3,741 matches
-
și sanguinarul său prieten le trimitea din insula misterioasă al cărei proprietar era. Cu un scris înflorat și elegant (un scris ce părea să fie cel al unui savant ascuns în tainele bibliotecii), dezertorul rus descria pacea în care se cufundase după ce abandonase viața de aventură spre a deveni castelan pe ostrovul aflat nu departe de Escondida în care trăise cândva Călugărul din balada pacifică. În felul său, Rasputin își construise o fericire hedonistă, punctată de orgiile cu fermecătoarele polineziene și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
dragostea de viață a lui Hemingway și că drumurile lor nu puteau să aibă un alt sfârșit. Nu ne va fi dat să îmbătrânim cu adevărat niciodată și din visele lui Corto se întrupa fantasma somnului în care se va cufunda, la rândul său, în vreme ce Hemingway se pregătea să plece, pentru o altă zi pe front, o altă zi din care va naște romanul care deja îi bântuia nopțile. Nu ne va fi dat să îmbătrânim niciodată, Ernestway, zâmbise Corto îmbrățisându-l
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
alesese greșit. Și iar merse în direcția opusă și ușa aceea se deschise spre alt coridor perpendicular, așa că hotărî să meargă la stânga de prima dată. De data aceasta, aceea era direcția greșită. Umblă așa prin mai mult de zece coridoare cufundate în tăcere. La fiecare capăt de coridor se afla câte o ușă, care se deschidea, sau nu. Era, într-un fel, un test bun pentru a descoperi ce calități de prezicător, ca Leej, avea. Concluzia: avea prea puține calități de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
cu abdomenul lui, se Înălță În aer, agățându-se cu brațele de becul de tavan. O flacără albăstruie brăzdă În lung și-n lat tavanul, se auzi un tunet Înfundat, urmat de un răpăit de pași, și apoi totul se cufundă În tăcere. Patul În care se afla Noimann Începu să se Învârtă cu o viteză amețitoare, antrenând după el toate lucrurile din jur. Medicului i se făcu greață, stomacul se strânse ca un pumn și dinăuntrul lui țâșni un lichid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
unde apărea și dispărea instantaneu, folosindu-se de serviciile femeii-ușă, căreia Îi intrase, nu se știe cum, În grații. Oliver o privi cu teamă. Doamna Bernic, ridicându-și alene mâinile Împodobite cu brățări și tinichele scumpe, Îl invită să se cufunde Între satinurile sale. „De când te aștept, drăguțule”, Îi spuse ea cu un glas șoptit. Cum era și de așteptat, Oliver nu se lăsa impresionat de farmecele doamnei Bernic. Zâmbetul ei de moluscă Îl enervă În așa măsură, Încât, năpustindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
jos se căsca În dreapta sa și un sus În stânga. Sau viceversa. Cuza se afla multiplicat În patru locuri. Cu sabia la șold, genunchiul Îndoit și privirea ațintită-n depărtare. Privirile celor patru Cuza se Întretăiau Într-un cerc, care se cufunda deseori cu patul lui Noimann. Era posibil ca din toată această compoziție să lipsească un picior, care acum, iată, se afla În casa lui... În fond, Noimann ce ar avea să-i reproșeze domnitorului? Bikinski Îl felicita, Înclinându-se În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
barbiturice pe care, probabil, o luase În timpul „marșului său funerar”... Poate că viziunile se datorau amestecului de alcool și de medicamente... Pudra adezivă Extra Forte nu putea să aibă decât un efect colateral. Imaginea uterului matern În care plutea Noimann cufundat În lichidul amniotic, Înconjurat de ochi triunghiulari, de tălpi imense, Încrustate cu zodii, și dinți ce clănțăneau de frig nu venise de la sine. Poate că acolo Își avea rădăcinile infernul său... Cine spusese că acolo-i paradisul? Era posibil totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Perjovski se opri În fața lui, bătându-l Încurajator pe umăr. „Oliver e ca o cumpănă ce scârțâie În bătaia vântului, aplecată asupra propriului său hău”, li se adresă el studenților. „Priviți-i ochiul drept, e ca o ciutură ce se cufundă mereu În adânc, scârțâind În bătaia vântului de seară, scoțând la suprafață apă limpede și clară... Celălalt ochi, cel stâng, e ca o piatră aruncată În vidul cosmic. Eu zic să-l lăsăm cât mai mult În această stare; când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de o cumpănă și o ciutură ce se clătinau În bătaia vîntului de seară. Comparația, totuși, se vedea de la o poștă că fusese trasă de păr. Cum poți asemăna, fie și În glumă, un ochi cu o ciutură ce se cufundă În adânc și pe altul cu un bolovan ce se Învârte plutind În hăul cosmic? Oliver se aștepta din partea profesorului la mai multă coerență. Apoi, În salon nu adia nici un fel de vânt, prin urmare cum ar fi putut scârțâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
