3,559 matches
-
Bucureștiului, de la turnuri până la căsuțe aproape una cu pământul). Lângă un bloc cu zece etaje descoperi o casă ca de țară sau o bisericuță, și poate, În spatele blocului, o Întreagă străduță uitată de timp... Îi lipsește Bucureștiului o mare apă curgătoare. În această privință, rivala sa Budapesta (cu care, deși nu seamănă deloc, dată fiind rezonanța apropiată a numelor, se Întâmplă să fie confundat) are o poziție incomparabil mai bună: așezată pe Dunăre, cu frumoasele poduri care leagă Pesta, orașul de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mai îndulci rigiditatea. Lipsește o Venus. Precum și jocurile de apă și cascadele. Indolența. Rotunjimile și pliurile. Pe harta civilizațiilor, apa dulce, surâsul feminin și imaginea obișnuită a omului apar și dispar simultan. Treimii câștigătoare a Occidentului starul, fotografia și apa curgătoare i-a fost greu să se impună pe acest munte. Se pare că acum lucrurile sunt ceva mai relaxate. Mi s-a vorbit, în vestul orașului, despre mezelării cu pateuri și cârnați; lângă gara veche, am zărit câteva baruri de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Petru Huhulea. Mânăstirea Dobrovăț. Biserica mânăstirii cu hramul Coborârea Sfântului Duh “a început a se zidi în anul 7011(=1503), luna aprilie, ziua 27 și s-a sfârșit în anul 7012 (= 1504), iar al domniei sale anul al patruzeci și optulea curgător...”. Înainte de zidirea bisericii, domnul a dăruit mânăstirii Dobrovăț mai multe sate. Nepoatele lui Ivan Damianovici schimbau, la 26 noiembrie 1499, cu domnul, satele lor de pe Dobrovăț, anume Rușii, unde a fost curtea lui Stan al lui Popa, satul Călugărenii, unde
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în care neofitul (fratele cel mic este singurul care reușește) a ajuns. Imaginea paradisiacă este în acord cu mentalul păstoresc, pe de o parte, căci reprezintă un loc ideal pentru pășunat - un șes cu iarbă multă pe marginea unei ape curgătoare, dar, pe de altă parte, semnifică trecerea dincolo de granița lumii marcată precis de o apă. Același spațiu caracterizat de vegetal și acvatic îl întâlnim într-un descântec care desface vrăjile de urât: „Plecai în luncî/ Spri Sfânta Duminicî,/ Plecai pi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
acolo c-un lacăt cât pumnu. Ș-a plecat la-vânătoari” (VoiaDâmbovița). Funcția narativă a împăratului se încheie aici, fiul lui va fi cel care eliberează șarpele din lăcașul sepulcral și călătorește pe spatele acestuia nouă mări, nouă țări, nouă ape curgătoare. Blestemul mamei integrează pe Mistricean într-un ordin mitic și astfel gestul nu mai pare exagerat. Șarpele, balaur prin dimensiuni, nu poate zbura, dar se deplasează cu viteza celui urmărit de Iorgovan și are „trei coade de aur”. Metalul prețios
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Bratovești - Vâlcea). Păsărica gălbioară este aici marcată explicit de apartenența solară, în timp ce astrul nopții apare dominat de fecioara din cetate. Lebăda reprezintă o altă ipostază solară a fetei, adusă, într-un basm din Găgești, Dâmbovița, de cea mai mare apă curgătoare (în geografia și percepția românească) între lumi: „Se duce acolo, la Dunăre, vede venind pă apă o lebădă frumoasă. Venea, venea, venea, venea pă apă. A așteptat s-ajungă la distanța cât știa că cuprinde arma lui, trage-n ea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de intrarea lui Mistricean în strămoșul ofidian. În basme, șarpele își păstrează funcția inițiatoare, rolul psihopomp și tiparul înghițirii fiind însumate acesteia: „Ș-a zburat cu el șî l-a dus peste nouă mări, peste nouă țări, peste nouă ape curgătoare. Șî l-a lăsat în niște răspîntii” (VoiaDâmbovița). Răscrucea reprezintă punctul nodal la nivel ontologic, aici se pun în balanță abilitățile eroice, provocate de hierofanii. Revenirea din sacru provoacă o evaluare a reușitei în spațiul răspântiei, aici fiara teriomorfă infirmă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din postav, care îmracă piciorul din gleznă până la genunchi; 5 escroci, oameni de nimic; 6 flecar; 7 nume dat unei specii de lalele; 8 pirpiriu, slab; 9 vas de lemn pentru lături; 10 loc mai adânc din albia unei ape curgătoare; 11 a ciorsăi-a tăia greu cu o unealtă cu tăiș uzat; 12 partea de dinainte a opincii, strânsă cu o curelușă; 13 cureaua cu care se leagă în jurul mijlocului ițarii, pantalonii; 14 agitat, smuls; 15 vătășel, funcționar inferior la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Puntido și cel comunal. Nu departe este și o piscină dar renunț la tentația de a merge acolo. Santa Brigida are doar vreo 16 locuri dar este nou, modern, comod, de lăudat chiar. Binefăcătoare este fântâna din curte cu apă curgătoare, rece, unde îmi răcoresc picioarele. Citisem în 1001 de nopți că în raiul lui Allah sunt multe fântâni. înclin să cred că este adevărat căci este de nedescrisă bucuria și plăcerea de a-ți răcori picioarele înfierbântate și obosite într-
