2,937 matches
-
continuitatea daco-romană la nord de Dunăre, agenda autohtonistă a național- comunismului solicita probarea continuității dacice, deci invalidarea tezei exterministe elaborate de cărturarii Școlii Ardelene. Turnura indigenistă spre traco- dacism făcea necesară această demonstrație. Prin identificarea cu elementul autohton, supraviețuirea fondului dacic certifica vechimea bimilenară a poporului român și continuitatea neîntreruptă a statalității românești. Aceste calități vor sta la baza unei intense exploatări simbolice din partea regimului aflat în continuă căutare de legitimitate. După cum vom vedea imediat, bimilenaritatea poporului român va furniza materialul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
baza unei intense exploatări simbolice din partea regimului aflat în continuă căutare de legitimitate. După cum vom vedea imediat, bimilenaritatea poporului român va furniza materialul istoric pentru elaborarea unor "tradiții inventate" celebrate prin sofisticate ceremoniale publice (Hobsbawm și Ranger, 1983). Teza continuității dacice este premisa pentru concluzionarea continuității daco-romane la nord de Dunăre după retragerea aureliană. Pe măsură ce discursul didactic dobândea accente tot mai naționaliste, creștea pe măsură și retorica epitetică secretată de o nouă poetică a istoriei ale cărei sentințe se succed în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
deceniul al șaptelea al secolului trecut evidențiază cele trei semne distinctive identificate de V. Georgescu (2008, pp. 118-120) drept caracterististice ale întregului discurs istoric propagat în național-comunism: i) caracterul său genetic, dat de amplificarea "fondului biologic primordial" și supraponderarea autohtonismului dacic în ființa etnică a românilor; ii) caracterul său euforic, conferit de hiperbolizarea trecutului național și supradimensionarea realizărilor istorice ale poporului român; iii) caracterul său aniversativ, conferit de patosul celebrativ și istoria festivistă. Unitatea. Faza internaționalismului proletar și a patriotismului socialist
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a fost munca: "Trăind și muncind împreună, [...] încetul cu încetul, dacii și romanii s-au contopit unii cu alții. Din această contopire daco-romană s-a născut un nou popor: poporul român" (Almaș, 1994, p. 17). La fel de reziduală este și identificarea dacică a poporului român. Fără să mai fie inculpați ca exploatatori imperialiști, romanii apar mai degrabă ca o adiție la fondul autohton de natură dacic. Promovând un organicism metaforic condimentat expresiv cu o epitetică estetizantă, manualul de clasa a IV-a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a născut un nou popor: poporul român" (Almaș, 1994, p. 17). La fel de reziduală este și identificarea dacică a poporului român. Fără să mai fie inculpați ca exploatatori imperialiști, romanii apar mai degrabă ca o adiție la fondul autohton de natură dacic. Promovând un organicism metaforic condimentat expresiv cu o epitetică estetizantă, manualul de clasa a IV-a a istoriei românilor face următoarea analogie: "Localnicii, adică dacii, s-ar putea asemăna cu o tulpină viguroasă, adînc înfiptă în pământul strămoșesc, iar coloniștii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
p. 6). În anacronie cu discursul ce prinde contur în manualele contemporane, I. Scurtu et al. (1999) reiterează tezele tradiționale ale național-comunismului. Excluzând influențele slavice, manualul evidențiază natura duală a sintezei poporului român: "elementele fundamentale ale etnogenezei românești sunt: componenta dacică (substratul) și componenta romană (stratul)" (p. 7). În privința glotogenezei, analiza lingvistică relevă fără echivoc că "limba română era formată în momentul în care aceste adaosuri lingvistice slave de sud au putut fi receptate. Prin urmare, nu se poate vorbi despre
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
monofonic (1991-1997). Retorica unității totale românești (geografică, etnică, limgvistice, de destin politic, trans-istorică etc.) a continuat pe aceleași coordonate fixate de discursul național-comunist. Propensiunea autohtonistă a discursului identitar românesc face ca principiul totalizant al unității să fie aplicat și civilizației dacice, apreciată ca un monument al unității civilizaționale. Civilizația dacică este "remarcabil de unitară pe întreg teritoriul locuit de daco-geți" (Daicoviciu et al., 1992, p. 35). Succesul unificării statale înfăptuite de Burebista poate fi explicat prin prisma unității totale a universului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de destin politic, trans-istorică etc.) a continuat pe aceleași coordonate fixate de discursul național-comunist. Propensiunea autohtonistă a discursului identitar românesc face ca principiul totalizant al unității să fie aplicat și civilizației dacice, apreciată ca un monument al unității civilizaționale. Civilizația dacică este "remarcabil de unitară pe întreg teritoriul locuit de daco-geți" (Daicoviciu et al., 1992, p. 35). Succesul unificării statale înfăptuite de Burebista poate fi explicat prin prisma unității totale a universului dacic: "unitatea politică era expresia unității etnice și lingvistice
