KorAP: Find »[drukola/base=darie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...109 110 111 ...123 >

3,068 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

Filippovna. — Altă anecdotă! bombăni generalul. Puteam să ne așteptăm la asta... Cu privirea tristă, severă și pătrunzătoare, prințul se uita în ochii Nastasiei Filippovna, care continua să-l examineze. S-a găsit unul! spuse ea deodată, adresându-i-se iarăși Dariei Alexeevna. Îl cunosc eu, chiar că o face din bunătatea inimii. Mi-am găsit binefăcătorul! De altminteri, poate că-i adevărat ce se zice despre el; cică-i... țicnit. Dar cu ce-o să trăiești dacă ești așa de îndrăgostit, încât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Toți își ațintiră privirile spre Ptițân, care citea scrisoarea. Curiozitatea generală primise un impuls nou și extraordinar. Ferdâșcenko nu-și găsea astâmpărul; Rogojin privea nedumerit și, teribil de alarmat, își muta privirea de la prinț la Ptițân și invers. În așteptare, Daria Alexeevna ședea ca pe spini. Nici măcar Lebedev nu rezistă, ieși din colțul său și, chinuindu-se de mama focului, începu să citească peste umărul lui Ptițân, având aerul unui om care se teme că din clipă în clipă va fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
însă înfățișarea prințului o făcuse să uite această bănuială. Căzu pe gânduri, zâmbi apoi din nou, parcă neștiind nici ea precis de ce zâmbește... Înseamnă că sunt într-adevăr prințesă! șopti ea ca pentru sine, ironic și, uitându-se întâmplător la Daria Alexeevna, izbucni în râs. Deznodământul e neașteptat... eu... nu m-am gândit... Dar, domnilor, de ce stați în picioare? Fiți buni și luați loc, felicitați-ne pe mine și pe prinț! Cineva, mi se pare, a cerut șampanie; Ferdâșcenko, du-te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ușii, veniți încoace, mă mărit, ați auzit? Cu prințul, are un milion și jumătate, e prințul Mâșkin și mă ia de soție! — Era și timpul, draga mea, să fie într-un ceas bun! Nu lăsa să-ți scape norocul! strigă Daria Alexeevna, adânc zguduită de cele întâmplate. — Stai lângă mine, prințe, continuă Nastasia Filippovna, uite-așa; uite că vine și șampania; felicitați-ne, deci, domnilor! — Ura! strigară mai multe glasuri. Mulți se dăduseră aproape de șampanie, inclusiv mai toată banda lui Rogojin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
bogată decât tine! Dar Rogojin înțelesese situația. O suferință inexprimabilă i se întipări pe față. Își plesni palmele, din piept îi țâșni un geamăt. — Renunță! îi strigă el prințului. Toți începură să râdă. De dragul tău să renunțe? îl șfichiui, triumfătoare, Daria Alexeevna. Ia te uită la el, mujicul, a trântit banii pe masă! Prințul o ia de soție, pe când tu ai vrut să faci scandal! — Și eu o iau de soție! O iau chiar acum, în clipa asta! Dau tot... — Ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ia de soție, pe când tu ai vrut să faci scandal! — Și eu o iau de soție! O iau chiar acum, în clipa asta! Dau tot... — Ia vezi, ai venit beat de la cârciumă, va trebui să te dăm afară! repetă indignată Daria Alexeevna. Râsetele se întețiră. — Ascultă, prințe, i se adresă acestuia Nastasia Filippovna, uite cum se tocmește mujicul pentru logodnica dumitale. — E beat, spuse prințul. Vă iubește foarte mult. — Și mai târziu n-o să-ți fie rușine că logodnica dumitale era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
idiot, dar știe că vorba dulce mult aduce, asta-i natura umană!“ Remarcă și prințul, dintr-un colț, privirea scăpărătoare a lui Ganea, cu care acesta parcă ar fi vrut să-l prefacă în scrum. Ce om bun! exclamă înduioșată Daria Alexeevna. — Un om cu carte, dar pierdut iremediabil! șopti generalul cu jumătate de gură. Toțki își luă pălăria și se pregătea să se ridice, ca să dispară neobservat. Făcu cu generalul un schimb de priviri, să plece împreună. — Mulțumesc, prințe, până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mari, nevenindu-i să creadă. Era năucit de tot, de parcă ar fi primit o lovitură puternică în moalele capului. — Ce-i cu tine, ce spui, scumpo! Chiar că te-a apucat o criză: ți-ai ieșit din minți? strigă speriată Daria Alexeevna. — Chiar ai crezut, spuse râzând cu hohote Nastasia Filippovna și sări de pe canapea, că aș putea să-l nenorocesc pe pruncul ăsta? Asta i-ar pica tocmai la țanc lui Afanasi Ivanovici: lui îi plac copiii! Hai, Rogojin! Pregătește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mai aștepți, Rogojin? Fii gata, mergem! Mergem! zbieră Rogojin, aproape nebun de fericire. Hei... vin... pentru toată lumea! Iu-hu! — Ia cu tine câteva sticle, o să beau. Dar muzică o să fie? — O să fie! Nu te-apropia! zbieră frenetic Rogojin, văzând-o pe Daria Alexeevna înaintând spre Nastasia Filippovna. E a mea! E toată a mea! Regina mea! Gata! Se sufoca de bucurie; umbla împrejurul Nastasiei Filippovna și striga la toți: „Nu te apropia!“. Toată ceata lui se înghesuia acum în salon. Unii beau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