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
trezit odihnit. La 6.30 eram deja pe drum. încă nu răsărise soarele și era atât de plăcut să merg prin răcoarea dimineții ascultând cântecul păsărelelor ce abia se treziseră și ele. Drumul ducea pe lângă un canal plin cu apă curgătoare flancat pe margini de stuf și alte plante de apă. încet-încet lumina dimineții începe să învăluie totul iar razele soarelui ce mă luminează din spate îmi formează o umbră lungă pe drum ce mă precede mereu. Este atât de plăcut
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
lanurile nesfârșite de grâu. Am apreciat în această zonă rețeaua de canale care asigură irigarea câmpurilor, multe dintre ele cultivate cu porumb. Sunt canale ce par a avea câteva decenii bune de viață, din beton, bine întreținute, cu o apă curgătoare curată care este trimisă apoi cu ajutorul pompelor și a țevilor metalice peste lanurile de porumb sau sfeclă. Pe drum, prin localități, întâlnesc la baruri fețe cunoscute. M-a surprins un grup de francezi între care un profesor căsătorit cu o
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
dicționar fie și foarte cuprinzător, cum este cel al colectivului clujean condus de Mircea Zaciu sau cel al Academiei, patronat de Eugen Simion, nu se poate substitui unei istorii. Îi lipsește organicitatea, fluxul vieții. E ca deosebirea dintre o apă curgătoare și fotografia acesteia. Sub comunism, cu toate că se punea mereu, prin reviste, întrebarea "de ce nu avem o istorie literară", ea nu putea apărea din motive suficient de limpezi. Acum, cele două istorii de căpetenie (ar mai fi și productul stufos, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
spinării și făcându-l să nu mai fie niciodată de acum înainte, în vecii vecilor, ceea ce-a fost de la începutul lumii până în 1946. Citatul din Ion Creangă se referă la o copilărie fericită și la un timp istoric lin curgător, fără nici o legătură cu puhoiul devastator care s-a pornit în România, odată cu intrarea trupelor sovietice "eliberatoare" și cu instaurarea comunismului în toate instituțiile statului român, în 1948, când m-am născut. În anul 1950, tatăl meu, Ilie Zubașcu, a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
timp, inclusiv după 1989, sunt o specie de literatură artificială, monocordă, manieristă, extrem de săracă și cu totul nenaturală, un fel de evaziune a minimalismului textual, sau experimentalist, paralel cu tragediile care s-au întâmplat și se întâmplă în viețile oamenilor, curgătoare pe albia reală a istoriei din preajmă, ca un râu subteran de care știe prea puțină lume, sau mai degrabă ca un curent atmosferic, cu mult prea aerian și cu totul deasupra destinelor celor de jos, de la firul ierbii. Majoritatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de dimineața până seara și de seara până dimineața omul nu face decât să se ascundă, să colporteze nimicurile celorlalți, ca să ascundă adevărurile dureroase din propria ogradă. Oricum, poezia fără mistică e ca orizontul fără iluzia nesfârșitului, e ca apa curgătoare fără susur, fără matcă... Metafora, epitetul, alegoria, adică tot ce înfrumusețează textul, fac parte dintr-o recuzită a misticului, a transcendentului. Omul e măsura lucrurilor, arta e măsura duhului care mișcă lucrurile. Toți am fost pe drumul Damascului, toți am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dar tăiată de vie prin baricade de crăci uscate... Mai bine că nu le poate vedea... Iubea prea pasionat Florica pentru a putea îndura un astfel de spectacol. Nu mai vorbesc de zăvoi. Acolo făcuse un bazin cimentat, cu apă curgătoare, care cu aninii dimprejur formau un frumos parc. Azi bazinul nu mai există, iar copacii - toți tăiați și arși la curte. Aci și Dinu a fost vinovat. Când i-a cerut voie să taie din zăvoi, trebuia să se ducă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Europei. De unde mulți dintre cei ce viețuim astăzi am apucat o stare de lucruri așa de înapoiată, că nu era un singur kilometru de șosea, afară de acele puține făcute de Mihai Sturdza pe la moșiile sale, un singur pod pe apele curgătoare, o singură școală rurală, o singură fabrică, vedem astăzi țara înzestrată cu șosele, drumuri-de-fer, telegraf, telefoane, școli, cazărmi, spitaluri, fabrici, în fine cu tot aparatul de civilizațiune pe care alte țări nu l-a putut avea decât după o muncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
