3,786 matches
-
73/1782. 61 Ibidem, doc. nr. 38/1782. 62 Ibidem, doc. nr. 57/1782. 63 Ibidem, doc. nr. 74/1782. 64 Ibidem, doc. nr. 64/1782. 65 Mihai-Ștefan Ceaușu, Populația evreiască din Bucovina. Statut juridic, evoluție demografică și economico-socială la cumpăna de veacuri (XVIII-XIX), în "Studia et Acta Historiae Iudaeorum Romaniae", București 1997, p. 117 și urm. 66 DANIC București, fond Consiliul Aulic de Război, pachet IX, doc. nr. 72/1782, nr. 80/1782. 67 Ibidem, pachet X, doc. nr. 4
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
o căutăm nu prin interesul copacului, care de altfel este ținut astfel În frâu Întru proliferare, nici al celor doi cârdășiți care de altfel prin prăbușirea arborelui se sinucid, ci cu ochii Naturii care-i cuprinde, și le ține dreapta cumpănă, pe toți trei. Copacul adună o comoară de energie, pe care o vrea doar pentru el. Și astfel o transformă În ceva inaccesibil glucoza, prima formă de energie chimică devenind celuloză; și, dacă el nu posedă celulază, „cheia“ comorii adică
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
reprezintă altceva decât manifestarea neomogenității amintite, Își caută obligatoriu un echilibru care să-i permită viața În raport cu restul lumii. Dar cum se poate echilibra un taler greu cu unul ușor decât cum ne spune mecanica? Adică lungind „brațul forței“, jumătatea cumpenei de care atârnă talerul cel ușor. Iar asta Înseamnă, În societatea umană, radicalism. Astfel, dacă restul lumii Își permite În fața unei probleme date o atitudine moderată, grupul minoritar este obligat la o atitudine cu atât mai radicală cu cât e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
la 8 septembrie 1940, prin Decretul 3072, se crea o nouă instituție, aceea de Conducător al Statului, investit cu puteri discreționare, concentrând atât atributele puterii legislative, cât și pe cale ale puterii executive. Asumându-și greaua misiune istorică, în momentele de cumpănă prin care trecea România, Generalul Ion Antonescu a depus eforturi intense pentru restructurarea instituțiilor statului român și pentru reorganizarea armatei în vederea reîntregirii hotarelor prin orice mijloace. În concepția sa, armata trebuia să devină reazemul stabilității regimului politic interior și principalul
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
înfăptuiseră, după ce au ocupat România întreagă, pe care au transformat-o într-o țară comunistă, în anul 1948 i-au luat și Insula Șerpilor, fără nici un comentariu, așa ca să fie acolo și să nu trebuiască. În acele vremuri de mare cumpănă pentru România, când Germania lui Hitler și Rusia Sovietică a lui Stalin au convenit să-și împartă Europa ca pe propria lor grădină, când poporul român, asemenea altor popoare, a fost îngenuncheat, umilit și nedreptățit, din mijlocul său s-a
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
mulțumim să amintim numai căteva titluri : «Ajunul», «Sara-i mare», «Boerii s-o adormitu», »Scoală, scoală tu domn bun», «Maria lui Crai», «Nu te fată, spăimântară», «Pe seninul ceriului», «A Frâncului» 4. Șezătoarea fetelor în seara Anului Nou. In seara cumpenei dintre ani, fetele satului se adunau la o gazdă din timp tomnită, unde printre multe altele, ajutate de femei mai în vârstă, cu experiență de viață, făceau fel și fel de vrăji, cele mai multe, prin care să afle câte ceva din tainele
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
dar mai ales uneori deosebit de tristă. Ne informează cercetătorul Eugen Lazăr în studiul său despre lirica ciobanilor români ajunși n America, publicat în volumul de «Studii și Comunicări» al Asiciației Folcloriștilor și Etnografilor din județul Sibiu-1981, la pagina 151 : «La cumpăna dintre secole (e vorba de secolele XIX-XX, n.n.) se dezlănțuise și în Transilvania o puternică campanie pro imigraționistă încurajată asiduu de societățile navale de transport transoceanic. Condițiile social economice și cultural politice existente în Statele Unite și Canada creaseră șansa optimă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
străluceau și vântul atingea de clopot... clopotul abia atins suna dulce, foarte dulce și melodios 18. Corespondența biunivocă între elementele satului și poet este omniprezentă. La vremea când Eminoviceștii locuiau în Ipotești, curtea era mare și avea livadă. Fântâna cu cumpănă din colțul curții, în fundul căreia, cu puțină teamă, dar împins de misterul adâncului ei, copilul privea singur și pe furiș, era semn distinct al Ipoteștilor; copilul era în mod special atent cum apele plâng, clar izvorând din adâncu-i sau cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în fundul căreia, cu puțină teamă, dar împins de misterul adâncului ei, copilul privea singur și pe furiș, era semn distinct al Ipoteștilor; copilul era în mod special atent cum apele plâng, clar izvorând din adâncu-i sau cum scârțâie-n vânt cumpăna 19. Țăranii din Ipotești și documentele locului amintesc de stupina căminarului așezată pe coama de deal din dosul casei părintești 20[...]. De la casa Eminoviceștilor drumul se despărțea: la stânga o lua spre Cătămărăști, trecând pârâul Luncii, iar la dreapta o lua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
