3,167 matches
-
farului. Deși ieșise, Ryan nu Încuiase nici o ușă. Reticențele Mariei de a face acea cercetare improvizată În absența celui interesat fură rapid Înlăturate, iar mica discuție pe care o avură În privința asta deveni mai degrabă un pretext spre a se deprinde amîndoi cu tutuiala. Acea simplă schimbare formală făcea de-a dreptul tangibilă intimitatea pe care o Împărțiseră și avu darul să-i tulbure mai mult decît ar fi crezut. Apartamentul minuscul nu adăpostea nici o ascunzătoare, Îi dădură ocol rapid. Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
E făcută cu truda și cu sudoarea mea. - Firește. Și ai economisit milionul necesar pe vremea aceea făcînd prostituție În portul din Lands’en. - Bietul meu băiat, se mulțumi ea să zică disprețuitoare. - Ai rămas cumva fără argumente? Ne-ai deprins totuși cu ceva mai bun. E adevărat că e greu să recunoști că ți-ai ridicat Întreprinderea cu prada de pe urma unei spargeri... - Nu pricep nimic din ce spui, mîrÎi Yvonne. - O, ba da, pricepi foarte bine! spuse Marie pe ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu e necesar să cunoști niciun alfabet pentru asta, nici de interpretare nu e nevoie. În fapt, gândurile mai degrabă se ascultă decât se citesc, citirea gândurilor e și ea o știință, firește nu la îndemâna oricui, dar ea poate fi deprinsă cu puțin talent. În principiu, gândurile pot fi ascultate de orișicine își poate regla urechea pe frecvența lor; desigur frecvența gândurilor este deosebit de subtilă și variază semnificativ de la un om la altul. În sfârșit, ascultarea gândurilor e o problemă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
al cărui nume a fost rostit. Mai apoi, li s-a încurcat graiul, pentru ca la rândul lor să nu poată rosti mai departe numele. De-atunci, gângăvesc ca toate animalele pământului, de fiecare dată altfel, pentru ca nimeni să nu poată deprinde limbajul lor. Ea vedea toate astea în visul desfășurătorului de vise, ca și cum le-ar fi citit într-o carte. Deodată, pelicula dispare și desfășurătorul de vise se întoarce brusc cu fața spre ea. O privește intens cu ochii mici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
anume lucru. Căci el câștigă în sensuri prin simpla rostire a diverselor nume ale lui, se transformă și ne dezvăluie pe rând, în timp, din sensurile lui tainice. Astfel, un obiect cu al cărui nume din limba maternă am fost deprinși din copilărie survine deodată și ne trezim rostindu-l sub un alt nume mai rezonant în altă limbă și asta numai pentru că percepția sau accepția noastră pe moment convine mai degrabă acelui nume de care am luat în timp cunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
te poți concentra la sunetele ciudate; ele se percep vag din direcția cascadei: vaiete, gemete, murmure sau voci ce cântă sau incantează rugăciuni. Meditație și Rugăciune Adesea, meditația și rugăciunea fuzionează imperceptibil. Acest loc pare a fi propice pentru a deprinde înțelesul și distanța dintre ele. Rugăciunea este o construcție formală sau informală, prin care se apelează la grația divină; meditația presupune în plus reflecție la propria ta rugă, pentru că ruga, în fapt, își conține răspunsul, mesajul divin. Meditația urmează cronologic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nevoie de cine știe ce efort pentru educarea lui Lupino. Puiuțul învăța din mers regulile haitei. Lupoaicele, gata să fete, recunoșteau în gînd că-și doreau copii care să-i semene noului-venit; iar adulții se amuzau copios văzîndu-i strădania de a le deprinde obiceiurile. Dar cît de surprinzătoare poate fi copilăria! Lupino a crescut ca din pămînt; și, pentru că așa e aluatul din care sînt plămădiți toți copiii, acceptarea în sînul haitei l-a ajutat să-și uite neliniștile și frica. Nu avea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