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
apreciată ca un monument al unității civilizaționale. Civilizația dacică este "remarcabil de unitară pe întreg teritoriul locuit de daco-geți" (Daicoviciu et al., 1992, p. 35). Succesul unificării statale înfăptuite de Burebista poate fi explicat prin prisma unității totale a universului dacic: "unitatea politică era expresia unității etnice și lingvistice fundamentale a neamului daco-get, precum și a unității sale de civilizație (ibidem, p. 31). Această unitate dacică totală își are corespondentul peste milenii în unitatea românească totală. Tradiția naționalismului românesc, insuflată de presupozițiile
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
35). Succesul unificării statale înfăptuite de Burebista poate fi explicat prin prisma unității totale a universului dacic: "unitatea politică era expresia unității etnice și lingvistice fundamentale a neamului daco-get, precum și a unității sale de civilizație (ibidem, p. 31). Această unitate dacică totală își are corespondentul peste milenii în unitatea românească totală. Tradiția naționalismului românesc, insuflată de presupozițiile filosofiei herderiene, a văzut în limbă expresia sublimă a sufletului național. Ca suflu expresiv al spiritualității naționale, "unitatea limbii poporului român pe întregul teritoriu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
schematic, cum se prezintă această istorie sinuoasă a intrărilor și ieșirilor europene ale românilor (Bozgan et al., 2003, pp. 3-4). Prima noastră europenizare" s-a produs odată cu primirea "Sigiliului Romei". Cucerirea romană a Daciei, urmată de romanizarea și integrarea lumii dacice in orbis romanus au asigurat botezul european al poporului român în proces de înjghebare etnogenetică. Reculul, retragerea din Europa, a venit însă cu marile migrații ale popoarelor care au așezat un gros strat de zgură deasupra fondului nostru european. Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
stabilit în funcție de împărțirea timpului pe săptămâni, astfel că întotdeauna prima zi a anului trebuia să cadă în prima zi a unei săptămâni. În paralel, plecând de la mitul despre moartea și învierea naturii, exista un calendar ritualic. În urma interpretării complexului arhitectonic dacic de la Sarmisegetusa, s-a constatat că sistemul calendaristic dacic, civil și ritualic, era unul din cele mai exacte ale vremii. Astfel, calendarul era structurat pe o perioadă ciclică de 13 ani, anii fiind de patru tipuri, în funcție de numărul de zile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
prima zi a anului trebuia să cadă în prima zi a unei săptămâni. În paralel, plecând de la mitul despre moartea și învierea naturii, exista un calendar ritualic. În urma interpretării complexului arhitectonic dacic de la Sarmisegetusa, s-a constatat că sistemul calendaristic dacic, civil și ritualic, era unul din cele mai exacte ale vremii. Astfel, calendarul era structurat pe o perioadă ciclică de 13 ani, anii fiind de patru tipuri, în funcție de numărul de zile: 364, 365, 366, 367 de zile. În calendarul civil
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ritualic, era unul din cele mai exacte ale vremii. Astfel, calendarul era structurat pe o perioadă ciclică de 13 ani, anii fiind de patru tipuri, în funcție de numărul de zile: 364, 365, 366, 367 de zile. În calendarul civil, un an dacic avea 47 de săptămâni, în timp ce în calendarul ritualic, anul cuprindea 60 de săptămâni care, pentru a se alinia calendarului civil, acesta primea, la sfârșitul anului, 4, 5, 6, sau 7 zile.39 La început, calendarul vechi roman nu era un
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
francezi: Hugo, Musset, Vigny, Lamartine, M-me de Staël, Diderot. Pentru tălmăcirile din alte literaturi (Ariosto, Ossian, Byron) s-a folosit de un text intermediar francez. Obsesia lui B., unul dintre primii noștri arheologi, era aceea de a explora fondul străvechi dacic, pentru a reconstitui o mitologie românească. Înainte de B. P. Hasdeu, formulează, în articole (dar și în unele poezii), teza dacismului. Propunând însă ipoteze riscante, se expune ironiilor, A. I. Odobescu zeflemisindu-l în maniera lui spirituală, ca întotdeauna. Însemnările de călătorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
cin' să fie? Patriciu? Vântu?), sau vor glosa la nesfârșit, de data asta nu chiar fără îndreptățire, despre impotența blamabilă a autorităților românești, dezinteresate de recuperarea adevăratelor valori (că asupra întregii afaceri cu recuperarea, pe sume fabuloase, a pretinselor brățări dacice - despre care Dan Iosif lăsa să se înțeleagă într-un interviu labeunuteve că ar fi o făcătură a "băieților cu ochi albaștri" care au dat un sens superior mormanelor de cosoni din dotare și care nu mai aveau căutare pe
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
