3,235 matches
-
vid în jurul tău. Au murit sub ochii mei mama, tata, fratele și soțul meu. La un moment dat, aproape că încerci un sentiment de culpabilitate că tu continui să trăiești. Pe mama o adoram. În copilărie, seară de seară, înainte de culcare și de sărutul de noapte bună al mamei, îmi spuneam rugăciunea, cu nelipsita formulă: „Ține-o, Doamne, pe mama până la adânci bătrâneți, până la șaizeci-șaptezeci de ani.“ La vârsta aceea, șaizeci șaptezeci de ani mi se păreau o bătrânețe matusalemică. Și
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de valeriană și crataegus au acțiune sedativă. Acidul feniletilbarbituric are efect sedativ și anticonvulsivant. INDICAȚII: Hiperexcitabilitate nervoasă; insomnii; tulburări neurovegetative; hipertensiune arterială; hipertiroidie. MOD DE ADMINISTRARE: 2-3 comprimate pe zi. În caz de insomnie se iau seara, cu ½ oră înainte de culcare 2-3 comprimate o dată. SEPTEMBRIE ’68 5: Apar controverse privitoare la numărul exact al victimelor de la Hiroshima. Oficial se susține că au dispărut atunci 62.524 de oameni: cifra e contestată și se înaintează o alta, care ar ajunge la 200
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
curând într-o fabrică de jucării din Spania și într-o lăptărie franceză. Au început să sară în aer jucăriile și laptele - din ideea asta nu trebuie luat mai mult de două ori, pentru a nu deranja bila. Seara, înainte de culcare, o pastilă - e suficient - „Erle Stanley Gardner”, celebru autor de romane polițiste care la 79 de ani se căsătorește cu secretara sa, doamna căreia de 40 de ani îi dicta minunatele crime și enigme polițiste concepute de dânsul. Căsătoria a
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de valeriană și crataegus au acțiune sedativă. Acidul feniletilbarbituric are efect sedativ și anticonvulsivant. INDICAȚII: Hiperexcitabilitate nervoasă; insomnii; tulburări neurovegetative; hipertensiune arterială; hipertiroidie. MOD DE ADMINISTRARE: 2-3 comprimate pe zi. În caz de insomnie, se iau seara, cu ½ oră înainte de culcare, 2-3 comprimate o dată. MARTIE ’69 1: Uniunea grupurilor de producători horticoli din Alpii Maritimi dă în judecată televiziunea franceză pentru că la 14 februarie, cu ocazia „zilei amorezaților”, o crainică a sugerat celor interesați să nu-și trimită garoafe, „garoafa purtând
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Regulamentul corpului de gardă nu prevede nici o pedeapsă pentru dezertare și din 1505 încoace nici un helvet nu a șters putina. E prima dezertare în 464 de ani. Domnilor și doamnelor, dați-mi voie să casc și să mă duc la culcare. Aceasta nu mai e o știre, ci un cântec de leagăn insuportabil. - Gata, m-am săturat de cutia asta stupidă, mă duc să mă culc... spune și dl Armstrong, tatăl lui Neil, închizând televizorul după plecarea fiului de pe Lună. Ce
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de valeriană și crataegus au acțiune sedativă. Acidul feniletilbarbituric are efect sedativ și anticonvulsivant. INDICAȚII: Hiperexcitabilitate nervoasă; insomnii; tulburări neurovegetative; hipertensiune arterială; hipertiroidie. MOD DE ADMINISTRARE: 2-3 comprimate pe zi. În caz de insomnie, se iau seara, cu ½ oră înainte de culcare, 2-3 comprimate o dată. 27 / 7 / 69: „Trișeria lui Donald Crowhurst, navigatorul singuratic plecat să facă ocolul lumii și dispărut la 10 iulie, a provocat o mare emoție în Marea Britanie. Într-adevăr, după cum arată un comunicat publicat de organizatorii cursei, Crowhurst
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
mai bine conservată datorită neincluderii ei în circuitul turistic local sau național, ne având nici-un traseu marcat în acest sens. Seara târziu când copiii au sosit trudiți, dar fericiți de excursia făcută în ziua aceea, când au fost puși la culcare, au avut multe de povestit părinților. Și încă multe zile după aceea. CAPITOLUL X Școala Motto: Să punem la temelia școlii noastre Înțelepciunea clădită pe cele trei fiice ale sale, Credința, Nădejdea și Dragostea... (Andrei Șaguna) În lucrarea sa «Școala
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
regulă la pisălug se lucra mai ales noaptea, oamenii se adunau aici, fie că aveau sau nu aveau de tescuit, se încingeau la povești și «puneau țara la cale» până către ziuă, când pentru că îi dobora somnul se duceau la culcare. Datorită apariției fabricilor de ulei de floarea soarelui și ca urmare a unei productivități foarte scăzute, pisălugile sâmburilor de bostan au dispărut cam prin anul 1938. Au funcționat asemenea teascuri de ulei în Streza, și au rămas în memoria colectivă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