banchet? Întrebă un glas care Îl determină să se răsucească. În spatele lui Își făcuse apariția Cecco Angiolieri. Ai fi putut crede că, până În clipa aceea, stătuse ascuns sub masă, ori că imitase pășitul fără zgomot al tâlharilor, pe care Îl deprinsese cu prilejul repetatelor sale vizite prin Închisori. — Și va fi deschis pentru toată lumea, nu numai pentru Învățați? Își roti privirea, ca pentru a solicita atenția celorlalți asupra vorbelor pe care era pe cale să le rostească. Nu părea că nerușinarea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dădu drumul să cadă. — L-ai prins, priorule? Îl vezi? Îl auzi strigând pe Bargello de dincolo de perete. Se găsea Într-un loc neobișnuit. Ochii săi, Încă orbiți de lumina de afară, avură nevoie de câteva momente până să se deprindă cu penumbra noului mediu. I se părea că se află În corpul unei mari corăbii, o magazie largă, locuită de un popor de spectre care se agitau slab, În suflul unui curent ușor. De-a lungul axei longitudinale a construcției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aude gemând. Stătu la pândă, urmărindu-i respirația, mai puternică și mai regulată decât până atunci. Asculta răsuflarea aceea atât de apropiată și se lăsa în voia gândurilor, fără să poată adormi. În camera în care de un an se deprinsese să doarmă singur, prezența aceasta îl stingherea. Îl stingherea și pentru că îi impunea un fel de fraternitate, pe care o refuza în împrejurările de față, dar pe care o cunoștea bine. Între bărbați, soldați sau prizonieri, care împart împreună aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și poziția provocatoare În contre-pied pe care o adoptase Îl derutară complet. Să vă explic... Tăcu. Nu știa cum să continue și Își dădu seama că nu avea cui să vorbească. În genunchi, strângea cortul cu repeziciunea și știința celor deprinși cu drumețiile cu rucsacul În spate. El privea fascinat jocul mâinilor ei, tandre și energice În același timp, cărora bucata aceea de pânză li se supunea fără rezistență. Când se ridică sprintenă, cu graba femeii care are și altceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
este dat să pui piciorul În Ierusalim, chiar dacă aproape ai uitat Amida și chiar dacă vei zbura cu Taromul ca un bun evreu mioritic ce ești. Crescut la școala culorilor reci a lui Hollosy Simon, Ziffer Sandor și Nagy Oszkár și deprins cu aerul dulce-otrăvitor din preajma Phoenix-ului și a Firizei, vei putea În sfârșit pipăi lumina roșie a deșertului.” Auzi, evreu mioritic! Se apăra fără convingere de această vină obscură, fără greutate și fără consecințe, prin urmare neimputabilă, precum naivitatea sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o altă și banală deosebire de pasiuni. Diferența era oricum Încurajată - și În ochii mei - consfințită de diverse rude. Aveam un unchi care era entomolog Împătimit și care m-a luat cu el În câteva expediții prin țară. Așa am deprins meșteșugul prinderii cu plasa, al conservării insectelor, al vânatului omizilor și toate celelalte; În plus, m-a Învățat și arta fixării În insectar. Pe urmă mai aveam doi verișori mult mai mari ca mine. Primul avea o plantație de ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
extremă, noțiunea de artă ca vocație (adică ceva pentru care ești potrivit genetic) este respinsă ca fiind ne-științifică și ne-egalitaristă. Nu mai vorbim despre un har care nu ține de alegerea individuală, ci despre ceva care poate fi deprins, ca și cunoștințele din științe, prin Învățare mecanică, rețete și muncă asiduă. În altă situație, devenim atât de șablonarzi și ne lăsăm atât de ușor convinși de tonul cronicilor de artă mai serioase din revistele și ziarele noastre, Încât nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
schimbau vești și se făceau planuri pentru următoarea sărbătoare. Deși marele fluviu nu se vedea din oraș, tot el conducea fluxul și refluxul vieții în valea aridă. Sezoanele lui erau sărbătorite cu mare veselie de meșteșugari, care crescuseră și se deprinseseră cu ritmurile agriculturii pe malurile Nilului. După atâția ani pe pământul marelui fluviu, am învățat și eu frumoasele nume ale sezoanelor sale. Akhit - inundarea; perit - ieșirea; shemou - recolta. Fiecare sezon avea vacanța lui și ritualul lunar, mâncărurile specifice și cântecele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