să trăim. Noi vrem să prindem din marea primăvară a lumii nu numai trosnetul ghețurilor, ci și ora dulce a florilor Procesul de simbioză și romanizarea au În vedere două aspecte: pe de o parte aportul culturii materiale a populației dacice, iar pe de alta, acela al culturii și civilizației romane, superioare celei dintîi, la ceea ce numim cultura materială și spirituală a populației dacoromane care stă la baza formării poporului român. În această privință arheologia oferă suficiente dovezi care implică direct
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
arheologice, un veritabil muzeu În aer liber. În acest sens și castrele romane de la Cătunele, Pinoasa, Bumbești-Jiu, VÎrtop și ridicate În timpul sau după cucerirea Daciei de către romani, Împreună cu Întregul inventar arheologic descoperit, ne permit să subliniem ideea de continuitate dacică, conviețuire și simbioză daco- romană În nordul Olteniei. Cercetările arheologice din castrul de la Cătunele au fost executate În 1973 de Muzeul „Porțile de Fier ” - Drobeta Turnu Severin și İnstitutul de Arheologie București, continuate În 1981-1984 de Muzeul Județean Gorj În
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
secolul II. Alături de aceste fragmente ceramice , tot În val au mai apărut o altă categorie ceramică de culoare brun gălbui, lucrată cu mîna avînd În compoziție nisipul ca degresant, iar În exterior barbotina. Este ceramică de uz comun de factură dacică, În anul 1984, fiind descoperită În umplutura din șanțul de apărare și fragmente de la o cățuie geto-dacică din pastă grunțuroasă avînd În compoziția sa nisip și pietricele de culoare cenușie. Secțiunea a mai putut preciza că aggerul este Înălțat cu
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
două crenguțe de brăduț executate prin presare atunci cînd lutul era crud. Motivul brăduțului era de origine geto-dacică. Amplasarea castrului s-a făcut peste o așezare geto-dacică. De asemenea așezările rurale romane oferă mult mai mult material ceramic de tradiție dacică decît orașele sau așezările civile ale castrelor. Ceramica locală romană cuprinde recipiente de mari dimensiuni cu pereții groși avînd margini evazate. Tot la Cătunele s-au descoperit tuburi de lut, care se foloseau la transportul căldurii din ,, lupocaustum ” , la rețeaua
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
Negoiești, drumul roman ocolea pe la Apa Neagră spre cursul Tismanei pînă la castrul de la Pinoasa, comuna CÎlnic, județul Gorj. Misiunea castrului de la Cătunele era de a supraveghea regiunea muntoasă și păduroasă de pe valea Motrului, locuită de o numeroasă populație geto- dacică. Pe baza descoperirii ceramicii se poate preciza că acest castru de pămînt s-a ridicat În prima jumătate a secolului II e.n. peste o așezare dacică mult mai veche.Fragmentele ceramice dacice lucrate la roată și altele la mînă, culese
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
supraveghea regiunea muntoasă și păduroasă de pe valea Motrului, locuită de o numeroasă populație geto- dacică. Pe baza descoperirii ceramicii se poate preciza că acest castru de pămînt s-a ridicat În prima jumătate a secolului II e.n. peste o așezare dacică mult mai veche.Fragmentele ceramice dacice lucrate la roată și altele la mînă, culese din castru și din așezarea civilă ne dovedesc că autohtonii daci, nu au fost alungați de cuceritori și au conviețuit cu soldații și coloniștii romani, elemente
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
valea Motrului, locuită de o numeroasă populație geto- dacică. Pe baza descoperirii ceramicii se poate preciza că acest castru de pămînt s-a ridicat În prima jumătate a secolului II e.n. peste o așezare dacică mult mai veche.Fragmentele ceramice dacice lucrate la roată și altele la mînă, culese din castru și din așezarea civilă ne dovedesc că autohtonii daci, nu au fost alungați de cuceritori și au conviețuit cu soldații și coloniștii romani, elemente care au stat la baza etnogenezei
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
prima jumătate a secolului III castrul de pămînt a suferit o restaurare a valului și a șanțului său de apărare. Așezarea civilă se Întinde pe o suprafață de peste 20 de hectare fiind marcată la suprafața solului prin numeroase fragmente ceramice dacice și romane, fragmente de cărămizi și țigle, pietre de rîu folosite la temelia caselor. CÎteva sondaje arheologice au scos la iveală construcții de locuințe. De asemenea ,,motivul brăduțului” descoperit În ornamentarea fragmentelor de vase romane de culoare roșie, dovedesc păstrarea
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
rîu folosite la temelia caselor. CÎteva sondaje arheologice au scos la iveală construcții de locuințe. De asemenea ,,motivul brăduțului” descoperit În ornamentarea fragmentelor de vase romane de culoare roșie, dovedesc păstrarea tradițională a motivelor folosite atît de des În ceramica dacică, meșterii olari fiind daci care au conviețuit cu soldații și coloniștii romani. Castrul nu a mai fost locuit de garnizoana romană, dovadă avînd moneda de la Împărăteasa Salonina. Sub Împăratul Gallienus castrul se găsea Încă sub control roman, dar el va
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]