3,710 matches
-
Slavici, cuprins în sufletul lui, așa cum pădurile sunt cuprinse-n cer. Ei nu trebuie să fie aici, aproape, pentru ca să fie cu noi... Ne leagă de ei pământul, ne leagă adânc, pentru că ei au trecut pe aici, pentru că ei ne-au croit cărare peste hățiș și mlaștini, pentru că ei au rostit înaintea noastră cuvinte, le-au rostit mai frumos și mai apăsat. Și foarte românește. Călătorind pe drumul acesta șerpuitor, întorc capul și nici unde pornește cărarea, și nici unde au rămas
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a luat și m-a ars într-un suflet, pe mine, un nimeni răsărit din nimic, o viitoare temelie de casă. Și admirând odată o stea, un vis fără casă, l-am luat de mână și l-am pus să croiască un ceva pentru mine, un nimeni devenit EU. Mă trag din noul lui suflet pe care mi l-am croit din speranță, vis și credință. Eu, un nimeni din nimic, mi-am luat florile găsite pe masa inimii și am
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
casă. Și admirând odată o stea, un vis fără casă, l-am luat de mână și l-am pus să croiască un ceva pentru mine, un nimeni devenit EU. Mă trag din noul lui suflet pe care mi l-am croit din speranță, vis și credință. Eu, un nimeni din nimic, mi-am luat florile găsite pe masa inimii și am început să le așez într-o vază. Am fost doar o încercare mică de a lumina în infinit? Nu știu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Boemia", în vreme ce eu tremuram ca un biet cerșetor, de milă. Ba, ca să dovedesc tuturor cât sunt de nevinovat, m-am dus și la execuție... Vezi, până unde poate merge lașitatea?... Lângă sat e o pădure prin care armata și-a croit drumuri speciale, ferite de aeroplane, pentru trebuințele frontului. Am mers cu convoiul de execuție și am ajuns într-o poiană largă. Convoiul s-a oprit puțin în mijlocul poienii și m-am uitat împrejur să caut stâlpii spânzurătorilor. Stâlpi nu erau
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
spinare, gâfâia mai tare ca odinioară... Apostol era aproape vesel. Vorbea cu maică-sa, plin de duioșie, și-i zicea mereu: ― Pretutindeni sunt oameni dornici de iubire, mamă, și pretutindeni te însoțește Dumnezeu!... Acuma știu, mamă, și acuma mi-e croită cărarea vieții, dreaptă și luminoasă... Când șuieră sirena, doamna Bologa, lângă scara vagonului, îi șopti cu grijă: ― Ia seama, dragul mamei, că mâine intrăm în Săptămâna Patimilor... Du-te și la biserică, du-te și nu uita pe Dumnezeu! Apostol
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
m-a îndemnat să-mi călăuzesc viața după concepții și formule și principii. De câte ori viața trăgea cu buretele peste construcțiile mele neroade, îmi făceam altele mai năzdrăvane și mă mândream că eu...― Eu, cu e mare ― am izbutit să-mi croiesc, soarta, să mă pun de-a curmezișul vieții și al lui Dumnezeu!... A trebuit să mă izbesc cu capul de toți pereții până să mă smulg din ghearele rătăcirilor, până să mă regăsesc pe mine însumi, sufletul meu însetat de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
căruia o statuie de bronz își întinde mâinile spre cer, în vreme ce alta, îngenuncheată, plânge în tăcere: asta nu semnifică mare lucru, dar produce un efect impresionant. După încheierea doliului, bătrânul nu-și schimbă defel obiceiurile. Puse doar să i se croiască trei costume din postav negru și brasarde de stofă. A doua zi după înmormântare, fiul s-a întors la Paris. Rămase acolo încă mulți ani. După aceea, se întoarse într-o zi, prea serios și ajuns procuror. Nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
faci cu șeful SS., pentru că riscul e minim, iar plăcerile maxime... -Te iubesc mult, dragul meu! mult, mult de tot ! PERICOLUL Ploua torențial, străzile orașului se umpluseră de apă care nu se mai revarsă acum în canalele înfundate, ci își croia drum peste trotuare, intrând chiar și-n magazine. Lăură era singura și-l aștepta pe șef, având oarecare pretenții că el nu va mai veni poate pe o asemenea vreme. Curios însă, el fusese cât se poate de punctual, înfruntase
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