albastru al cerului, buciumul s-aude pe dealuri, un fum de un miros adormitor împle satul, carile vin cu boii osteniți, scârțâind, din lanuri, oamenii vin cu coasele de-a umăr, vorbind tare în tăcerea sărei, talangele turmelor, apa fântânelor, cumpenele sună, scrânciobul scârțâie-n vânt, cânii încep a lătra și prin armonia amestecată s-aude plin și languros sunetul clopotului, care împle inima cu pace48. În sufletul poetului sună clopoțelul copilăriei despre care vorbea Giovanni Pascoli ori Esenin. Nicăieri atmosfera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Eminescu și cu aceasta dialogul a intrat în neant. Aceeași simplitate ca ploaia de stele din bisericuța familiei, dovadă că pentru Feții-Frumoși vremea nu vremuiește 80, iar timpul nu ostenește; zăbava asupră-i e în zadar. Când se pune în cumpănă credința lui Eminescu, impresia generală este că doar educația din școlile comu niste a deformat percepția relației poetului cu Divinitatea, că, în fapt, ea a fost excepțională în sensul intim al copilăriei, că el a fost ales să trăiască altfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
foame o zi întreagă și când numai apusul soarelui îi aducea hămesiți înapoi spre a primi dojana mamei, bucuroasă și ea că au ajuns totuși înaintea tatălui lor. Căci acesta judeca "vinovățiile" copiilor după vanitățile lumești, punându-le în aceeași cumpănă și sancționându-le cu aceeași asprime. Căminarul, om crescut în spiritul Bibliei și al tradiției, ocupat ziua întreagă cu moșia sau cu treburi în împrejurimi, îi trata pe copii cum își trata și slugile atunci când greșeau; biciul și un soi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
vârful degetelor, și e mirat doar de faptul că nu atinge imediat luna; [...] imaginea, ca și viața, nu se învață: se manifestă 13. Descrierile sunt uneori atât de concrete la Eminescu, încât par a fi proză curată: Scârție-n vânt cumpăna de la fântână,/ Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână./ Și osteniți oameni cu coasa-n spinare/ Vin de la câmp; toaca răsună mai tare,/ Clopotul vechi împle cu glasul lui sara14. Când Lucian Blaga spune că satul e atemporal 15
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
adânc și albastru al cerului, buciumul sună pe dealuri, carele vin scârțâind din lanuri, iar sătenii, purtând coasele pe umăr, duc cu ei bucuria lăuntrică a muncii de peste zi, vorbind tare în tăcerea sărei 25. Se aud pregnant talangele turmelor, cumpenele sună, scrânciobul scârțâie-n vânt, câinii încep a lătra; pe deasupra, învăluind aerul dens al serii, s-aude plin și languros sunetul clopotului, care împle inima cu pace26. Moment al tainei, asfințit de seară 27 cum va spune poetul într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și în cea de a doua apariție în România a liricii lui Vieru: "Izvorul și clipa", în colecția " Cele mai frumoase poezii" a Editurii "Albatros". Un telefon alarmat de la directorul editurii bucureștene, Mircea Sântimbreanu, ne anunța că "forurile" stau în cumpănă cu aprobarea includerii în plan și, dacă ieșenii au izbutit o dată, ar vrea să încerce tot cu noi. Așa se face că am semnat ca antologator pe foaia de titlu a cărții "Izvorul și clipa"... fără a cunoaște barem sumarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
simplitate, expresivitate, însemnările pe marginea vechilor manuscrise și tipărituri adunate de Ilie Corfus în cartea "Însemnări pe marginea anilor", editată de "Junimea"! Această "istorie scrisă de cei mici", total lipsită de afectare, așternută pe hârtie sub apăsarea unei clipe de cumpănă, izvorâtă din bucuria unui moment unic, ori transmițând, cu adânc respect, cele aflate din moși-strămoși, înseamnă, pentru un scriitor interesat de trecutul neamului, mult mai mult decât obișnuita "fișă de lucru". Fiecare veche însemnare e-un strigăt venit de departe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
