. Dacă avem cumva de-a face cu un monstru care urmărește distrugerea unor economii din țările mai puțin dezvoltate, această creatură are, cel puțin, pașaport american, dar este un produs neoliberal global, în care sunt implicate organisme economice internaționale. Dimensiunea americană a Consensului e dată de locația cartierului general al FMI-ului și de adresa Băncii Mondiale, principalele instituții care urmăresc
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
spirituală Norma de Învățătură a Bisericii cu privire la cinstirea relicvelor a fost bine precizată, accentuându‑se că cinstirea sfinților nu este adorare dumnezeiască, ci este venerare. În această privință, concluzia pe care o lansează Fericitul Ieronim este următoarea : „Noi nu adorăm creatura și nu‑i slujim, ci cinstim moaștele martirilor pentru a adora pe Cel ai Cărui martiri sunt”319. Cinstirea pe care creștinii o aduceau sfintelor moaște și, În general, sfinților martiri, era bine definită În comparație cu cinstirea și Închinarea pe care
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
la exemplul mamei și al copilului: "O mamă poate să se joace cu copilul coborând la vârsta lui, dar în același timp ea păstrează conștiința sa matură de mamă. Dumnezeu cel în Sine, mai presus de timp, Se întâlnește cu creaturile temporale prin energiile Sale"18. Părintele Stăniloae dă răspuns anticipat postmodernilor și tuturor filosofiilor care proclamă autarhia lumii, dintr-o perspectivă pe care e mai lesne s-o califici transmodernă. Așadar, la întrebarea dacă n-avem de ales decât între
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și dispersată. Omul dă centralitate naturii, echilibrând transcendența în imanență. De aceea, Părintele Stăniloae se vede îndreptățit să vorbească despre o unitate tainică dintre natură, om și Dumnezeu, spre care-l îndreaptă antropologia Sfântului Maxim Mărturisitorul. Omul, ca ultima dintre creaturi, este "ca un inel de legătură naturală între toate"32. Cel care a desăvâșit unitatea celor trei nivele ontologice natură, om, Dumnezeu este Iisus Hristos, deopotrivă om și Dumnezeu. Întruparea este al doilea act kenotic major al divinității, după cel
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
propriei lui ființe". Se vede clara reminiscență a materialismului marxist de care Foucault ne asigura că s-a despărțit radical. Recunoscându-i omului autarhia ontologică, el cade în capcanele ateismului materialist. În realitate, omul nu are origine "zeiască", ci e creatură din nimic, iar din această perspectivă întreaga demonstrație a lui Foucault și a filosofilor diferenței ar putea avea deplină legitimitate, căci omul e om în măsura în care el se depărtează de nimicul originii sale apropiindu-se de chipul și asemănarea lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Or, a întoarce spatele Zeului, cum pretinde Foucault, înseamnă a regresa în nimic și în Nimeni, renunțând a mai deveni Persoană. Iar Foucault mai comite o eroare, indusă, ce-i drept, de teologia dialectică: el crede că Dumnezeu întoarce spatele creaturii, ascunzându-se, când adevărul e totdeauna altul: numai omul are libertatea de a întoarce spatele Creatorului, spre propria-i pierzanie. Se vede cum teologia părintelui Stăniloae e cu un pas "eonic" înaintea filosofilor postmoderniști. Părintele Stăniloae personalizează timpul ca încercare
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
așteaptă pe om. Mai mult, îi iese kenotic în întâmpinare (katabasis). Prin acest act, Dumnezeu unește timpul cu eternitatea spre a o face accesibilă pe cea din urmă omului. De aceea Hristos e momentul crucial de comunicare între Dumnezeu și creatură. Eminescu a avut revelația clipei de iubire (de eternitate). Dar omul e mereu în pericol de a rata ora de iubire. De aceea, femeia din Pe lângă plopii fără soț... nu face ca lumea să fie lumen, ca să se aprindă pe
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]