personaj onest din filmele hollywoodiene. Cînd eram copil, ajunsesem să urăsc săruturile din filme. Dacă se prelungeau peste o anumită limită, maică-mea își lua seama și-și amintea brusc că e prea tîrziu și că trebuie să merg la culcare. Cînd nu era tîrziu, apărea, nevinovată, întrebarea : „Dar tu chiar ți-ai ter minat de făcut toate temele ?“. Desigur, le ter minasem, dar asta nu conta, pentru că puteam să mi le fac, în avans, și pe cele de peste cîteva zile
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Ponor. Mina de cărbuni se găsea la poalele dealului stâncos Tâlva Zânei cunoscut în grai local Tilfasinna, care era cel mai înalt vârf din munții ce înconjurau localitatea Steierdorf-Anina, locul despre care circulau diverse povești și legende, povestite seara la culcare de către părinți. Acel lac mic, de care am pomenit mai sus avea un diametru de vreo zece metri și o adâncime de doi-trei metri, din care locomotivele care tractau vagoanele goale sau încărcate cu cărbune și lemne, se alimentau cu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
și la sora și cumnatul meu, care își cumpăra personal cărțile. Sora mea citea îndeosebi cărți în limba germană, îmi amintesc și azi de vremea când eram mici, ascultând poveștile în limba germană citite mie și lui Siegfried seara la culcare. A trecut și această vacanță. Singurul motiv de bucurie al meu era că în perioada convalescenței nu am fost la orele particulare, dar am continuat să merg ulterior căci de la aceste ore nu exista vacanță și era destul, cele trei
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
cu ajutorarea câtorva suflete 2 care îl căutau cu privire la lucruri spirituale, iar în timpul care-i mai rămânea cugeta la cele ale lui Dumnezeu sau la ceea ce meditase sau citise 3 în acea zi. Cu toate acestea, adesea, când mergea la culcare, i se dezvăluiau lucruri deosebite și primea mari consolații spirituale, ce-l făceau să piardă o bună parte din timpul de dormit, care și așa era puțin. Și cercetând el uneori aceste lucruri, se gândi că avea, pentru a se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ei i se păruse că nu fusese niciodată mai frumoasă și mai împlinită ca femeie până atunci. Era capabilă de cele mai mărețe fapte. Inima îi tresăltă de bucurie. Nu o mai stăpânea nici un sentiment negativ din cele avute înainte de culcare. Avea nevoie de cineva ca să-și descarce sufletul plin de o fericire incredibil de mare. Nu vedea acum decât un rezultat bun la toată povestea și oamenii îi păreau mult mai buni ca înainte. Câte lucruri minunate poate face o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
îndreptate pieziș, spre tabloul de comandă. Contrafluxul de hidrogen e chiar la sol, pe orizontală, ca o balenă lăsată la fundul unui acvariu, să se odihnească. Nu sînt mistic, dar în seara dinaintea pornirii voi aprinde o lumînare, iar la culcare voi lua un luminal să nu am coșmaruri. Vă place cum lucește? mă întreabă mecanicul Valeriu, ieșit de sub niște conducte, cu o găleată cu vopsea galbenă într-o mînă și cu o pensulă în cealaltă. L-am vopsit vernil, apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o întreb, crezi că te-ar împiedica? Nu, îmi răspunde tristă doamna Cristina. Dar e de ajuns să știu că el nu e receptiv la preocuparea mea... Nu trebuie să-l aud strigîndu-mi din dormitor: lasă hîrtia și vino la culcare! Nu... Este suficient că-l simt rece... M-am "convins" de inutilitatea actului de creație poetică numai ascultîndu-l în cîteva rînduri ce probleme grele are la el la întreprindere, în special cu recuperarea deșeurilor, și cît de lungă și furtunoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