al doilea." În 1976, Davâdova, retrasă la Tbilisi, a interpretat cu strălucire rolul titular din "Carmen". Împlinise 70 de ani! Marea majoritate a celor ce i-au trecut prin pat au sfârșit uciși de Stalin. Viața ei, adesea în mare cumpănă, și-o prezintă ca o grea suferință: era de-a dreptul imposibil să fii cea mai frumoasă rusoaică și să eviți asalturile celor mai puternici (politic) ruși. A dat, târziu, o probă de demnitate și (totuși) credință, refuzând insistenta invitație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
soartă!" exclamă, într-un text amar, Nichita Danilov. Spre a continua: "e aici și o anarhie slavă, transplantată de peste Nistru și Prut, împotmolită pentru totdeauna în Bahlui..." La festivitatea lansării, autorul a mărturisit că-i vorba de trăiri încercate la cumpăna dintre '89 și '90. Poate ar fi fost util ca o astfel de datare explicativă să figureze și la finele textului. Întrutotul plauzibile atunci, paginile cu pricina pot apare ca distonante acum, când s-au sărbătorit cele șase veacuri scurse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cunoscut teatrul românesc de atunci!), are anumite idiosincrazii, am zice, firești (Baranga, Davidoglu, Voitin), creditează excesiv alte texte (mă tem că inclusiv ale subsemnatului...) Cartea, adevărat tezaur de informație, scrisă cu rigoarea profesionistului și distinctă finețe intelectuală, se intitulează "Semnul cumpenei". * Î n 1993 mă aflam la Yad Vașem, în Israel. Datorită intervenției fostului coleg de facultate Leon Volovici, am putut cerceta, în impresionanta arhivă a institutului, documente privitoare la pogromul de la Iași (1941). În incintă se află aleea străjuită de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
facultate Leon Volovici, am putut cerceta, în impresionanta arhivă a institutului, documente privitoare la pogromul de la Iași (1941). În incintă se află aleea străjuită de copăcei (unii, ditamai arborii) plantați în amintirea "drepților popoarelor" ne-evrei care, în momente de cumpănă, au salvat viața unor evrei. Unul dintre numele inscripționate poartă sonorități românești: Dimitrie Beceanu. Ieșeanul Beceanu, lângă a cărui farmacie din Hală (acum, demolată) am locuit în studenție, este unul dintre cei 60 de români onorați cu titlul de "drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
capabilă să despartă grâul de neghină, a fost și va fi totdeauna necesară, cu atât mai mult în cazul literaturii noastre, unde, vreme de jumătate de veac, au funcționat destule ierarhii contrafăcute. Este, însă, absolut necesară păstrarea echilibrului, a dreptei cumpene, nu de alta, dar odată cu zoaia din covată, azvârlim și pruncul!... Dacă Johann Strauss tatăl ar fi fost român, sunt cât se poate de sigur că l-am fi catalogat printre compozitorii minori. N-a depășit nivelul muzicii de larg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ar supăra... Și m-ar blestema de nu mi-aș afla odihnă nici pe lumea cealaltă!"... ÎNTÂLNIRE CU SADOVEANU lui Vasile Gh. Popa 1956. Început de octombrie. Auriu. Liniștit. Cald. Munții Neamțului par încremeniți sub desmierdările toamnei. Soarele urcă spre cumpăna bolții, cercetându-și pe furiș chipul obosit în oglinda lacului de lângă Schitul Vovidenie. Am vorbit cu Dumnealui!, îmi zice starețul Melchisedec. Te primește! E chiar curios să te vadă, auzind că ești licean de la Fălticeni, unde-a învățat și dânsul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și momente, destul de frecvente, când cei doi, soț și soție, se află în fața unei dileme, a unei probleme, și unul dintre ei trebuie să încline acul balanței într-o parte, să poată merge mai departe... Iaca, omul meu stătea în cumpănă; se întreba, se frământa: "Ca să-mi dea clădirea pentru colecție, mi-au pus o condiție: să sculptez, într-un anumit loc, busturile celor doi..." Am învârtit și sucit această idee, când pe-o parte, când pe alta. Am stat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
noi, s-avem de fiertură și băutură, de Eugenii și Mentosan... Acolo și-așa n-aveam ce face cu ele. O să luăm altele noi. Era Într-adevăr un băiat de ispravă. Mă convinsese, așa că n-am stat o secundă În cumpănă și i-am dat banii Înapoi. Acolo-i locul lor, cel mai bine stau la el În buzunar banii ăștia. Și dacă aș mai face astfel o prostie, ce-ar mai conta o linguriță de zahăr la un vagon de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Înarmați făceau controale la ieșirea din gară și la gurile de metrou. Până să ies În Calea Griviței, m-au pipăit de arme În două rânduri și le-am arătat buletinul, din care reieșea că nu sunt terorist. Am stat În cumpănă dacă să cobor În metrou, dar nu mă simțeam pe moment atras de demisolul meu din Baiera Vergului, și n-aveam decât zece minute de mers până la Motănica. * Să-ncerc totuși, deși nu văd ce l-ar putea reține pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]