3,433 matches
-
și arcuri de porți, toate aceste acoperite cu mușchi, mâncate de ploi, brăzdate de fulgere. Dacă tunurile dușmanilor din afară și mai mult încă puterea distrugătoare a secolelor au dărâmat o parte din cetate, cea mai mare parte a fost dărâmată de mâna vandalică și împie 186 a târgoveților din orașul Neamț, care și-au zidit casele lor cu pietrele acelei sfinte ruine. Acum însă, mulțămită Domnului, această profanare a încetat în urma unei legi de protecțiune a monumentelor istorice votată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
poluare. Iar după ce se face o casă, se adaugă, tot din beton, un șopron, apoi o alee, chiar și cotețul porcului și cușca câinelui. Și, colac peste pupăză, generația următoare, dacă nu chiar și aceea prezentă, va fi nemulțumită: va dărâma și reconstrui; asta, pentru că evoluția e mai rapidă astăzi, iar ceea ce a fost bun acum câțiva ani devine acum depășit. Și astfel, betonul, menit a sfida timpul, devine o frână. Îndepărtat, el devine un deșeu care rămâne și se Împrăștie
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
plină cu un material afânat, precum nuielele de la curățatul pomilor, acoperită cu un strat de vreun metru grosime de pământ (nici o grijă, când zeama mineralizată ajunge aici, nuielele nu putrezesc); el, reactorul, poate fi o groapă căptușită, ca să nu se dărâme, cu pari groși sau chiar spalieri, având grijă să se lase Între ei câțiva centimetri, necesari pătrunderii rădăcinilor. Oricum, deasupra acestei incinte se așează un strat de pământ, iar incinta trebuie să aibă măcar 5 metri cubi. E, după părerea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
e mai bine să ne adaptăm noi la relieful care e oricum mai vechi, deci echilibrat, decât noi; ce-ar fi dacă fiecare jivină ar Încerca același lucru, de a adapta relieful la ceea ce crede util pentru ea? S’ar dărâma mai mult decât construi, adică tot atâta energie risipită. Oricum, natura a evitat-o poate lăsând numai omului rațiunea, deci potențialitatea acestei acțiuni; dar, din nou, e necesară moderația. Omul face poate asta, adică modelează relieful, de nevoie, pentru a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nu peste mult că fiecare dintre ei aveau dosare nimicitoare și că majoritatea au ajuns în Deltă mai mult siliți decât din proprie voință. Unul era Ing. Sergiu Hartia, fiul fostului proprietar al firmei Astra, om cult, fin, franțuzit, dar dărâmat moral. Altul era Ing. Nae Rainu, fiul patronului fabricii de becuri de la Fieni, om de mare cultură, cu ochi mari albaștri umbriți de sprâncene mari stufoase, și care povestea cu o voce caldă, cuceritoare, lucruri minunate despre întâlnirile lui cu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
amintire a primelor im presii și primelor uimiri, la fel cum nu putem uita prima noastră Îmbrățișare de dragoste, din adolescență. Căci nici o ispravă de mai târziu a aviației nu a egalat, În intensitate emoțională, acea primă viziune, care a dărâmat ceva În noi, a „mai greului decât aerul“ văzut cum se ridică și plutește dea supra capetelor noastre la acea timidă demonstrație a lui Blériot; la fel cum nici un aparat de radio cu 12 lămpi de astăzi nu-mi mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ales, acea mireasmă de tinerețe veșnică plutind peste pagi nile Ideii Europene - prezen tate cititorilor cu inovații de tehnică redacțională și tipogra fică - vor supraviețui, singurele! ...Stam, așadar, În toamna lui 1919 În fața prăvăliilor din ro tonda Pasajului Român, azi dărâmate pe urma bombardamen telor din 1944 și acoperind, sub mormanul de moloz, atâtea și atâtea amintiri ale celor șase ani petrecuți acolo cu atâția prieteni și camarazi duși: Emanoil Bucuța, Ramiro Ortiz, Cora Irineu, Virgil Bărbat, Nae lonescu, Maximilian Costin
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
focul sacru-al credinței străbune-n străbunele vetre. Nu-ți pasă că-n jurul tău urlă sinistru noian de talazuri, Și-ți urcă șalupa pe creste de valuri s-o frângă în două, Doar vâsla-ți potoale furia de mare, dărâmă zăgazuri, Căci tu doar ești matelotul din viforul vremurilor nouă... ...Și astfel prin truda ta ieri ridicatu-s-a mândra cupolă, Din care răsfrânge-se Domnul ca chipul în limpezi cisterne, Și neo-leviții, ce-n jurul tău astăzi fac aureolă, Deasemeni, prin
