2,936 matches
-
divorțeze de Elisabeta în 1184. Deși puterea sa a început să decadă odată cu majoratul lui Filip August în 1180, Adela a activat ca regent al regatului din 1190, atunci când Filip al II-lea August a plecat pentru a participa la Cruciada a treia. Ea a revenit în culise atunci când fiul ei s-a întors în 1192, însă a continuat să se implice în întemeierea de numeroase abații. Adela a murit în 4 iunie 1206 și a fost înmormântată în biserica abației
Adela de Champagne () [Corola-website/Science/324576_a_325905]
-
biserici și mănăstiri. Drepturile ne-musulmanilor au fost garantate de sultan, iar continuitatea și stabilitatea comerțului a fost asigurată. Constantinopolul era în momentul cuceririi otomane un oraș care nu își revenise complet după jeful suferit în timpul celei de-a patra Cruciade și după aproape două secole de sărăcie. Populația capitalei bizantine se redusese, iar multe dintre clădirile sale fuseseră abandonate sau erau într-o stare de degradare avansată. Sultanul a început de îndată să repopuleze orașul. Celor care erau dispuși să
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
și s-au pegătit pentru marșul spre Roma. Papa Papa Sixt al IV-lea s-a temut ca Rooma să nu aibe soarta Constantinopolului, de la cucerirea căruia trecuseră doar 28 de ani. El a reluat apelurile pentru convocarea unei noi cruciade. Moartea sultanului în 1481 i-a oprit însă pe turci să continue. În momentul morții sultanului Mahomed al II-lea, cucerirea Balcanilor fusese încheiată în linii mari.
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
au predat creștinilor relativ repede. În 1480, o flotă a turcilor otomani, trimisă de sultanul Mahomed al II-lea, a atacat Otranto, debarcând în apropierea orașului și capturându-l odată cu fortul său. Papa Sixt al IV-lea a chemat la cruciadă și o masivă forță armată a creștinilor a fost constituită sub conducerea regelui Ferdinand I de Neapole, incluzând și un număr notabil de cavaleri trimiși de regele Matias Corvin al Ungariei, care, în fața pericolului otoman, a făcut abstracție pentru o
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
al îndepărtării unui atac latin asupra Constantinopolului. În 1282, Akropolites a fost trimis încă o dată trimis în Bulgaria, după care la puțină vreme a încetat din viață. Opera istorică a lui , "Anale", acoperă perioada de la cucerirea Constantinopolului de către cruciați în timpul Cruciadei a patra în 1204 până la recucerirea acestuia de către Mihail Paleolog în 1261, constituind astfel o continuare a operei lui Niketas Choniates. Lucrarea lui Akropolites este prețioasă prin aceea că este elaborată de un contemporan al faptelor descrise, ale cărui funcții
Georgios Akropolites () [Corola-website/Science/324690_a_326019]
-
i-a fost Godefroy al IV-lea de Lorena. În 1057, s-a căsătorit cu Eustațiu al II-lea de Boulogne, cu care a avut trei fii: Atunci când cei trei fii ai săi au plecat pentru a participa la Prima cruciadă, Ida a adus o contribuție financiară majoră pentru cheltuielile necesare acestora. Ida a fost mereu activă din punct de vedere religios și caritabil. Moartea soțului ei i-a asigurat o avere considerabilă, pe care a utilizat-o pentru proiectele sale
Ida de Lorena () [Corola-website/Science/324742_a_326071]
-
colectiv, apoi in volum in 2002. Povestea care a dat numele volumului și care a fost premiată de Asociația Scriitorilor din Iași este preluată de majoritatea site-urilor pentru copii. În 2014 a fost nominalizat cu două cărți (Basme și Cruciada pisicilor la Premiile USR) și în același an a obținut Premiul Cartea anului, din partea Filialei pentru Copii și Tineret a USR, volumul evidentțiat fiind Basme, Editura Zorio 2013. A publicat 19 volume, cel mai apropiat sufletului său fiind Basme, care
