3,596 matches
-
convocat pentru că în camerele secrete ale lui Tiberius au fost descoperite niște documente în legătură cu care nu se poate păstra tăcerea. Pauzele dintre cuvinte erau lungi, glasul părea că nu-i al lui. Făcu o pauză mai lungă; întreaga sală rămase cufundată în tăcere. — Este bine să fie citite aici, în public, în fața voastră... patres. Apelativul senatorial aulic veni după o pauză - era respect, ironie sau altceva? Callistus se ridică, luă primul codex, îl deschise și începu să citească, cu glasul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
El îi vedea doar ochii, îi simțea parfumul și buzele. De mii de ani, în riturile magico-religioase din templele din Phrygia, la Pessinus, pe malurile fluviului Hyalis, preotese purtând bijuterii mângâiau și îmbrățișau în felul acela, în fața mulțimilor fascinate și cufundate în rugăciune, statuile impunătoare ale vechilor zei, Papas, Sabazius, Men. Iar ea, ca și cum ar fi atins statuia unui zeu, îi spunea: — Te iubesc, poți să faci ce vrei cu mine, noaptea asta are să-mi ajungă pentru toată viața. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pavaj, printre palatele închise, răsunau pașii cadențați ale cohortelor lui Chereas și Sabinus, care patrulau prin oraș. Cei ce ieșiseră în stradă se retrăgeau repede sub porticuri, ca în vremea lui Tiberius. Germani Corporis Custodes staționau înarmați, insensibili și nemișcați, cufundați în tăcere, la toate intrările de la Palatinus. Împăratul auzea intrând prin ferestre tăcerea insuportabilă a Romei. Mângâindu-l, mâinile Miloniei încercau să-i alunge și amintirile nopții; simțea alături căldura trupului ei. „Femeile nu știu cât de importante sunt mâinile lor pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Pierdem timp, declară el deodată, și glasul i se abătu ca o lovitură de secure asupra adepților săi, antrenați într-o discuție confuză și veleitară. Romanii îl iubesc - dragostea stupidă și periculoasă a mulțimii ignorante. Își lăsă ascultătorii să se cufunde într-o tăcere umilită, apoi spuse: — Acordați-mi puțină atenție, vă rog. Adevărata sa apărare o reprezintă nu germanii, ci poporul Romei. Se uitară la el, știind că toate acelea erau adevărate; se temeau. Dar el zâmbi, și tovarășii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
oamenilor că, pentru toate nebuniile astea, el a golit vistieriile și că acum nu avem bani nici măcar ca să importăm grâu. Toți îl aprobară. El continuă: — Vă amintiți de vara trecută, de podul peste golful Puteoli? Pentru că importantul port Puteoli se cufunda în nisip, inginerii imperiali construiseră un chei nou, cu o formă nemaivăzută: scufundând în mare corpurile unor vechi corăbii umplute cu harena și pulvis puteolana - un amestec ce se solidifica rapid în apă -, construiseră pilaștri solizi care spărgeau valurile, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu-i tulbure somnul, și se întorcea fără speranță în patul său gol. În seara următoare, de îndată ce servitorii tăcuți își făceau apariția în minunatele lui camere, aprinzând candelabrele și lămpile, se gândea la ce urma să facă în ceasurile acelea cufundate în beznă și, cu un surâs disperat și ambiguu, întreba: „Ce idei aveți pentru noaptea asta?“ Știa că zeci de băieți și fete frumoase abia așteptau să-i propună jocuri noi, lipsite de pudoare. Anestezia aceea sinistră funcționa câteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu un surâs disperat și ambiguu, întreba: „Ce idei aveți pentru noaptea asta?“ Știa că zeci de băieți și fete frumoase abia așteptau să-i propună jocuri noi, lipsite de pudoare. Anestezia aceea sinistră funcționa câteva ore, iar el se cufunda în ea așa cum sclavii din Suburra se îmbătau la sărbătoarea închinată Dianei. Apoi se ivea o rază de lumină eliberatoare, iar el poruncea să se deschidă ferestrele, deși era frig, și să se stingă luminile. Respira aerul dimineții, în timp ce femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
