3,638 matches
-
Ioan, dacă nu cumva este el Hristosul, 16. Ioan, drept răspuns, a zis tuturor: "Cît despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decît mine, și căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintelor. El vă va boteza cu Duhul Sfînt și cu foc. 17. Acela are lopata în mînă; Își va curăți aria cu desăvîrșire, și Își va strînge grîul în grînar, iar pleava o va arde într-un foc care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
Motocicleta este chiar element de scenă, intrarea solistului vocal, Rob Halford, făcându-se în unele concerte pe-un superbolid (a cărui marcă o trec sub tăcere, fiindcă nu sponsorizează rubrica de față!). Hainele de piele, țintele metalice pe brățări și curele, decoruri de filme horror, lumini de laser, lama de ras ca emblemă și breloc, multe alte abțibilduri configurează un concept de succes (așa se spune în advertising, isn’t?) probat în peste 35 de ani de activitate. Se mai pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
spital, un soi de cult religios cu surori-călugărițe. Salonul e foarte mare, înalt, asemănător celor de la Spitalul Sfântul Spiridon. Se pun transfuzii. Mi se cere să mă așez culcat pe un pat de la fereastră. Sunt îmbrăcat, o soră-călugăriță îmi desface cureaua și nasturii de la blugi, mă ceartă că nu sunt spălat ca lumea. Nu sunt singur, e și o femeie cu mine... I se reproșează ei neglijența mea. Mai vine o soră-călugăriță, seamănă cu o asistentă medicală cunoscută de pe când eram
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
de mândrie națională pe care acesta l-a exprimat. Numai Stein nu trăia și nici nu putea să trăiască acest sentiment. Întorcându-se brusc și zâmbind răutăcios, el se apropie de Eisenberg și, trecându-și degetele albe și imense pe după cureaua acestuia și trăgându-l spre sine, îi spuse sau îl întrebă ceva în șoaptă. În primele minute care au urmat, am simțit o surdă antipatie pentru Stein. Dar această antipatie a trecut repede. Mă gândeam ce s-ar fi întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ieșit, era deja dimineață. Din hornul casei vecine ieșea un val nevăzut de căldură care clătina cerul. Străzile erau pustii, luminoase, deși soarele nu răsărise încă. Tramvaiele nu se vedeau pe traseu. Doar un paznic de stradă, încins cu o curea de gimnazist, cu o barbă încărunță și cu o șapcă cu fund verde mătura bulevardul. Se apropia încet de mine, într-un nor de praf greu, care se așeza repede pe asfalt - părea un compas cu piciorul fixat în corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dacă te-aș lăsa aici și nimeni n-ar veni după tine, mâine ai omorî-o pe maică-ta pentru o picătură de apă... Scoase din teacă hangerul pe care-l purta tot timpul la brâu și tăie cu el cureaua groasă cu care-i legaseră mâinile. Și acum, du-te! spuse. — Pot să beau ceva? — Nu. — Dar sunt aproape deshidratat! — Asta te va face să înțelegi mai bine situația și în ce măsură prietenul tău a comis un delict de neiertat. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de la frații săi cu gândul că poate n-o să-i mai vadă niciodată, adună cămilele și porni la drum fără să se oprească nici o clipă, până când o timidă rază de soare apăru la orizont; și atunci se întoarse și tăie cureaua care-l ținea legat pe Pino Ferrara de coada ultimului animal. — De acum încolo n-am de gând să te mai păzesc... - spuse în timp ce făcu un gest amplu cu mâna, arătând pustiul labirint de roci negre ce se întindea în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nivelele și-au schimbat identitatea, folosindu-se de un cameleonism nerușinat, înșurubându-se în funcții înalte în stat, de unde ne arată nouă cu degetul că ei sunt garanții democrației postdecembriste, iar noi, noua generație de sacrificiu ce trebuie să strângă cureaua. De fiecare dată, din neajunsul lor de a fi oameni, amplificat de mania puterii, ne promit marea cu sarea, că ne vor duce pe culmi de civilizație și progres, dacă-i vom vota. Trebuie să ne asumăm faptul că am
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
gorile. Avem o țară frumoasă și bogată, care a stârnit invidia vecinilor și a năvălitorilor, păcat că e locuită de netrebnici care influențează negativ echilibrele naturale fără să aibă în vedere că „totul se plătește” la final. Revin la strângerea curelei, care, pentru guvernele numerotate de la unu la cinci, nomina odiosa, reprezenta soluția anticriză a națiunii, dar, în fond, s-a dovedit a fi o crasă manipulare, adâncind prăpastia dintre profitorii crizei care și-au umflat buzunarele cu valută și marea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