și el puțin. — Dar, totuși, sunt o sută de mii! — Doamne, Doamne! se auzea din toate părțile. Toți se îngrămădiseră împrejurul căminului, toți voiau să vadă, toți exclamau... Unii chiar urcară în picioare pe scaune, ca să privească peste capetele celorlalți. Daria Alexeevna se repezi în camera de-alături și, speriată, șușotea ceva cu Katia și Pașa. Frumoasa nemțoaică fugise. — Măicuță! Regino! Atotputernico! zbiera Lebedev, târându-se în genunchi în fața Nastasiei Filippovna și întinzându-și mâinile spre șemineu. Sunt o sută de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
rezistat! Deci orgoliul e mai tare în el decât lăcomia de bani. Nu-i nimic, își vine în fire! Altfel, n-ar fi fost mare lucru să mă înjunghie... Uite că a și început să-și revină. Generale, Ivan Petrovici, Daria Alexeevna, Katia, Pașa, Rogojin, ați auzit? Pachetul e al lui, al lui Ganea. I-l dau în deplină proprietate, ca recompensă pentru... orice-o fi! Spuneți-i. Și banii lăsați-i acolo, lângă el... Rogojin, marș înainte! Rămâi cu bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ține morțiș, sunt absolut liberă, zice! Locuiește tot în Petersburgskaia Storona, în casa cumnatei mele, cum v-am scris. — Și acum e acolo? — Acolo, dacă nu cumva o fi la Pavlovsk, căci e vreme frumoasă, la casa de vară a Dariei Alexeevna. Zice: sunt absolut liberă; chiar ieri tare i s-a mai lăudat lui Nikolai Ardalionovici cu libertatea ei. Semn rău! Și Lebedev râse, dezgolindu-și toți dinții. — Kolea o vizitează des? — E ușuratic și de neînțeles și nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
amândoi din grădină. — Aș... aș putea... dacă ați dori, aș putea să vă comunic ceva foarte interesant, venerabile prinț, aș putea să vă comunic ceva referitor la aceeași chestiune, bâigui Lebedev, gudurându-se bucuros pe lângă prinț. Prințul se opri. — Și Daria Alexeevna are o căsuță de vară la Pavlovsk. — Și? — Și o anumită persoană, care îi e prietenă, după cât se pare, are intenția s-o viziteze des la Pavlovsk. Cu un scop. — Și? — Aglaia Ivanovna... Ah, destul, Lebedev! îl întrerupse prințul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
să fie casa, chiar așa, e numărul 16, „casa doamnei Filisova, soție de secretar de colegiu. Aici e!“ Prințul sună și întrebă de Nastasia Filippovna. Însăși stăpâna casei îi răspunse că Nastasia Filippovna e plecată de dimineață la Pavlovsk, la Daria Alexeevna și că „s-ar putea întâmpla să rămână acolo câteva zile“. Filisova era o femeie cu privirea vioaie și fața ascuțită, de vreo patruzeci de ani și se uita la el cu viclenie și circumspecție. La întrebarea cu privire la nume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
importantă nu o atinse. Printre altele, Ganea spuse că Nastasia Filippovna nu se află aici, la Pavlovsk, decât de patru zile, dar că deja atrage asupra ei atenția generală. Locuiește pe o stradă, Matrosskaia, într-o casă mică, nearătoasă, la Daria Alexeevna, iar echipajul ei pare a fi cel mai grozav din Pavlovsk. Împrejurul ei s-a și adunat o mulțime întreagă de aventurieri bătrâni și tineri; uneori aceștia îi însoțesc călări caleașca. Ca și mai înainte, Nastasia Filippovna este foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
oficial, s-a și certat din pricina ei cu logodnica lui; un general bătrân mai că nu și-a blestemat fiul. Ia deseori la plimbare cu caleașca o fetișcană splendidă, care de-abia a împlinit șaisprezece ani, rudă îndepărtată de-a Dariei Alexeevna; fetișcana cântă bine - așa că seara căsuța lor se face remarcată. Cu toate acestea, Nastasia Filippovna se poartă foarte decent, se îmbracă modest, dar cu un bun-gust neobișnuit și toate doamnele “îi invidiază bunul-gust, frumusețea și echipajul“. Incidentul excentric de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
care, prin intermediul lui Rogojin, la invitația Aglaiei Ivanovna și datorită strădaniilor mele, Nastasia Filippovna a sosit special chiar astăzi din Petersburg și, împreună cu Rogojin, se află acum foarte aproape de dumneavoastră, în casa pe care o știți, tot la doamna aceea, Daria Alexeevna... o doamnă foarte dubioasă, prietena ei, și astăzi, spre această casă dubioasă, își va face drum Aglaia Ivanovna în vederea unei discuții amicale cu Nastasia Filippovna și pentru a rezolva diferite probleme. Vor să se ocupe de aritmetică. Nu știați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