putea să mă stânjenească; aș fi plecat înainte de căderea serii, ca să nu vină ora strigoilor și nu m-aș mai fi întors niciodată pe acel țărm. 8 În cartierul în care m-am născut n-am avut prilejul să mă deprind să respect bătrânețea. Copiii cu care mă jucam eu printre pubelele rău mirositoare nu erau dispuși să fie moralizați. La școală nu învățam mare lucru, în schimb pe stradă se preda temeinic disprețul. Profesorii mei erau în același timp colegii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Despărțindu-mă de Dinu, am pornit spre sala cu oglinzi. Se făcuse seară și n-aveam nici un chef să mai ascult avertismentele bufniței. Preferam să uit, sub lumina scânteietoare a candelabrului, atmosfera de panică din azil. Pe deasupra, trebuia să mă deprind cu noua situație, să-mi capăt curajul de a mă așeza într-o noapte, cu orice risc, pe fotoliul Bătrânului, fiindcă nu mai exista drum înapoi. Francisc m-a invitat să mă spăl, ca de obicei, pe mâini. O clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai cântă și nu mai vorbi. Acum tăceau toți. Era frig. Numai mersul măsurat îi mai împiedica să tremure în țara asta blestemată unde ziua îi sleia arșița și noaptea îi înțepenea frigul. Unii ațipeau în mers și picioarele lor, deprinse cu drumul, îi duceau singure. Acum, ațipea din când în când și Iahuben. Toropeala aceasta fugară îl mai încălzea. Trezit din ea, îi era mai frig. De la o vreme nu-l mai putu ține treaz nimic, nici noaptea înstelată, nici
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dăruit tinerețe și putere ca să-i bucuri prin curajul tău, nu ca să le stârnești mânia cu vreo nesăbuință. Ai înțeles, Iahuben? Am nădejde în tine! Poruncile militare și orice alte cuvinte pentru soldați Puarem le spunea limpede. Cu ele era deprins Iahuben de mult. Se închină adânc în fața căpeteniei și spuse cu glas tare și dîrz: - Am înțeles, stăpâne. Voi fi bucuria zeilor și sluga supusă a marelui nostru stăpân, fie el veșnic viu, sănătos și puternic! După ce spuse din nou
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sufletul meu s-a înstrăinat... nu de sufletul lor, de felul lor de viață. Eu nu mai pot trăi fără să citesc și fără să vorbesc cu oameni învățați. Poate că este un cusur greu, dar cu el m-am deprins. Dacă erai și tu negru și n-aveai arme, poate că ne-ar fi primit ca oaspeți trecători, poate însă și ca dușmani. - De ce țin atâta la tine Marele Preot și ceilalți slujitori ai zeilor? Pentru că ești învățat și înțelept
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
din stînci! - Tu ai înțeles mai bine, zise Auta. Acolo oamenii nu stau în colibe. Numai păstorii. Oamenii de seamă stau în case mari de piatră. Și iată ce vreau să vă destăinuiesc numai vouă. Stăpânii cred că voi veți deprinde repede meșteșugul clădirii caselor de care au ei nevoie... - Și ce vrei de la noi, ce urmărești să afli când ne spui despre casele lor? spuse Mai-Baka mâhnit. - Eu am fost adus aici fiindcă știu să vorbesc graiul vostru și fiindcă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
blană de leopard pe lângă măsuță. Marele Preot îi cercetă ochii. În ochii sclavului, în mijlocul fiecărui iris, juca o luminiță ciudată. Nu mai văzuse această luminiță și îl întrebă: - Să-mi spui ce se petrece în tine! Auta tresări, deși era deprins să fie descusut de privirea bătrânului, căruia nu-i scăpa nimic. Dar era bucuros că poate în sfârșit să se descarce: - Am așteptat mult timp. Numai tu, strălucitorul meu stăpân, poți să înțelegi neliniștea mea pe care n-o înțeleg
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
bine că nu l-au ucis. Dar nimeni nu se poate înțelege cu el. Du-te tu, fiule, în casa robilor și vorbește cu el. I-am spus slujitorului să nu-l ucidă, oricine ar fi. Auta ieși liniștit. Era deprins cu astfel de întîmplări, și aici în palatul Marelui Preot, și jos, în Marele Oraș. La palatul regelui erau totdeauna mulți tălmaci, și erau destui și aici sus. Se întîmpla însă mereu ba să vină vreun sol dintr-o țară
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și Mai-Baka se feri. - Încercăm prima dată, zise cârmaciul arătând spre sita de pe nas. Cred că se poate, deși respirația e cam scurtă. Prietena noastră ne-a spus că nici aerul din câmpie nu e vătămător, dar trebuie să ne deprindem întîi cu cel de pe munți. Credeam că deosebirea de aer e mult mai mare. Mai-Baka holbase ochii și asculta uluit. Nu îndrăznea să-l tulbure pe Auta, totuși nu se putu stăpâni să nu rostească pentru sine: - Am știut că
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
crezi că ar fi de folos? Veni Mai-Baka aducând lapte de capră într-un ulcior de piatră scobită. Auta se hrănise rar cu hrană pământească de când era cu străinii. Ei înghițeau niște sîmburași de mai multe culori și l-au deprins cu aceștia. Nu se simțea niciodată flămând, dar gura uitase gusturile și stomacul i se subțiase. Luă ulciorul și-i întrebă: - Voi nu vreți? - Nu, spuse bătrânul. Până când prietena noastră care a rămas în luntrea mare n-are să cerceteze hrana
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]