Petre Crăciun () [Corola-website/Science/326028_a_327357]
-
lumina tiparului, la Editura Zorio, volumul de poezie pentru copii "Taina ghemului de ață", cu grafică semnată de Nicolae Tonița Junior. În 2012 a publicat volumul de povestiri " Cândva mă chema Codiță", iar în 2013 volumul de versuri pentru copii "Cruciada pisicilor". Ambele sunt ilustrate de Nicolae Tonitza. În luna noiembrie a anului 2013 lansează la Târgul Gaudeamus volumul Basme, Editura Zorio, cu ilustrație de Anca Smarandache. ”Volumul are 136 de pagini și conține 14 basme și 28 ilustrații. Textele propuse
Petre Crăciun () [Corola-website/Science/326028_a_327357]
-
a soldat cu pierderea orașului de către cruciați și la respectiva cucerire a cetății de către musulmani. Aceasta este considerată una dintre cele mai importante bătălii ale acelei perioade de timp. Deși acțiunile cruciaților au mai continuat, capturarea Acrei a marcat sfârșitul cruciadelor spre Levant. Căderea Acrei a însemnat nu numai pierderea ultimului bastion al Regatului Cruciat al Ierusalimului, dar și a Țării Sfinte. Pe 27 aprilie 1289 armatele sultanului Mameluc Kalaun, după un asediu scurt care a durat puțin mai mult de
Asediul Acrei (1291) () [Corola-website/Science/326162_a_327491]
-
Geneva între viceministrul de externe rus și american și Lakhdar Brahimi pentru realizarea unui acord între membrii Consiliului de Securitate în privința formării unui guvern de tranziție în Siria. Constantin Crânganu, expert în geologia și geofizica sistemelor petrolifere, a numit conflictul „Cruciada Gazoductelor”, afirmând că războiul s-ar datora conflictelor de interese din jurul a două gazoducte planificate a trece prin Siria: , care ar amenința interesele Rusiei și care ar amenința interesele Turciei.
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
militară contra tătarilor, care a afectat și Turda. Documentele consemnează faptul că Banul Mikud a donat în jurul anului 1288 mica fortificație (cetate) de la Sânmiclăuș (Szentmiklós) din Turda episcopiei din Alba-Iulia (ca răscumpărare pentru faptul că nu luase parte la o cruciadă). Coloniștilor Germani și Austrieci li s-a acordat în anul 1291 dreptul de a-și alege un jude (primar), fiind scoși în acest fel de sub jurisdicția autorității maghiare locale și a voievodului din Ardeal. Pentru prima dată Turda e menționată
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
Ghioagă de Held" - care poate fi mânuită doar de un descendent al adevăratului Rege al Helderului, Sigmark IV. Răzbunătorii Negri îi jură loialitate, devenind "Cavalerii Svasticii". Din acest moment, Jaggar își arogă dreptul ereditar de a conduce și începe o cruciadă violentă de purificare genetică, atrăgându-și numeroși adepți, ținând discursuri virulente și ridicând o armată loială. Ales în Consiliu, el pune la cale o lovitură de stat, forțând Consiliul să-și recunoască trădarea și asocierea la complotul Zindului împotriva Helderului
Visul de fier () [Corola-website/Science/322180_a_323509]
-
Bourdon, Billaud-Varennes, Collot d’Herbois, Desmoulins, Clavière. Iarna 1791-1792 a fost marcată la Clubul Iacobinilor de dezbaterea pe tema războiului și de un duel între Brissot și Robespierre. Brissot era susținătorul războiului: „A venit vremea”, spunea el, „pentru o nouă cruciadă: o cruciadă a libertății universale”; considera că este de datoria Franței să ajute revoluționarii din toată Europa. Distrugând centrul exilaților conservatori francezi din Koblenz, spera să restabilească ordinea. Robespierre îi era ostil. El se temea de dictatura militară și denunța
