4,270 matches
-
liceu ce poartă numele înțeleptului cronicar moldovean a luat ființă și a început să se afirme în peisajul dinamic al învățământului ieșean. Imaginea acestei adevărate doamne a școlii ieșene a rămas vie în conștiința generațiilor de elevi, pe care cu dăruire i-a îndrumat câteva decenii. Niciun gând de recunoștință nu e pe măsura acestei vieți - prea scurtă din păcate - dăruite în întregime celor din jur - copiii, părinți, prieteni, colegi - până când o boală necruțătorae i-a curmat firul. Dacă am alege
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
clare, explicite. Cred că din punct de vedere vizual, contrastul va fi foarte frumos. Trebuie să se vadă clar că fata se oferă bătrânului din milă și din cauza simțului ei artistic. E vorba de o generozitate de natură artistică, de dăruire. Am putea să-i dăm o replică de genul „Tu ești bătrân. Eu sunt tânără. Tu ești trecut și grosolan. Eu sunt senină și limpede ca o dimineață. Mă dăruiesc toată ție, bătrâne. Un dar al tinereții.“ — Doamne. — Poftim? — Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
adună în paginile sale bucuria scrisului, gândurile și speranțele elevilor; de la primul număr, înregistrat în anul 1995, până în prezent, mai atractivă de la o apariție la alta, revista a adunat în palmares și numeroase premii la concursurile de gen, încununare a dăruirii, seriozității și talentului realizatorilor săi, elevi și cadre didactice deopotrivă. În anul 2005 revista a obținut locul I pe județ, iar numărul 38 al revistei a obținut în anul 2011 premiul al II-lea la Concursul Județean al revistelor școlare
PAȘI PRIN TIMP ÎN DEVENIREA NOASTRĂ.. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
și olimpiade de chimie, la simpozioane și sesiuni științifice. Privind în timp selectăm doar o parte din numeroasele premii obținute. Aceste rezultate nu ar fi fost posibile fără ca elevii noștri să dea dovadă de pasiune efort suplimentar perseverență atașament și dăruire pentru imaginea școlii. Ei sunt cei care s-au remarcat prin rezultate deosebite la chimie în cadrul examenului de bacalaureat și tot ei sunt cei care s-au înscris au reușit cu succes la examenele de admitere în învățământul superior la
PAȘI PRIN TIMP ÎN DEVENIREA NOASTRĂ.. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
durerile. Buzele‐i, odinioară rumene și calde, acum tremură ușor murmurându‐ mi numele mic cu sfială, iar ochii - neschimbate mărgăritare - mă‐ nvăluie-n lumina lor plină de iubire și înțelepciune. Mâinile sale înăsprite de muncă și ani, sunt simbolul generozității și dăruirii absolute cu care ne‐ a ocrotit pornirea pe albiile mari ale vieții. Această pecete a mucenicilor o sărut cu respect și cu dragoste, și‐n fața monumentalității chipului său demiurgic, mă plec și mă‐nclin cu venerația cuvenită aceleia ce
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
frustrările Elfridei. Să sărute obrazul Elfridei însemna să atenueze patima Irinei. Elfrida, Irina, Elfrida, Irina. Și reversul, desăvârșirea lui prin ele, era adevărat. Stătea întins pe patul Irinei, oscilând între iubirea față de inocență și patima pentru experiență, între refuz și dăruire, ajuns în momentul de vârf de unde orice cale ducea doar în jos. Elfrina Vultur. Triunghiul nu avea trei vârfuri, ci doar unul singur. Apoi momentul a fost pierdut pentru totdeauna, pentru că, în reveria lui, bărbatul a rostit un nume. — Elfrina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de reconstituit ce se întâmplase. Elfrida, împinsă de gelozie, făcuse pasul împotriva căruia luptase fără voia ei, dar cu atâta eficiență, timp îndelungat. Numai că, fiind vorba de Elfrida, pasul respectiv trebuia să fie la fel de definitiv și irevocabil ca și dăruirea ei de dinainte pentru Ignatius. Prin urmare, refuzase să-l însoțească pe Vultur-în-Zbor în plimbarea lui și, în timp ce acesta ieșea ușor din calea ei, își înfruntase soțul în propriul lui bârlog și îi spusese că nu-l mai iubea. După cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