stomatologul Paul dădu peste un cimitir. Cimitirul curse prin fața lui, cu tot cu cruci și cu morminte. Aceeași lună plină lumina acum un alt peisaj, În care locul câmpiei Îl luase marea. O lună imensă plutea În depărtări și o alta se cufunda-n adâncuri. Gâfâind, medicul ajunse pe o platformă, unde stătea proțăpit pe un scaun Înalt ginecologul ciung, Înconjurat de fetuși.Noimann Îl ocoli cu teamă. Înălțându-și fața tristă Înspre cer, ginecologul murmura, ca pentru sine, În urma lui: „Materia e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
negru, prin găurile căruia se scurg cămăși de flanelă în carouri. Uitându-se la Veriga Lipsă, dar vorbind lateral. spre Contele Calomniei, Tovarășa Lătrău spuse: — Barba lui parcă-i un animal din ălea pe care le vâna Hemingway... Lumea asta cufundată în vise, toți ăștia ne-ar crede nebuni. Oamenii ăștia care-s încă în așternut or să mai doarmă vreo oră, apoi or să se spele pe față, la subsuori și-ntre picioare, înainte de-a se duce la munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
urmă tot ce vă împiedică să vă scrieți capodopera. Slujba, familia, căminul, toate obligațiile și distragerile - puneți-le în paranteze timp de trei luni. Trăiți printre oameni care au aceleași năzuințe, într-un cadru care vă va ajuta să vă cufundați cu totul în munca dumneavoastră. Masa și cazarea gratuită pentru cei acceptați. Riscați o părticică din viața dumneavoastră. pe șansa de-a vă construi un viitor ca poet/romancier/domnișoaramaturg profesionist. Înainte de-a fi prea târziu, trăți viața pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
degetele unei mâini în turul pantalonilor. A spus: — Dnă Clark? Apăsând cu degetele un punct de sub curea, a spus: — Au, ce doare... Privindu-l, rotind cablu tăiat, Bucătarul Asasin a spus: — Sper să fie cancer. Cu degetele încă în pantaloni, cufundat în pernele arabe, domnul Whittier se chircește cu capul între genunchi. Doamna Clark face un pas înainte, și zice: — Brandon? Și domnul Whittier alunecă pe podea, cu genunchii la piept, horcăind. Notăm cu toții în minte: „Brandon!”, pentru scena din film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mâna cu zorii sub primul strigat al luminii și sărutând cu ardoare catapeteasma înfocata a fiecărei seri. Mă trezesc dimineața istovita, între valuri diafane și reci, cu sufletul trist și buzele arse. Învinsă, îmi port pașii spre izvor și mă cufund în limpezimea lui preț de o clipă, apoi rămân liniștită cu inima prinsă de orizont. Aștept cu înfrigurare focul sacru reaprins de apus.
Focul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83295_a_84620]
-
seama că Banciu reușise să ne impună o trăire matematică aproape exclusivă. Centrul existenței noastre era coperta Gazetei matematice, aceea în care se oglindea soarta soluțiilor noastre. Primirea unei soluții trimise ne crea un fel de exaltare. Refuzul ei, ne cufunda în lungi melancolii. Pentru mine, care am îmbrățișat matematicile, înțelegeți că Banciu a fost ceva mai mult ca pentru voi. A fost maistrul, omul care m-a format, de la care am învățat esențialul. Ceilalți profesori de matematici, inclusiv cei de la
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Madras - după cum povestește cu mult humor - a trebuit să predea învestmîntat în haină sacră și petrecut de mai multe ori cu îmbălsămate cununi de trandafiri. Adesea, trandafirii de la mâneca odăjdiei ștergeau spinii caracterelor algebrice de pe tablă, încît totul s-a cufundat, până la urmă, într-un aburos mister. Adesea, în trenuri, un capabil reprezentant de comerț, cu indiscreția breslei, îl întreabă: - În ce branșă voiajați? - Eu voiajez în matematice, răspunde d. Blaschke. Conversația îngheață totdeauna aici. Câteva probe de țesături ideale, hamburgice
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dulceața înfățișării de ieri. Fruntea înaltă, înconjurată de laur, sprâncenele cu arcul lor frânt, ușor ridicate, profilul poruncitor, gura exilată în tăceri, îmbrăcaseră nu știu ce tulburătoare demnitate, ca pentru un sacru. Pe treptele unde ni se arăta, o ultimă dată, părea cufundat în judecarea fără apel a vieții lui și alor noastre." * În trecerea mea ultimă prin Göttingen am fost condus să văd odaia în care a murit Gauss. Pregetasem s-o fac mai înainte. E păstrată, aproximativ, în starea în care