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
Collot d’Herbois, Desmoulins, Clavière. Iarna 1791-1792 a fost marcată la Clubul Iacobinilor de dezbaterea pe tema războiului și de un duel între Brissot și Robespierre. Brissot era susținătorul războiului: „A venit vremea”, spunea el, „pentru o nouă cruciadă: o cruciadă a libertății universale”; considera că este de datoria Franței să ajute revoluționarii din toată Europa. Distrugând centrul exilaților conservatori francezi din Koblenz, spera să restabilească ordinea. Robespierre îi era ostil. El se temea de dictatura militară și denunța idealismul lui
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
pentru că barăcile lor s-au situat pe insula Rawda de pe Nil. Ei au fost în mare parte extrași din rândul turcilor/cumanilor care au controlat stepele din nordul Mării Negre. În 1249, Ludovic al IX-lea al Franței a condus o cruciadă prin invadarea Egiptului, a capturat Damietta, iar mai apoi se deplasează încet spre sud. În timpul avansului, as-Salih Ayyub a murit și a fost succedat de fiul său al-Muazzam Turanshah, dar înainte de Turanshah ar putea ajunge pe front, mamelucii Bahri i-
Sultanatul Mameluc (Cairo) () [Corola-website/Science/329524_a_330853]
-
murit și a fost succedat de fiul său al-Muazzam Turanshah, dar înainte de Turanshah ar putea ajunge pe front, mamelucii Bahri i-au învins pe cruciații în bătălia de la Al Mansurah și l-au capturat pe Ludovic, încheind în mod eficient cruciada. Turanshah i-a apropriat pe proprii mameluci, numiți Mu`azzamis, în poziții de autoritate în detrimentul intereselor Bahri. Patru săptămâni după capturarea lui Ludovic, la 2 mai 1250, un grup de Bahris l-au asasinat pe Turanshah. Astfel, mamelucii conduși de
Sultanatul Mameluc (Cairo) () [Corola-website/Science/329524_a_330853]
-
Beloberejtii, Ciarniatintii și toți Bolohovenii”. In 1277 sunt mentionati vlahii (Blaci) in conflict cu rutenii in sudul Poloniei La începutul secolului al XIV-lea, lituanienii ajunseseră vecini cu moldovenii. În anul 1351, regele Ungariei, Ludovic de Anjou, pornit într-o cruciadă împotriva lituanienilor păgâni, a încheiat în orașul Siret, un tratat cu ducele Lituaniei. Prin acest tratat sunt definite granițele Moldovei, granițe care se vor păstra sute de ani. Granița va separa ținuturile bolohovenilor de moldoveni pe linia Nistrului. Spre Galiția
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
După ce un număr mare din aceste persoane au fost asasinate ori exilate de Constantine Bodin și soția lui, Biserica a reușit prevină iminenta vărsare de sânge pentru a nu se ajunge la un război civil complet. În iarna dintre 1096-1097 Cruciadele sub Raymond de Toulouse s-au reunit sub Bodin la Scutari (Shkodër), unde cruciații au fost găzduiți cu ospitalitate și întreținuți. La moartea lui Constantin Bodin în 1101 ori posibil în 1108, Doclea se vedea implicată în problema cauzată pentru
Constantin Bodin () [Corola-website/Science/329856_a_331185]
-
secțiune, după schițarea istoriei Franței sub Carolingieini și primii membrii ai dinastiei Capețienilor, Orderic ajunge cu nararea evenimentelor până în vremurile sale, începând de la anul 1082. El oferă numeroase informații referitoare la Imperiul romano-german, papalitate, normanzii din Sicilia și Apulia, prima cruciadă (pentru care apelează la cronicile lui Foucher de Chartres și Baudri de Bourgueil). Însă interesul său principal este acordat istoriei celor trei frați ducele Robert Curthose al Normandiei, William Rufus și Henric. El își continuă lucrarea, sub formă de anale