viața mea. Am devenit tu, am devenit tu ai devenit eu. Mintea lui Grimus spărgând zăgazurile. Călugărul mandarin revărsat în mine printr-un orgasm al gândirii. Prizonierul corcit și semi-semitic, cu contradicțiile sale, aportanța eului coexistând cu necesitatea supremă a dăruirii propriului eu, necesitate crudă, ineluctabilă și mintea lui Grimus spărgând zăgazurile. Ca o bătaie de aripi, eul său intra zburând. Fiul meu, fiul meu, ce tată a mai dat naștere unui asemenea fiu, așa cum fac eu, cel steril. Lumina a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ele prezente în tradiția sufită. Doar treizeci de păsări ajung în final pe muntele Kâf, acolo unde locuiește pasărea mitică numită simurg, și astfel descoperă ultima treaptă a desăvârșirii sufite - uniunea mistică cu Dumnezeu prin cunoaștere de sine, iubire și dăruire. Trebuie să menționez că litera arabă pomenită aici nu are un corespondent exact în alfabetul roman. De obicei este redată prin Q îQâf), dar conține în realitate o pauză guturală ce nu poate fi redată corect. Am decis să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
băut, după ce-i fugise fata în Zanzibar, să se mărite cu șeful reprezentanței Rank-Xerox de acolo. Bumbu fusese de câteva ori și la dezalcoolizare, tratamente fără succes, profesorul reluându-și băutul după fiecare reîntoarcere de acolo cu și mai multă dăruire și entuziasm. Îl lăsase și soția și trăia acum cu o profesoară de chimie, navetistă la Bolintinu din Mijloc. Îmi povestea despre el, din când în când, T., care își dăduse licența cu Bumbu. Revederea, acolo, sub aura legendară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ca un cimitir, în care din când în când mai pâlpâia câte o lumânare în vreo fereastră, amintind că acolo viața refuza întunericul programat, o fereastră în spatele căreia cineva poate citea, altcineva poate scria, poate îndrăgostiții se iubeau cu uitarea dăruirilor depline, poate cineva numai veghea cu o lumânare aprinsă, vrând doar să dea semn că România încă nu murise deplin. Rătăceam în căutarea acelei biserici și, de cele mai multe ori, ajungeam în restaurantul Gării de Nord... Încercasem de câteva ori să pornesc, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Nu-i atât de plin sufletul meu de iubire, încât povara ei să mă ducă în pustia izbăvirilor, în arșița atât de liniștitelor împăcări, a înțelesurilor care îți vin nu ca o povară, ci cu necurmatele bucurii ale iertării, ale dăruirii și ale contopirii tale firești cu lumina Luminării. Ale coborârii în textul care te naște. Teamă îmi este că nu voi ajunge niciodată acolo, în plinătatea rugii. Rămân, aici, pe peticul meu de speranțe, de iluzii, de amăgiri, cu bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bine o știi, un altul de mult te-a furat și te poartă în el. Nu am suflet mai liber, mai plin de cine știe ce chemări spre nebănuite tărâmuri, cu proiecții de mari deschideri în care să mă las mistuit cu dăruirea unor nemaipomenite avânturi. Nici măcar nu sufăr. Să duc - așa cum am auzit, sau am văzut, sau am citit - o luptă teribilă cu mine însumi. Să am coșmaruri, halucinații, să fiu în stare de orice pentru un strop de băutură. Visez, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
munților cu desene sinilii în depărtare, din liniștea și din uitarea tuturor depărtărilor în care mă prăbușisem. Lumină venită din străfunduri, revărsată peste Lume ca o dărnicie a celor din pământuri. Întăritoare, izvoditoare de noi chemări, de noi dărnicii sufletești, dăruire trimisă în Lume de la cei duși, lumină care, atunci când crezi că toate ale tale pierdute îți sunt, vine și-ți daurește iarăși calea. Bătaia molcomă a apei în taluzul șoselei, clinchetul monoton al undelor lovite, sunetele muzicuței depărtate, lumina țâșnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ei înșiși și, cum acolo nu se întâlnea așa ceva, nimeni nu le cunoștea. Oamenii erau Zei și nu aveau nevoie de nimic. Își creau totul și tot ce își creau era în folosul tuturora. Era acolo un Mag frumos ca dăruirea, ce purta în nimb nestemate de înțelesuri. Era Om la fel ca Oamenii din Început și curcubeu se rotea în zările sale. Când trecea înflorea fiorul dragostei pretutindeni. Se unduia în liniște pe răsărituri, pe orga culorilor... Lumina din el
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
trecu mult timp și se hotărâră să se cunune. - Uite chioara ce flăcău chipeș are lângă ea! A luat-o pentru avere! spuneau unii din sat. Spiridușul vedea sufletele celor care vorbeau: erau pline de invidie, incapabili de noblețe, de dăruire. Se mută și el la casa cea nouă. Atâta lumină îl îmbăta acolo! Avea farfuria lui și întotdeauna era așezat în capul mesei, la loc de cinste. Cei doi s-au iubit, au muncit împreună, au avut doi prunci și
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