În ceea ce occidentalul consideră a fi un meșteșug, extrem-orientalul recunoaște o artă. Din hârtie pătrată, dreptunghiulară, hexagonală, circulară, semicirculară sau eliptică, meșteșugarul poate crea umbrele, paravane glisante, mături, lămpi, cutii, evantaie, coperți, broșe, ornamente pentru prinderea părului, cești, farfurii, sfori, curele, poșeteși alte lucruri diverse. Maestrul, însă, îmbină culorile, le armonizează, conferă o aură de hârtie vie fiecărui obiect în parte. Unele sunt perisabile și, deci, neștiute, pe când altele rezistă timpului și insectelor, grație unei hârtii speciale, numite urauchi, și a
ABILITATI PRACTICE PRIN TEHNICA ORIGAMI by LOREDANA TARA () [Corola-publishinghouse/Journalistic/770_a_1487]
-
felicitat. — L-ai cunoscut, nu-i așa? l-am descusut eu. — Da..., mi-a răspuns Arpad, și regret că la vremea respectivă nu știam ce om important era. — De ce? am întrebat eu. — L-aș fi omorât, a spus Arpad. 4 CURELE DE PIELE... Bernard Mengel, un evreu polonez care mă păzește de la miezul nopții până la șase dimineața, e și el de vârsta mea. Odată, în cel de-al doilea război mondial, și-a salvat viața făcând-o așa de bine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
despre Hoess. Înainte de a emigra în Israel în 1947, Mengel ajutase la spânzurarea lui Hoess. Și n-a făcut-o depunând o simplă mărturie. A făcut-o cu propriile lui mâini. Când a fost spânzurat Hoess, mi-a povestit el, cureaua în jurul gleznelor... eu i-am legat-o, și-am strâns-o cât am putut. — Treaba asta ți-a dat o satisfacție foarte mare? m-am interesat eu. — Nu, a zis el. Eram ca mai toți care-au trecut prin acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
decât o treabă ca oricare alta, nici mai bună nici mai rea. După ce am isprăvit cu spânzurarea lui Hoess, a continuat Mengel, mi-am împachetat hainele să plec acasă. Geamantanul meu avea închizătoarea ruptă, așa că l-am legat cu o curea lungă de piele. De două ori într-o singură oră făceam exact aceeași treabă - o dată cu Hoess și o dată cu geamantanul. De ambele dăți am avut cam aceeași senzație. CAPITOLUL CINCI „ULTIMA MĂSURĂ ÎNTREAGĂ...“ Și eu îl știam pe Rudolf Hoess, comandantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
obiectul plăcerii. Cazuistică demnă de-o disertație psihanalitică! Să-mi fie cumpărată o chitară, așa cum peste ani aveam să-i cumpăr eu (degeaba) fiului meu, era exclus. Tata avea intenții educative precise, și nu ezita să le aplice folosind o curea îngustă, secționată dintr-un cauciuc de bandă transportoare a pietrișului în balastiera unde câștiga salariu ca electrician. Am calculat strategico-economic. Gospodăria, cu scule de tot felul, utilaje și resturi de inventar agricol, resurse diferite de lemn, metal, chimicale, cereale îmi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
și salbă de aur. Mi-au luat tot comuniștii. Ginerele, cuscru, toți au făcut pușcărie pentru că eu am dat de mâncare la partizani. Mă aducea lumea cu țoala acasă. Ultima dată, a venit Cârnu cu ăla de cauciuc și o curea pe mână. “Spune!” N-am spus. M-a legat de mâini cu unu care-a murit și el pe șoseaua spre București. “Îți dăm 300 de lei!” “Domnule căpitan, eu nu sunt Iuda, să-i vânz pe 30 de arginți
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Dumnezău nu-i poate împăca. Părintele Victor Bradea se uită la mine cu neîncredere, ca orice moț la prima vedere, dar mai abitir când aude că aș fi de la ziar. «Ne-am săturat de ziariști!» Dă găuri cu sula în cureaua hamului și prinde scoabe noi. Îl întreb ce face și nu-și ridică barba. -Repar ambreiaju... Până la urmă, după multă trajere de răbdare moțască din partea mea, se sparge gheața și părintele îmi arată monografia scrisă de preotul Alexandru Gherghel, la
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
să găsească ceva în jurul mijlocului. În sfârșit, izbuti să-și aducă aminte: - Che-che... - Cheile? înțelese Otilia. Sunt aici cheile, papa, și-i întinseun inel încărcat cu chei, căzut jos de-a lungul pantalonilor, dar ținut încă de mijloc printr-o curea. Bătrânul puse mâna avid pe ele, le vîrî greu sub pernă, făcând sforțări de a înlătura ajutorul altuia, apoi, ca și când misiunea lui ar fi fost îndeplinită, se lăsă în voia gemetelor și somnolenței. Felix își dădu seama că bătrânul avusese