și, când vru să ocolească pe o străduță mai îndepărtată, pentru că aceasta era mai puțin circulată, ea îi ascultă propunerea, încordându-și parcă atenția, și îi răspunse cu voce sacadată: „Mi-e indiferent!“ În momentul când ajunseră aproape în fața casei Dariei Alexeevna (o clădire mare și veche din lemn), din pridvor ieșiră o doamnă elegantă și o tânără domnișoară; amândouă urcară în caleașca splendidă care le aștepta la scară; râdeau și vorbeau zgomotos și nici nu se uitară în direcția celor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
s-o faceți pe îngerul căzut. Nu mă mir că Toțki a vrut să se împuște din pricina îngerului căzut! — Nu mai insistați! spuse Nastasia Filippovna cu dezgust și parcă răvășită de durere. M-ați înțeles la fel ca și... camerista Dariei Alexeevna, care zilele acestea a ajuns cu logodnicul ei în fața judecătorului de pace. Până și ea ar fi înțeles mai bine decât dumneavoastră... — Probabil, e o fată cinstită și trăiește din munca ei. De unde atâta dispreț pentru o cameristă? — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ales ultima ispravă a acestei istorii, se transformă într-o anecdotă ciudată, foarte amuzantă, aproape incredibilă și în același timp aproape reală, care se răspândi încetul cu începul pe toate străzile învecinate cu casele de vacanță ale lui Lebedev, Ptițân, Daria Alexeevna, Epancin, pe scurt, aproape prin tot orașul și împrejurimile sale. Mai toată societatea: localnicii, vilegiaturiștii, cei care veneau la concerte, toți se apucaseră să povestească una și aceeași istorie, cu mii de variațiuni diferite, despre un prinț care, după ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
când discuția nu putea fi evitată; iar cu Nastasia Filippovna, când erau împreună, nu discutase niciodată despre „sentimente“, ca și cum amândoi și-ar fi dat cuvântul să nu o facă. La conversația lor obișnuită, veselă și însuflețită, putea lua parte oricine. Daria Alexeevna avea să povestească după aceea că în tot acest timp, privindu-i, îi admirase și se bucurase de ei. Dar tot această părere pe care și-o formase despre starea sufletească și mintală a Nastasiei Filippovna îl scutea în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mai puțin bucuroasă decât cu câteva zile în urmă. Prințul își dublă atenția. I se părea curios că ea nu deschisese niciodată vorba despre Rogojin. Numai o dată, cu vreo cinci zile înainte de nuntă, venise la el un om trimis de Daria Alexeevna, care îi spusese să vină imediat, deoarece Nastasia Filippovna se simte foarte rău. O găsise într-o stare vecină cu nebunia: gemea, tremura, striga că Rogojin s-a ascuns în grădină, chiar în casa lor, că o va ucide

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
biserică, privind și văzând totul, și de aceea se pregătea în sinea ei. Stăpânită de aceste gânduri, își luă rămas-bun de la prinț pe la ora unsprezece seara; dar nu bătuse de miezul nopții și veni în fugă un om trimis de Daria Alexeevna, transmițându-i „să vină repede, că-i de rău“. Prințul își găsi logodnica încuiată în dormitor, plânsă, disperată, isterizată; mult timp nu auzi ce i se spunea prin ușa încuiată, în sfârșit deschise, îl lăsă numai pe prinț să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
isterizată; mult timp nu auzi ce i se spunea prin ușa încuiată, în sfârșit deschise, îl lăsă numai pe prinț să intre, încuie ușa la loc și căzu în genunchi în fața lui (cel puțin așa avea să susțină pe urmă Daria Alexeevna, care apucase să zărească ceva). — Ce fac? Ce fac? Ce fac eu din tine! exclama ea, tremurând și îmbrățișându-i picioarele. Prințul rămase la ea o oră întreagă; nu știm ce anume au vorbit. Daria Alexeevna povestea că s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
să susțină pe urmă Daria Alexeevna, care apucase să zărească ceva). — Ce fac? Ce fac? Ce fac eu din tine! exclama ea, tremurând și îmbrățișându-i picioarele. Prințul rămase la ea o oră întreagă; nu știm ce anume au vorbit. Daria Alexeevna povestea că s-au despărțit peste o oră împăcați și fericiți. În aceeași noapte prințul trimise pe cineva să se intereseze cum stau lucrurile, dar Nastasia Filippovna adormise. A doua zi dimineață, înainte ca ea să se fi trezit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]