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și frații mei. Lipsea doar tata. Dar ne rugam lui Dumnezeu cu toată credința noastră să ni-l aducă acasă între noi. "Făclii aprinse-n templul Nimănui! Mi-e sufletul o năruire de statui Vecii de vis în mine se dărâmă Se-aud cum cad, fărâmă cu fărâmă." (Al. Philippide) 3. O scurtă și edificatoare vizită în subsolul iadului După nouă zile de viscol, timp în care am suferit privațiuni de tot felul, corpurile noastre erau palide, anemice, străvezii. Doar încrederea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
întocmai cum făcuse și mai înainte cu cererile lui Ioan Inochentie Clain, a respins-o. Dreptatea era încă departe de poporul nostru. Mai știau iobagii din Cârțișoara că undeva în Franța la 14 iulie 1789, închisoarea Bastilia, simbolul absolutismului fusese dărâmată de revolta poporului și că foarte curând după aceasta, la 4 august 1789 Adunarea Constituantă a votat desființarea privilegiilor feudale ale nobililor francezi, la 26 august adoptând Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale Cetățeanului. Ba chiar și-au făcut
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de Serghei Luminița. Totul era minunat. Ea stătea în continuare rezemată de zidul școlii, iar cei doi veri îi țineau companie uitîndu-se la ea. Asta pînă cînd veni o nefericită zi care avea să strice toată armonia, care avea să dărîme totul. În acea zi fatală, în momentul în care se apropiau amîndoi de locul unde stătea Serghei Luminița, Cristi o luă înainte, ajunse la ea și se apucă s-o lovească cu pumnul ca-n filme, pe-nde lete. În timpul acesta
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
bunicilor, cu acoperișul de stuf ca o căciulă prea mare, cu ferestre mici ca niște ochi osteniți și triști, așa cum o păstrează în memorie, nu mai există. Din rațiuni greu de înțeles și de acceptat una dintre mătușile lui a dărâmat-o, a luat tot ceea ce se mai putea folosi, rămânând în locul unde a fost un morman de bolovani care se tot micșorează sub agresiunea ploilor, a zăpezilor și a uitării. În primăvara aceasta, la care mă refer, au crescut nestingherite
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
la galerie. Teatru-Circ Sidoli era pe atunci o clădire nouă, proprietatea lui Teodor Sidoli, iar după moartea acestuia, a fraților Cesar și Franzini. O clădire afectată în primul loc pentru folosul celor care o construiseră (ca și cea din București, dărâmată anul trecut), adică pentru întreprinderea lor, pentru vechiul Circ Sidoli. După distrugerea teatrului de la Copou și până la construirea elegantului edificiu de astăzi, localul acesta a servit și ca sală de teatru, împreună, adică în același timp cu Teatrul Pastia (mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și cu destulă pricepere, ea ar putea fi transformată și adaptată; ar putea deveni un palat demn de destinația sa și de cinstea orașului. Spiritul nostru nu pricepe însă asemenea lucruri. Peste câțiva ani de aici, Primăria Iașului va fi dărâmată până la temelie, pentru a face loc Teatrului Național. Iașul va rămânea astfel fără primărie. Ca și Capitala. Birourile sale se vor plimba, prin diverse localuri închiriate, pentru a se fixa apoi în casa Pașcanu, care, în starea pe care i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
indispune... Ciudat lucru! Toate acestea le spun nu numai despre Iași. Ceva mai departe, e Biserica Dancu, veche mânăstire din secolul al șaisprezecelea, despre care mărturisește Miron Costin în Cronica sa. Și biserica aceasta va dispărea curând. Ea va fi dărâmată la 1903, pentru a face loc pieței Teatrului Național. Iată vechiul turn al Mânăstirii Golia, cu foișorul de foc, lângă Casa Apelor, strâns în centura de piatră a Mânăstirii care se prezintă astfel ca o adevărată citadelă a orașului. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cedat Ministerului armatei, pentru a așeza în el comandamentul militar, al cărui palat din str. Carol trebuia să devie muzeu istoric. Pag. 80. Vechiul palat administrativ și de justiție, așezat în zidurile vechiului palat domnesc. La 1912 el a fost dărâmat pentru a se construi, pe ruinele lui, Palatul Justiției, opera arhitectului I. Berindei. Pag. 81. Statuia lui Ștefan cel Mare, bronz datorit sculptorului francez Em. Frémiet. Ea datează din anul 1883. La inaugurarea ei, Mihail Eminescu a citit celebra sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