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
aflam, ca și acum, fără să mi dau seama, pe Piramida Câinelui), i-am atins un nerv, cel mai fragil, pentru că broscuța s-a aruncat brusc peste cap, pe spate, și a rămas încremenită, ca moartă. Plutea oblic, pe jumătate cufundată în apă. Mă uitam la ea și îmi venea să plâng. Mă redescopeream despărțit de mine, în ciuda probelor trecute. Ca purtător al unei singure părți, oricare ar fi fost ea, simțeam cum viermuiește zona dublului de care mă crezusem ferit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
legi și ele nu mă făceau neputincios. Eram cum eram, stăteam cum stăteam, dar ce simțeam nu semăna deloc a moarte, îmi aminteam bine : odată, când murisem pentru un timp, mă năpădise o nemărginită melancolie plăcută și senină. Atunci, mă cufundam într-un fel de bunătate duioasă și resemnată, pluteam în zonele unui regret imens, nedureros, ci doar îndoliat. Acum, nimic din toate astea : stăteam ca o piatră sau ca o creangă sau ca o sălbăticiune, cu simțămintele unei pietre, ale
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să plece, ea făcu un gest cu capul că a înțeles. La poartă, Ramona îl rugă să nu ia în seamă cuvintele mamei sale, el o asigură că nu este supărat. După ce o sărută, el urcă pe bicicletă și se cufundă în noapte. Ramona rămase în poartă, până ce zgomotul bicicletei pieri. Radu ajuns acasă, înainte de a se așeza în fotoliu, porni magentofonul. începu o melodie tristă cântată de George Nicolescu. în timp ce asculta se gândea că nu a fost bine stabilită nunta
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ora de Angelus cu o grandilocvență exemplară, m-am lansat În a vizita textul romanului, Încă o dată. Glasul meu, un pic amorțit la Început, s-a relaxat Încetul cu Încetul și, În curînd, am uitat că recitam, spre a mă cufunda iarăși În narațiune, descoperind În proză cadențe și construcții ce curgeau ca niște motive muzicale, cimilituri de timbru și de pauză de care nu-mi dădusem seama la prima lectură. Noi amănunte, crîmpeie de imagini și miraje se iviră printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Teresita a căzut bolnavă. Se molipsise la atelier, mi-a zis ea. În șase luni, mi-a murit de tuberculoză. Încă Îmi aduc aminte cum gemea mutul În ziua cînd am Îngropat-o În cimitirul din Pueblo Nuevo. Isaac se cufundă Într-o tăcere profundă. N-am Îndrăznit nici să respir. După puțin timp Își ridică privirea și-mi zîmbi. — Vorbesc de cincizeci și cinci de ani În urmă, ce mare lucru. Însă, dacă e să fiu sincer, nu trece o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
descoperisem un Întreg univers Într-o singură carte necunoscută din infinitatea acelei necropole, alte zeci de mii rămîneau neexplorate, uitate pentru totdeauna. M-am simțit Înconjurat de milioane de pagini abandonate, de universuri și de suflete fără stăpîn, care se cufundau Într-un ocean de beznă, În timp ce lumea care palpita În afara acelor ziduri Își pierdea memoria pe neștiute, zi după zi, simțindu-se cu atît mai Înțeleaptă cu cît uita mai mult. Se iveau primele sclipiri ale zorilor cînd m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și am adormit gîndindu-mă la inspector, la Fermín și la ceasornicar. CÎnd m-am deșteptat, era ora două noaptea. M-am dus pe hol și am văzut că tata se retrăsese În camera lui cu deșteptătorul cel nou. Apartamentul era cufundat În beznă, iar lumea Îmi părea un loc mai obscur și mai sinistru decît mi se păruse cu o noapte În urmă. Am Înțeles că, În fond, nu ajunsesem niciodată să cred că inspectorul Fumero ar fi fost real. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pentru totdeauna, Penélope 17 Cuvintele Penélopei Ayala, citite și recitite În acea noapte pînă cînd le-am Învățat pe de rost, au șters dintr-o dată gustul amar cu care rămăsesem după vizita inspectorului Fumero. După ce mi-am petrecut noaptea veghind, cufundat În acea scrisoare și În glasul pe care Îl intuiam În ea, am ieșit din casă odată cu ivirea zorilor. M-am Îmbrăcat fără să fac zgomot și i-am lăsat tatei un bilet pe comoda din vestibul, spunîndu-i că aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]