intrat în sala de mese, cu farfuriile în mînă. Vino să stai cu mine la masă, mi-a spus bucătăreasa. M-am așezat la aceeași masă cu ea și am început să mănînc. Ospătarele terminaseră de mîncat și plecau la culcare. Cînd am rămas singuri, doar cu femeia de serviciu care mătura în celălalt capăt al sălii, bucătăreasa m-a întrebat: Cîți ani ai? Aproape douăzeci, i-am răspuns. Un copil..., a murmurat ea și a continuat să mănînce. Cînd am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-l întîmpin. Bunică-sa face un gest prompt și-l oprește din drum, spunîndu-i ceva în franceză, care, atît cît înțeleg eu, ar însemna: "Cum e posibil să nu dormi, dragul meu?! Copiii cuminți dorm la ora asta". Hai la culcare, spune soția lui Ion, luîndu-l pe copil de mînă, intrînd împreună în dormitor. Te rog foarte mult să-mi lași ginerele în pace! îmi spune soacra lui Ion după ce închide ușa de la dormitor în urma fiică-sii și a copilului. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ca George când locuia în casa Florencei. Deocamdată, din prudență inteligentă, nu facem foc; dar de la 1 noembrie instituțiile și deci școlile vor putea face foc în zilele friguroase. Ce bine mă simt când primesc scrisori de la tine; seara, înainte de culcare recitesc pe cele dintâi, pe cele din urmă, pe cele din mijloc, căutându-te în fiecare flexiune a cuvintelor, în tremurul literelor, în iscălitura strânsă și apăsată de rândurile dese și grele de viață, bucurie și singurătate. Mai ales nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu nimic mai îndreptățită să o fiu. [...] Ca să parez oarecum un eventual îngheț, vreau să cumpăr o sobiță cu petrol; așa am încălzi o singură odaie ziua, și seara am trece-o din odaie în odaie câte o oră, înainte de culcare. De-ar trece iarna cu toate primejdiile ei de îngheț felurit! Cineva îmi spunea că s’ar putea să fim despărțite pe 20 de ani! [...] Monica, iubită, dorită și neașteptată, ce frumoasă e azi odăița ta! Divanul tău, pe care
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Dan, Cicerone Th[eodorescu], Ghelbert (talent) și Jebeleanu, trad[ucere] din Ady Indre? din ungurește. Ședință simpatică, fără asperități și cu discuții sincere. S’a terminat la 9, cu aceeași fumăraie, uși deschise, strângerea scrumului. Masă frugală și copiii la culcare, repede. Și acum, obosită, scriu repede salutul meu jurnalier, azi duminical. Sunt îngândurată, am o săptămână grea; de plătit marți 3 500 de lei la Banca de Scont și la școală nu e niciun ban. Azi am vorbit de tine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
îngrijorez și mai mult, de vreme ce chiar fără asta avem amândouă durerea noastră dragă: despărțirea și teama că vom fi definitiv despărțite. Într-o seară când nu mă gândeam decât la lucrul ăsta, am deschis cartea pe care o citeam înainte de culcare și uite prima frază care mi-a sărit în ochi și mi-a strâns inima: „Nu te mai încăpățâna până la absurd. Orice ai face, ai să-l pierzi pe micuț“. Dacă îți scriu asta, o fac ca să abat eventuala sentință
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Eu, una, mi-am îndeplinit bine misiunea pe pământ, de vreme ce am adus pe lume o ființă ca tine. Te sărut cu evlavie. Mama Joi seara, 4 martie [1948] Vezi ce mult te iubesc; chiar istovită, vreau să te sărut înainte de culcare. Azi dimineață m-am putut da jos din pat la 7½ fiindcă nu aveam ore, doar articole de scris pentru azi la șase; le-am ouat. Trei: un articol despre 1945-1948, „6 Martie“, al doilea: „Activitatea politică a școlii mele
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ceva din toate astea în tristețea, în melancolia exasperantă pe care-o târăște după ea ca pe un steag în bernă. Și-apoi Ly asta, imposibilă, care făcea o dramă când rămânea fără proteză dentară, seara, când o scotea înainte de culcare! Ca s-o scoată, se uita în oglindă și, în fiecare seară, gestul îi dădea un complex de inferioritate. Se considera infirmă, oribilă. Mi-era milă de ea. Pe urmă, cu timpul, s-a învățat să-și scoată proteza fără
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
că numără un raft din 7 în 7, altul din 5 în 5, apoi din 4 în 4, dar că la noi totul rămăsese exact la fel. Trei persoane au lucrat până la ora 2 noaptea ca să facă lista cărților alese. Culcare la 3, sculare la 4. Marți dimineață la opt fără un sfert: invazie. „Am venit să luăm cărțile!“ Am uitat să-ți spun că, în timp ce alegea cărțile, mi-a zis: „Am să iau cele 475 de cărți, iar pe celelalte
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în ciuda necazurilor, încerc să găsesc în mine însămi puterea de a face față, dar, vai, sunt momente când străda niile mele sunt zadarnice, când îmi vine să las totul baltă. Îți vine să crezi că am rămas copilul care, la culcare, își închipuia că a doua zi are să găsească aur sub pernă? Asta era una dintre speranțele mele la Cr[ușeț], când eram deja mărișoară, între 8 și 12 ani. N-am crezut eu în piatra nestemată pentru care se bat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]