al XV-lea și poartă cu nobilă simplitate caracterele stilului moldovenesc din epoca lui Ștefan cel Mare. Mult timp, de la Alexandru Lăpușneanu încoace, biserica aceasta a servit la ungerea Domnilor cu ocazia înscăunărei lor. Ajunsă în stare de ruină, fost dărâmată cu totul și reconstruită din nou, cu o artă neîntrecută, de Lecomte du Nouy, sub Regele Carol I, în același timp cu Trei Erarhi. Fotografia după care s-a executat clișeul nostru se datorește fotografului ieșean Zaharia Weiss, care, folosind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cătane și cu multă adunătură ce au strâns de Moldoveni..." (Restul nu se poate descifra, monumentul fiind deteriorat). Sub crucea aceasta odihnesc rămășițele soldaților austriaci și ale șefului lor, căpitanul Ferenz, căzuți în lupta de la Nicolina. Pag. 272. Biserica Dancu, dărâmată la anul 1903, pentru a face loc grădinei și anexelor Teatrului Național. A fost unul din cele mai vechi monumente bisericești ale orașului, căci a fost zidit, la 1541, din grija boierului Jurie Dancu, mare spătar al lui Petru Rareș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sărbătoare, a fost atins cu cotul unul dintre panourile de pe partea dreaptă a galeriei, într-o clipă și pe un fond muzical de neuitat și foarte bine cunoscut „Noi suntem Români”, întreaga simeză de pe partea dreaptă s-a dărâmat precum niște piese de domino, fiind așezate în formă de e-uri. Tot zgomotul constituia acea atmosferă de nebunie și vis, în care orice artist prezent era precum ar fi trăit într-un tablou de neimaginat; toți s-au oprit
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
și o revoltă Împotriva esteticii eline. Sculptura greacă a evitat sîngele și zbuciumul cărnii pentru ca oamenii să aibă armonia și frumusețea zeilor. Acum, În locul buzelor care să surîdă ca zeii, Pygmalion preferă să simtă sîngele cald al unor buze omenești. Dărîmă piramida pentru ca sub cerul gol, În plin soare, s-o Îmbrățișeze fericit pe Galateea. Dragostea e pentru el sensul libertății. Dragostea acestei vieți muritoare pe care surîsul n-a făcut decît s-o trădeze În schimbul unei himere. Pe măsură ce dalta lovește
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
catedrale gotice ar fi un izgonit. O asemenea eroare cred că nu mai trebuie dovedită. Amurgul artei antice era un fapt Împlinit cînd istoria a Început să macine statuile și templele grecești. Zidul gotic s-a lansat pe verticală nu dărîmÎnd templele antice, ci Între ruinele acestor temple. Era o speranță pe care omul singur o căuta printre ruine. Căci pentru un Ulise gotic, Ithaca n-ar mai exista. El și-ar căuta salvarea și adevărul În larg, adică tocmai acolo
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
spus : („Tată, în mâinile Tale încredințez duhul Meu!”). 2. Soarele s-a întunecat, pietrele au crăpat, mormintele s-au deschis, catapeteasma templului s-a sfâșiat în două de sus până jos. 3. Era hulit, spunându-I-se: („Hei, Tu, care dărâmi templul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!”); veșmintele I-au fost împărțite; străpungându-I-se coasta cu o suliță, a curs apă și sânge. 298. DESPRE MISTERELE PETRECUTE DE LA CRUCE ȘI PÂNĂ LA MORMÂNT, INCLUSIV. IBIDEM. 1. Primul. A fost dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Craiova, Petroșani. În cele peste șapte decenii închinate slujirii Altarului strămoșesc pe întreg plaiul românesc a fost un viu model de slujire a Bisericii, un îndemn că orice situație dificilă poate fi depășită și un părinte sprijinitor ca în locul Altarelor dărâmate în București să se ridice altele pe vatra românească, dintre care amintim: ctitoria sa din localitatea natală - Tulbureni-Botoșani, Munteni-Belcești, Strunga-Tg. Frumos, Corocăești-Suceava, Lungani-Voinești și altele. A contribuit la redeschiderea unor schituri și mănăstiri: Hadâmbu-Iași, Lacuri-Botoșani, CămârzaniFălticeni, Colacu-Fundu Moldovei și Horăicioara-Neamț
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
și se chinuie să-și recapete forțele, Carlina se simțea epuizată fizic dar și psihic. Tot ce fusese frumos și bun între ei dispăruse. Floarea pe care o culesese nu mai mirosea. Era aproape strivită și fără petale. Trebuia să dărâme tot și să construiască tot. Dar cu ce preț? Omul acesta o scotea din minți iar ea nici măcar vocea nu obișnuia să o ridice la cineva și cu atât mai puțin la el. Odinioară îl iubise mult, iar acum îl
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
altădată. Trebuia să facă un salt în necunoscut, să învețe să trăiască și altfel, să nu se mai simtă singură și abandonată. De Valentin știa că nu era fericit fără ea, dar nici cu ea. În fuga ei distrusese multe, dărâmase totul fără voia ei. În acel moment se simți ca într-o zi friguroasă, ploioasă și fără nici un adăpost. Oare nu toți avem o valoare în noi înșine? Aroganța, ignoranța unora, trufia și subestimarea ne transformă în niște oameni trădați
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]