nasul. Udi, liniștește-te, totul va fi bine, îl mângâi pe umăr, picături de apă din părul meu se scurg pe fața lui arsă de soare, chiar și lacrimile lui au culoarea nisipului, de parcă ar fi fost condamnat să-și croiască un camuflaj perfect pentru deșert și să rămână ascuns pentru totdeauna, iar eu mă așez lângă el și încerc să îi culc capul pe genunchii mei, însă țeasta lui este grea și rece ca marmura și dintr-odată gâtul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care ne deschid ușa, iar roțile tărgii se învârt atât de repede, de parcă n-ar purta nici o greutate. Un cuib roind de boală și durere ni se dezvăluie în fața ochilor în timp ce suntem conduși, el pe targă, eu pe picioare tremurânde, croindu-mi drum printre mulțimile condamnate să aștepte în dreptul ușilor, ca la magazin, de parcă s-ar vinde ceva greu de găsit, oare cât de prețioasă este sănătatea, se zbenguie fericită pe străzi, refuzând să calce prin asemenea locuri, mă rușinez iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nici un efort, fără nici o intenție, găleata care tocmai s-a ridicat din adâncurile fântânii mă stropește apoi cu apă proaspătă, mă învelește în licori călduțe și parfumate. Și iat-o coborând iar în adâncurile fântânii, gemând în timp ce-și croiește drum orbește în străfunduri, tremurul ei este și al meu, suferință, hazard, încă un nor este alungat, un altul se sparge deasupra capului meu, îmi amintesc de fântâna aceea veche de la marginea satului nostru, în inima plantației de mango și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
încă nu mă simt bine, dar eu nu renunț, aceasta este dorința mea acum, puternică și neașteptată, să ies de aici, să scap de adresa aceasta, de îmbrățișarea de urs a acestor pereți vechi, ca și când un cutremur și-ar fi croit drum către noi. Te vei simți mult mai bine dacă vei călători, mă încăpățânez eu, a venit vremea să ne mai odihnim și noi puțin, vei vedea că asta te va face să te simți mai bine, stau în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
unui alt copil, în ciuda încercărilor mele de a deschide acest subiect, dar mi se părea că de data aceasta parcă vorbele îi sunau altfel, mai blânde, și mi-am ridicat privirea înspre fereastră, aveam impresia că două mâini bune își croiesc drum către noi, mâinile bătrâne ale unui tată primordial, plutind deasupra capetelor noastre în semn de binecuvântare, apropiindu-ne capetele unul de celălalt, iar deodată totul pare posibil, chiar și un bebeluș dulce, dominator și răutăcios, ca acesta care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
este bună, îmi șoptește ea, este foarte încordată, este slabă, instabilă, nu reușește să se integreze așa cum trebuie la școală și nici în grupurile de copii, iar eu îmi simt capul învârtindu-se pe umeri, vestea cea rea și-a croit în sfârșit drum către mine, și e chiar mai rea decât mă așteptam, ce e de făcut, șoptesc eu, apoi adaug imediat, ți-am spus că boala lui ne distruge, iar tu îmi vorbești despre șanse. Rămân la aceeași opinie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Mi se pare că telefonul sună o secundă, după care se oprește, probabil că a răspuns el, îi aud vocea în depărtare, surprinzător de binevoitoare, din ziua în care se îmbolnăvise, ignorase complet țârâitul telefonului, se apropie de noi, își croiește drum prin fum, se oprește lângă mine, iar eu îmi pun o mână pe umărul lui în semn de reconciliere și îl întreb cu voce caldă, cine era, și el spune, era Avnar, ar fi trebuit să fie ghidul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
te vei însănătoși. Niciodată nu ai luptat cu ceea ce ți s-a întâmplat cu Noga, continui eu plină de patos, încurajată cu fiecare clipă ce trece de dreptatea vorbelor mele, ai preferat să te rostogolești prin mocirla vinovăției, în loc să îți croiești din nou drum către ea și către mine, asta trebuie să faci acum, Udi, crede-mă, te cunosc cel mai bine, nu te lăsa sedus de drumul spre pierzanie, nu te poate duce decât spre dezastru, Noga nu va face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fiecare secundă, în ciuda semnelor lăsate de bătrânețe, în ciuda mușcăturilor ulcerului, în rochia ei brodată și stilată, este încă impresionantă, cât de frumoasă fusese pe vremuri, se arunca asupra noastră cu sărutări umede, ca un vânt de iarnă, dispărea și revenea, croindu-și drum prin pădurea prostituției. Poate că și eu am fost prea bună, făcusem atâtea eforturi pentru a demonstra că nu sunt ca ea, pentru a-i liniști temerile lui Udi, iar după dimineața aceea deja devenise imposibil, certitudinea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe scări mă înfioară, la fel și cheia întoarsă în yală sau fâșâitul pungilor de plastic pe masa din bucătărie, dar o privesc și tac, toate trei tăcem în cea mai mare parte a timpului, numai cuvintele strict necesare își croiesc greu drum prin gura mea uscată, asemenea vinului printr-o sticlă cu gâtul foarte subțire, preferând să se evapore decât să se verse. Chiar și mașina de spălat tace, și telefonul aproape că a amuțit, iar dacă se întâmplă cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