și beneficiile studierii textului dramatic în școală, punându-și la bătaie și vocația teoretizantă, autoarea volumului oferă în special cititorilor parteneri în actul didactic un auxiliar foarte prețios în analiza și interpretarea operei literare caragialești. Cu meticulozitate, paciență și o dăruire ieșite din comun, Aurora Ștefan cartografiază, în acest op, un teritoriu pe care numai ignoranții îl pot cataloga, cum din păcate se mai întâmplă uneori, drept o Cenușăreasă a literaturii române: acela al dramaturgiei. Firește că genialul autor al textelor
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
act? Ca un tată bun, nu trebuia El să-l inițieze pe fiul Său născut din lut? Oare În lutul acesta primordial nu trebuia aruncată sămânța divină? Lucrurile acestea, desigur, mă frământă. Iubirea În doi e măruntă. Meschină, egoistă. Abia dăruirea altuia Îi conferă măreția. Nu e nici un fel de sacrilegiu ceea ce vă spun. Ideile mele sunt la fel de sănătoase ca oricare altele. Egoismul Însă trebuie spart de undeva. Binomul acesta bărbat-femeie e ca o cochilie În care nu se află scoica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Crăciun unde pacea, ca un porumbel în zbor, Se rotește peste câmpia unde vitejii mor. Toți:Peste tot, peste tot e Crăciun! P 6:Crăciunul este cea mai luminoasă și mai generoasă perioadă a anului Crăciunul înseamnă iertare, împăcare și dăruire ... P 1: Dăruiește speranță celor ce n-au și întărește-i! P 2: Dăruiește voință și putere pentru a depăși greutățile vieții! P 3: Dăruiește pace și bunăstare celor buni la suflet! P 4: Dăruiește-ne bătăi multe la ușă
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
DĂ-MI TOTUL... Deplinătatea clipei în mine s-o cuprind Alăturea de tine, în trup și-n dăruire Și zilei care vine lumina să-i aprind, În goana fără preget, spre vis și fericire... Hipnotice pătrundă a sevelor puteri, Urcând către coroana stejarilor de mâine Cu șoaptele de frunze, căzute în tăceri, Pădurea-n urma noastră, nu știu cui va
D?-MI TOTUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83769_a_85094]
-
Mai trece-un timp din timpul fiecărui, Nepotolitu-și bate treaz măsura, Din clipa moartă, clipei vii mă dărui, Mireasma din cuvinte-mi umple gura; Plecat cu gândul prin febrile spații, M-adun cu greu din unda dăruirii Și-ncerc s-ating în zboruri, constelații Ce mi-au marcat deja, esența firii; De multe ori, aceste situații, M-ademenesc cu alintări șirete, Lipsite de stridențe și ovații, Ce-atâta de meschin știu să mă-mbete; Dar nu...nu
MAI TRECE-UN TIMP... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83829_a_85154]
-
În negru din creștet până-n tălpi, care-și schimba tot timpul culoarea părului și avea un mic piercing facial care părea să migreze În mod regulat de la buze la nas și la sprânceană. O artistă de East Village cu o dăruire pasionată față de romanele sentimentale pentru femei. În mod evident, ea avea cel mai mult de pierdut dacă s-ar fi aflat În grupul ei - un grup banal, cu pretenții artistice, În care dorea să fie acceptată - așa că ne Înțeleseserăm toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nu au o ținută demnă și fermă. România e o navă ce plutește pe oceanul timpului fără cârmaci, fără busolă, elementul primordial care condiționeză și asigură victoria. Timpul de azi nu mai poartă pecetea vremilor de altădată: credință, muncă și dăruire. Totul a dispărut într-o lume fără identitate și fără Dumnezeu. Trăim o perioadă de jaf și de înstrăinare a tot ce-i românesc. Suntem victima unei false democrații și a unor falși patrioți. Istoria ne este falsificată, avutul furat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
arse în crematorii. Victor Dragomirescu și Nicoleta Nicolescu - în stare de semidecedați în urma schingiuirilor - au fost aruncați de vii în cuptor sub domnia bezmeticului Carol al IIlea și camarilei sale. Dar moartea și faptele lor au rămas zăcăminte de curaj, dăruire - flacăra ce arde pururi spre cer și primejdie pentru cei răzvrătiți împotriva lui Hristos... Fericiți acei ce au purtat în mâini Crucea și în inimă dragostea pentru Hristos și Neam. Credința este un dar, fapta e datorie. „Legionar, tu făptuiește
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
sunt înguști la minte. Cincizeci de ani de autodistrugere a României, exterminări de oameni valoroși, buni creștini și buni români, au creat un vid care cere timp până la revenirea omului de altădată. Pentru aceasta ne trebuie muncă, credință și devotament, dăruire. Totul se realizează prin tine însuți, prin propriile puteri. Nimeni din afară nu-ți va da. Străinul caută foloase. Mai este nevoie și de răbdare, adică să aștepți împrejurările favorabile și să-ți consolidezi fortele proprii. Până atunci, nu fard
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]