absidei din fund, care fusese proiectată pentru a primi sunetele și a le înapoia amalgamate ascultătorilor, într-un amestec vibrant. Dimensiunile încăperii, îmbinarea culorilor, vibrațiile armonioase ale instrumentelor și glasurilor, trupurile dansatorilor, parfumurile și luminile făceau ca sufletul să se cufunde într-o stare extatică, onirică; de aceea senatorul Saturninus strigase: „Acolo se fac vrăji“. Supraveghetorii îl avertizară pe Mnester că fusese anunțată sosirea Împăratului împreună cu suita sa; cu un țipăt, mimul își aruncă o mantie pe umerii goi și fugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mirt. Pe chipul de marmură lucrat cu meșteșug se citește o blândețe voluntară, calculată. Omul pare că se află în spatele unui ecran. Gura e închisă, fără să fie strânsă; singurul element dur îl constituie bărbia ridicată. Pe când poza, era probabil cufundat în gânduri, iar artistul a simțit detașarea lui imperială. Putem percepe prudența neîncrezătoare și orgolioasă a minții sale, care a creat proiecte pe termen lung și, pentru vremea aceea, planetare. Ochii privesc spre un punct îndepărtat. Concentrarea e trădată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mică sferă de bronz. Era un surprinzător sistem de translație și rotație pe bază de rulmenți cu bilă, nemaivăzut în acea epocă. Până și acele sfere - ca și alte părți ale minunatei corăbii care nu se aflau la vedere - fuseseră cufundate într-o baie de aur. S-a observat însă că locașurile și bilele nu erau uzate: fuseseră utilizate de puține ori. Corăbiile fuseseră construite ca să supraviețuiască vreme de secole. Dar la 20 mai 1930, când apele fuseseră făcute să scadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
unde să țin mâinile, cum să-mi mișc picioarele; Îmi Îndreptam umerii dintr-odată, deveneam rigid ca un faraon pe tron. Parcă se deschidea un gol Înainte-mi; parcă se surpa spațiul până la ea, iar eu cădeam fără oprire, mă cufundam În acea spărtură, fără ca cineva să mă mai poată salva. De fapt, nu mai exista nimeni În acel moment decât noi doi, noi cu privirile noastre crispate, privindu-ne În extaz ca și cum am fi fost condamnați la moarte și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ce urmează, este convins că atmosfera a devenit propice Începerii monologului; da, a monologului, pentru că profesorul declamă cu vervă studiată rolul său de actor extraordinar. Aerul se Îngreunează de corpusculii ideilor scăpărând de acute tensiuni; uit de orice și mă cufund În această stare euforică. Sunt aspirat de geniul buretos al lui Călinescu, care parcă ne absoarbe pe toți, scoțându-ne din materialitatea clipei, ridicându-ne din condiția fenomenală și purtându-ne spre imponderabilitatea spiritului. Mă uit În jur. Iată-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
striurile mov ale pupilelor ei, deschise lăuntric, absorbindu-mă ca Într-un abis amețitor. Ce curioasă mi se părea situația, dar cât de bucuros eram În același timp că eu pot să stau așa fără nici un motiv și să mă cufund În fântânile ochilor ei. Tocmai acea totală gratuitate a faptului, acea lipsă de orice scop, acea intuire a clipei ca fiind unică și irepetabilă ne dădea la amândoi o fericire ce nu se comunica prin cuvinte, dar era subînțeleasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Mă obsedează amorul ca sentiment, ca purificare de eu, dincolo de zgura nediferențiatoare a cărnii. Mă excită comuniunea În idei, altfel rămân insensibil la orice atracție. Aș vrea să acced la acel pattern de sentiment, În zona tiparelor erosului, să mă cufund În apa germinală“, i-am răspuns și, pe măsură ce vorbeam, simțeam distanța crescândă dintre eul meu autentic și exteriorizarea În discurs. Odată pornit, acesta mă trăgea spre casa retoricii, obligându-mă să mă Înscriu În dimensiunile consacrate ale comunicării convenționale. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Mircea, tu ești un copil mare și bun. Zuluf 5 iunie 1963 Dragul meu, Îți scriu pe foile pe care mi le-ai dat tu și cu creionul tău. Original, nu? Toate poveștile frumoase Încep cu „a fost odată“. Te cufunzi Într-un fotoliu, aprinzi o țigară, ai grijă să fie liniște În jur și Începi să citești despre peripeții nemaiîntâlnite. Povestea mea Începe tot așa. Dar dacă poți, citește-o În bătaia vântului celui mai sălbatic, când foaia ar vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o mică serbare acolo doar vreo câțiva, printre care și E. La revederea spațiului acela de bucurie și libertate, am simțit pornirea să evadez din nou, cu chiote de sălbatic, În plaurul labirintic al grădinii În care noi, băieții, ne cufundam ca-n Vestul sălbatic În urmă cu cinci ani, ascunzându-ne câteodată toată ziua, fără să mai intrăm În clasă pentru lecții. Orice colțișor, orice ungher, cât de misterios ar fi fost, fusese explorat minuțios de către noi; nu exista piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