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în cutia de tinichea, pentru nevoile zilnice, iar în buzunar îndesă pachetele cu hârtii. Ca nu cumva să se desfacă nasturii, prinse deschizătura de sus a buzunarului și cu două ace de siguranță, iar peste mijloc se legă cu o curea lată (nu purta niciodată bretele). Așa ieși în oraș de mai multe ori moș Costache. Seara, însă, își punea săculețul sub pernă și pantalonii sub saltea. Văzând că bătrânul pleacă de acasă, Stănică se hotărî să-l pândească, mai mult
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
plăcere), dar mai ales ascultați ce aparat digestiv are (Stănică îl lovi peste pîntece). Atunci se auzi un zornăit grozav de monede, rostogolite pe dușumea. Moș Costache îngălbeni, se ridică repede de pe scaun și se pipăi, în culmea agitației, în jurul curelei. I se rupsese fundul săculețului, în care ținea banii de metal. - Banii! Ba-ba-banii! se bâlbâi el și se repezi sub masă.Stănică, Aglae, Aurica se aplecară și ei, cu capul pe jos, începînd să caute cu febrilitate. Numai Pascalopol rămase
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
când se încredință că nu mai erau alte persoane, afară de cei doi, zise: - Pa-pascalopol, vreau să-ți dau banii pentru fe-fetiță. - Dacă crezi, zise acesta, cu oarecare indiferență, ca sănu-l sperie, dă-mi-i. - A-ajută-mi! Bătrânul încercă să-și tragă cureaua cu mâna, dar, neputând, rugă din ochi pe moșier. Acesta, ajutat de doctor, îl dezbrăcă cu băgare de seamă, pândit cu încordare de bolnav, și găsi sacul și buzunarul, din care scoase pachetul de hârtii înfășurat cu sfori. La cererea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aici, ca peste tot, trebuie să se păstreze echilibrul. Și atunci mă Întreb de ce nu se dă o bucată de pâine unora care vor să fie hingheri particulari și altora, care ar vrea să fie producători particulari de mănuși, poșete, curele, pantofi din piele de câine. Uite că așa s-ar lua grija de pe capul bietului primar general care ar trebui să mai plătească doar câțiva specialiști, pentru control, și astfel s ar face economie În bugetul primăriei și s-ar
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
o rână, de ușă. E înalt și slab, trăsăturile feței, neașezate încă, par umflate de fierberea dinăuntru pe care se străduiește s-o ascundă. Se uită țintă la ea și un zâmbet îi întinde buzele groase. Pantalonii de casă, fără curea, îi atârnă pe trupul îngust ; deasupra, bluza verde, decolorată. — Dacă știam, nu mai băteam drumul pân-aici de pomană... Dar se scoală, își scoate basca, se apleacă după țoașcă și așază pe masă borcănelul cu murături, sticluța, usturoiul și ceapa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dat pe datorie !... Uite, vezi, asta poți să mă tai, că n-am habar... Păi, și ce i-o fi pățit lui pielea p-ormă, asta numai el știe ! Unii zicea că-i împușcă, alții zicea că-i bate cu curelele de la puști... Cu ceasurile, pe vremea rușilor, a rămas de poveste... Nu-l ții minte pe bietul Tănase, cu toate ceasurile atârnate de mâini și de gât, și el : Tiiic !, Taaac !, cu degetul la buze ! Și pe urmă : Greu a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
e Ken. E ca un Ken blond. Și acum, că sînt la subiectul Connor, spun lucruri pe care nu le-am spus nimănui niciodată. Lucruri pe care habar n-aveam că le gîndesc. — ... de Crăciun, i-am făcut cadou o curea de ceas foarte drăguță, din piele, dar el poartă tot prostia aia digitală, fiindcă Îi zice temperatura din Polonia sau ceva la fel de stupid... — ... m-a dus la o groază de concerte de jazz și eu, fată politicoasă, m-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
daruri de Crăciun. SÎnt numai haine noi, strălucitoare și absolut splendide, fiecare dintre ele perfect Împachetate și aranjate pe umerașe parfumate, ca Într-un magazin. Fiecare pereche de pantofi e pusă În cutia ei, cu poze Polaroid În față. Toate curelele sînt frumos atîrnate de catarame. Toate gențile sînt perfect aliniate pe un raft. N-am mai Împrumutat de mult nimic de la Jemima, și se pare că de atunci conținutul garderobei s-a schimbat total. — Cred că Îi ia pe puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]