Orderic Vitalis () [Corola-website/Science/328100_a_329429]
-
s-a retras, Grimoald și Tancred s-au revoltat imediat și au preluat portul Brindisi, deținându-l împotriva lui Roger. În mai 1132, Grimoald a fost capturat, iar Tancred a fost cruțat doar cu condiția promisiunii de a participa la cruciadă. El a renunțat la Brindisi pentru 20 de monede de aur. Tancred se pregătea pentru participarea la cruciadă când o insurecție a izbucnit în apropierea sa. El s-a raliat răscoalei la Montepeloso. Acolo, el a preluat comanda rebelilor din
Tancred de Conversano () [Corola-website/Science/328158_a_329487]
-
lui Roger. În mai 1132, Grimoald a fost capturat, iar Tancred a fost cruțat doar cu condiția promisiunii de a participa la cruciadă. El a renunțat la Brindisi pentru 20 de monede de aur. Tancred se pregătea pentru participarea la cruciadă când o insurecție a izbucnit în apropierea sa. El s-a raliat răscoalei la Montepeloso. Acolo, el a preluat comanda rebelilor din Apulia, care dețineau Melfi, Venosa, Barletta și multe alte orașe. Roger s-a aruncat asupra lor și a
Tancred de Conversano () [Corola-website/Science/328158_a_329487]
-
Potrivit cronicarul longobard Falco de Benevento, el era "de o constituție delicată, el nu putea să reziste nici la muncă și nici la lucrurile grele." În decembrie 1127, papa Honoriu al II-lea a sosit la Benevento, pentru a propovădui cruciada împotriva contelui Roger al II-lea al Siciliei, astfel încât să prevină unirea comitatului acestuia (Sicilia) cu Ducatul de Apulia și Calabria (în condițiile în care ducele Guillaume al II-lea de Apulia încetase din viață). La începutul anului 1128, Honoriu
Robert al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328144_a_329473]
-
locuitorii din Bari s-au dezis de principele lor, iar Grimoald și întreaga sa familie s-au predat. Principele depus și familia sa au fost duși în Sicilia, în vreme ce Tancred a fost iertat doar cu condiția de a participa la cruciadă. Grimoald a fost înlocuit de către propriul fiu al lui Roger, Tancred. Potrivit descrierii lui Falco de Benevento, Grimoald era un "vir mirabilis et bellicosi spiritus", iar cronicarul Orderic Vitalis îl numește ca "liberalem et strenuum virum". Se pare că Grimoald
Grimoald de Bari () [Corola-website/Science/328166_a_329495]
-
ei l-au instalat pe Marin Sebastus ca guvernator. Fiul și fratele lui Robert Guiscard, Boemund și Roger Bosso, au atacat Amalfi în 1097, însă au fost înfrânți. Este vorba de primul asediu în care normanzii erau respinși înainte de Prima cruciadă. Marin Sebastus a fost înfrânt abia după ce unii dintre nobilii amalfitani au trecut de partea normanzilor și l-au trădat în 1101. Amalfi s-a revoltat încă o dată în 1130, atunci când Roger al II-lea al Siciliei i-a solicitat
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
Henric del Vasto i s-au conferit Paternò și Butera. De asemenea, acelasi Henric a fost căsătorit cu Flandina, fiica a contelui Roger I. Între timp, în Regatul Ierusalimului, ulterior morții primei soții a regelui Balduin I, Godehilda pe parcursul primei cruciade, Balduin s-a recăsătorit cu o nobilă armeana cunoscută de obicei sub numele de Ardă. Ardă fusese necesară pentru încheierea unei alianțe cu armenii din Cilicia, într-un moment în care Balduin era doar conte de Edessa, însă atunci când el
Adelaida del Vasto () [Corola-website/Science/328243_a_329572]