oricând) Azi a venit mai târziu la seminar, a intrat fără să dea bună ziua; s-a așezat cu acea indolență pe care, În afară de mine, doar ea mai are curajul de a o afișa; nu privește pe nimeni, nu vorbește, stă cufundată Într-una dintre cutele ei interioare; se concentrează În sine ca un yoghin, Își macerează corpul; În pauză, se aud ca niște lovituri de berbec, bum-bum, bum-bum: A. se dă cu capul de zid; observ că are cap tare, câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
revoltă imens de puternică, dar fără nici o armă la Îndemâna omului din tine. 25 iunie 1965 Un vis Navigasem mult, până când a venit furtuna, care m-a Împins pe o insulă pustie. Știam că e vis. Dar Îmi plăcea să mă cufund În el cu toată ființa mea. În sfârșit, clipa de aur a singurătății! În jurul meu, până departe, se Întindea doar pătura protectoare a apei, nici o voce de om, doar vântul și albastrul Înălțimilor. Cu câtă râvnă mi-am construit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cât de nesigur viitorul. Ura cu toată ființa sentimentul pe care îl simțea, acela de neajutorare și vulnerabilitate. - Lincoln! Sachs intrase în viteză în cameră, se așezase pe pat și se aruncase de gâtul lui, îmbrățișându-l cu putere. Își cufundase la rândul său capul în părul ei. Ea plângea. Mai văzuse lacrimi în ochii ei probabil de două ori de când o cunoștea. - Fără prenume, șopti el. Aduce ghinion, adu-ți aminte. Și deja ar fi prea mult pentru astăzi. - Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
numele lui real. - Al cui? întrebă Rhyme, sorbindu-și cu poftă whisky-ul. - Al Magicianului. Clinchetul slab al linguriței care se lovea de peretele cănii era singurul zgomot care mai putea fi auzit în camera care altfel ar fi fost cufundată într-o tăcere mormântală. Capitolul XXVIII - Ai aflat numele lui? întrebă Sellitto. Cine e? - Cred că numele lui este Erick Weir. - Cum se scrie? întrebă Rhyme. - E-R-I-C-K W-E-I-R, spuse ea continuând să-și pună zahăr în cafea. Era în activitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
trei săptămâni. Chiar trebuia să-mi termin cumpărăturile. Atunci l-am zărit. Stătea nemișcat în stradă la doar câțiva metri de mine, cu mâinile în buzunare și gulerul hainei ridicat, privind în vitrina unui magazin și încruntându-se ușor, aparent cufundat în gânduri. Așa - deci erai aproape ajuns acasă oricum, m-am gândit eu. Ce bine. E clar că exagerez cearta noastră, iar tu ai ieșit să-ți dezmorțești un pic picioarele și acum ești în drum spre casă. Am decis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
zâmbit și s-a uitat în altă parte, apoi iar la concurenții de pe ecran, care se aplaudau confuzi din cauza entuziasmului și a surescitării. Stacey mai zâmbea încă, iar eu, atent la Lena, care ronțăia un baton de cereale și părea cufundată în concurs, mi-am aplecat foarte încet capul și am sărutat-o pe o parte a gâtului, afundându-mă în falduri de carne delicioasă și inspirând mirosul de parfum ieftin, amestecat cu acela de transpirație. A chicotit puțin și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
după bucățile rupte din lama de ras și după cercel, care era murdar și un pic pufos din pricina călătoriei din ultimele zile în haina mea uzată, dar încă lesne de identificat ca fiind al ei. Cu degetul mijlociu mi-am cufundat cu atenție prada în borcan, iar cercelul ieftin sclipi o clipă pe suprafață înainte să fie împins adânc la fund, în vreme ce murdăria unsuroasă de pe mâna mea lăsă un cerculeț întunecat unde penetrase albul cremos al orezului. Urmară apoi bucățile ascuțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
se ridica dintre trestiile de zahăr sălbatice, iar sicriele putrezite ieșeau din pămîntul moale, arătînd ca un scrin. Jim o porni peste cîmp. CÎnd trecu pe lîngă movilă, se opri să se uite În sicriele fără capac. Scheletele Îngălbenite erau cufundate În noroiul spălat de ploi, de parcă acești sărmani țărani ar fi fost Întinși În culcușuri de mătase. Din nou, Jim fu izbit de contrastul dintre trupurile impersonale ale celor care muriseră de curînd, și pe care la vedea În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
erau trupurile soldaților chinezi morți. Ele mărgineau drumurile și pluteau prin canale, adunate În jurul picioarelor podurilor. În tranșeele dintre movilele mortuare, sute de soldați morți zăceau unul lîngă altul, cu capetele pe pămîntul răscolit, ca și cînd ar fi fost cufundați Împreună Într-un vis Întunecat despre război. Jim ajunse la cazemată, un fort din beton cu deschizături pentru puști, care lăsau să pătrundă o lumină slabă În lumea lor umedă. Se cățără pe acoperiș și străbătu terasa deschisă, cercetînd terasamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]