noastră de sub dărâmăturile trecutului, i-a redat frumuseța ei originară și a adus-o la cinste într-o lume care uitase s-o vorbească; el a fost cel dintăi care a înduioșat inimile noastre prin versul lui dulce și limpede curgător ca izvorul de la munte; el simboliza într-un cuvânt întreg neamul nostru cu suferințele, cu lacrimile lui din trecut, cu dorul și cu aspirațiunile lui spre viitor. El, de-ar fi vroit, se alegea domn. Și ce bine a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
drumului vezi lumea care-ți trece pe dinaintea ochilor ca într-un caleidoscop; la fiecare gară, la fiecare târg, la fiecare frontieră, alte tipuri, alte neamuri, alte vederi. Nu bine ți-ai aruncat ochii pe o câmpie frumoasă, pe o apă curgătoare, pe un castel mândru, pe o fabrică ce fumegă, pe un munte capricios, că toate aceste au și dispărut și altele, necontenit altele, vin în loc. Impresiunile se strecoară repede fără să ai vreme să le mistui. Puterea aburului îți împrumută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de meditație. Era vorba de un caz În care o intervenție minoră a omului, pur și simplu zăgăzuirea prin halde de deșeuri a unei gârle de lângă Tulcea, deci o acțiune mecanică care aparent doar schimbă statutul acelei gârle, din apă curgătoare În apă stagnantă, a avut un impact ecologic deosebit. Anume, acei copii au constatat În primul rând sărăcirea În speciile de pești; ceea ce Înainte de intervenția omului deținea majoritatea, șalăul, somnul, crapul, a cedat În fața minorității care a pus stăpânire pe
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a cedat În fața minorității care a pus stăpânire pe gârlă: carasul, bibanul, știuca și alte vreo câteva specii. Noul spectru al speciilor reflectă de fapt Începutul unui proces de eutrofizare, proces firesc pentru orice spațiu acvatic Închis. Situația de apă curgătoare este, În concepția mea, o stare instabilă, Întreținută de Însăși curgerea, inclusiv din punct de vedere energetic, prin energia apei; această stare este, din același motiv energetic, o stare cu entropie joasă. În opoziție, starea stabilă, de apă stagnantă, evident
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
vegetale ce-o populează devin tot mai evoluate. Iar acum să ne amintim că o specie evoluată trăiește În medii mai oxidante sau, altfel spus, mai entropizate. Cu alte cuvinte, compoziția vegetației susține afirmația mea privind entropia mică a apei curgătoare, respectiv mare a apei stagnante. Toate acestea se observă bine chiar la o apă curgătoare, În secțiunea sa transversală: la centru viteza apei e mare și scade spre maluri, devenind chiar nulă În unele meandre; vegetația va fi pe potrivă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
specie evoluată trăiește În medii mai oxidante sau, altfel spus, mai entropizate. Cu alte cuvinte, compoziția vegetației susține afirmația mea privind entropia mică a apei curgătoare, respectiv mare a apei stagnante. Toate acestea se observă bine chiar la o apă curgătoare, În secțiunea sa transversală: la centru viteza apei e mare și scade spre maluri, devenind chiar nulă În unele meandre; vegetația va fi pe potrivă, variind de la plante submerse la mijloc, spre stufărișul din meandre. Peștii urmează și ei caracterul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
s’ar opri aici, poate n’ar fi cine știe ce. Dar, invariabil, orice apă stagnantă se colmatează devenind mlaștină, apoi teren ferm, proces ce se cheamă eutrofizare, sau mai general, entropizare și oxidare. Lucrul e posibil pentru că speciile vegetale specifice apei curgătoare, inferioare cum am arătat, au putere reducătoare scăzută, neputându-se opune eficient oxidării induse de heterotrofe, animalele. Apa devine astfel oxidantă. La o apă curgătoare, care este mereu Împrospătată, oxidarea este Împiedicată. Dar odată apa devenită stagnantă, oxidarea va decurge
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
eutrofizare, sau mai general, entropizare și oxidare. Lucrul e posibil pentru că speciile vegetale specifice apei curgătoare, inferioare cum am arătat, au putere reducătoare scăzută, neputându-se opune eficient oxidării induse de heterotrofe, animalele. Apa devine astfel oxidantă. La o apă curgătoare, care este mereu Împrospătată, oxidarea este Împiedicată. Dar odată apa devenită stagnantă, oxidarea va decurge nestingherită. Atunci, acele specii vegetale inferioare, iubitoare de medii relativ reducătoare, vor fi Înlocuite de specii evoluate, ca stuful, ce preferă mediile oxidante. Mai departe
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]