-l deschizându-și gura, pare că e pe punctul să-mi spună ceva, ceva care îmi va schimba întreaga viață, dar în clipa aceea se aude un hohot de plâns izbucnind dintr-una din camere, rostogolindu-se pe scări și croindu-și drum spre urechile sale, fața i se albește, ca și când viața i-ar fi pusă în pericol, dispare alergând, fără să îmi spună la revedere, stau lângă fereastră uluită și îl văd năpustindu-se afară pe poartă, îndreptându-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și tăcută a lor care îngheață în fața ochilor mei, sunt ca două păpuși răsucite una în îmbrățișarea celeilalte, o lumină caldă de după-amiază de vară mă luminează, o lumină binecuvântată, lipsită de splendoare, neașteptată, anunțând venirea serii care deja își croia drumul către noi, cu bagheta sa răcoroasă, punând în mișcare frunzele aurii ale plopilor, iar dincolo de acest lucru, nimic nu este sigur și pare că nici nu mai este nevoie de nici un fel de asigurare, nici din cer, nici de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
decât să construiască una nouă. Nu era prea elegantă, iar propulsoarele erau butucănoase. Parcă era un munte de metal, de materiale compozite și de ceramică: un morman de fiare zburător, un monument ridicat în imponderabilitate spre gloria Războiului care-și croia cu putere un drum prin această zonă misterioasă a universului, cunoscută sub numele de hiperspațiu. Ca și navlul uman, ea era pur funcțională. Și primise numele Sulaco. Transporta paisprezece visători. Unsprezece dintre ei trăiau în niște lumi onirice tot atât de simple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
strivind o parte din torsul său și imobilizându-l sub greutatea ei. Acidul se scurgea din corpul creaturii rănite. Ripley manipula cu disperare comenzile aparatului. Acidul șiroind ajungea la ușile sasului: fumul se ridica deja, indicând faptul că deja își croia drum prin aliaj. Dincolo de sasul exterior era neantul. Ici și colo apărură câteva găuri și femeia se zbătea încă pentru a scăpa de chingile scaunului. Aerul începea să iasă din Sulaco, aspirat fiind de vidul nesătul al spațiului cosmic. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Nica, Don Juan, de Bocsárdi László, Ionesco - cinci piese scurte și Block Bach, de Alexandru Dabija, 69, de Alexandra Badea. Acestora li se alătură spectacole ale unor trupe din Germania, Israel, Japonia, Austria, Rusia, Franța, Belgia, Italia, SUA. Teatrul străzii, croit pentru Sibiu În privința spectacolelor de stradă, organizatorii au schimbat tactica față de edițiile precedente. „Anul acesta am gândit o altă formulă. Aduc trei mari companii cu trei spectacole diferite. Au venit aici, au văzut spațiile și gândesc aceste spectacole special pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
creativă, a scriitorului. Nichita Stănescu a parcurs pe cont propriu etapele poeziei românești postbelice și, mai mult decât atât, a mers mereu în avangardă. A tot defrișat terenuri virgine (malițioșii ar putea adăuga: și terenuri feminine... ), a căutat și a croit drumuri noi, oferind literaturii noastre una dintre șansele ei de maturizare și împlinire estetică. Locul înalt ocupat de poet se datorează, în primul rând, acestor prefigurări și actualizări succesive. Pur și simplu, el a făcut înaintea altora (și, de obicei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
de toată frumusețea. Copilăreasca invidie a fraților ei mai mari se manifestă pe dată, ei repezindu-se să-i răpească nesfârșitul pește, dar atunci Covaliov desprinse o vâslă și strigând cu putere „Agarici!”, începu, cu mișcări bine cumpănite, să-i croiască pe spinare. Din învălmășeala potolită apăru capul înlăcrimat, dar fericit al fetiței care ținea strâns în brațe, ca pe-un frățior de aceeași vârstă, șalăul cel durduliu. — Cum o cheamă? - întrebă cu admirație spătarul Vulture, aplecându-se și mângâind cârlionții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]