71,108 matches
-
n-am suferit eu cît pentru zece vieți? zicea, nu-mi dă asta dreptul la răzbunare? Ce le administrez eu ăstora e o nimica toată, mai mult mă joc cu ei ca pisica cu șoarecele, și a început să-ți descrie cu lux de amănunte perioadele acelea crunte, cu înflorituri și scorneli, ca să te cîștige de partea lui, să-l privești ca pe un idol. Doi ani și șase luni condamnat în ’36 și deținut la Brașov și Doftana, după aceea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
tezaurul național sau să lihnească de foame populația. Acum ar fi fost momentul să deschidă ochii lumii și să îi scuipe pe toți în față, să le spună că Războioul de Independență nu a arătat nici pe departe așa cum este descris în tablourile și schițele făcute la fața locului de pictorul Nicolae Grigorescu, nici cum reiese din cuvîntările pompoase ale regelui, că de fapt Parlamentul n-a făcut altceva cînd a trimis armata la luptă în sudul Dunării decît să asigure
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de vreme. Cu Angelina însă a mers de minune. — Zi-i mai departe. Cum ai convins-o? Ce i-ai spus? întrebă Timișoara. Nu cumva i-ai băgat în cap tot felul de gogomănii? — N-aveam altă variantă, i-am descris aceeași situație, doar că puțintel modificată, văzută din alt punct de vedere, zise Poștașul. Știe toată lumea că în multe dintre cazuri tocmai ăștia care se bat cu pumnul în piept că au fost cei mai mari revoluționari, că scopul lor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fiu, zise Roja, pînă să apăreți în capătul străzii, mi-a fost întruna teamă că n-o să veniți la întîlnire și că voi fi din nou obligat să mă descurc de unul singur. Ca să înțeleagă mai bine o să-i mai descrie o dată întreaga situație, dacă avea și Tușica răbdare - numai așa putea să-și dea seama prin ce trecuse, mai ales ea, care avusese ghinionul cel mai mare pricopsindu-se cu Părințelul. Cînd ajungea în fața blocului în care locuia se oprea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
caftiți cu bastonul doar de un membru al propriei rase. Știi povestea. Lennox Îmi face cu ochiul gen iete-că-m-am-prins. — Da. E adevărat Ray. — Nu spun că ești un dinozaur Bruce, dar tu i-ai lăsat pe puțoii ăștia să te descrie așa. Ține-ți cărțile de joc lîngă piept frățîne. — LÎngă piept Ray, așa cum ți-am spus și eu mereu. — Așa mi-ai zis, spune el voios. Se uită prin cameră și nu-și poate ascunde dezgustul. Se ridică În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
bătrân, perioada adolescenței va fi marcată de starea de solitudine și suferința fizică, combinate cu iminența morții. Kawabata a fost ispitit să se facă pictor, dar chemarea pentru literatură s-a dovedit mai puternică, lunga agonie și moartea bunicului fiind descrise În operele sale de mai târziu. Kawabata s-a născut la Osaka, dar după moartea bunicului s-a mutat În Tokio. A urmat cursurile Universității imperiale din Tokio pe care a absolvit-o În 1924. A fost de asemenea reporter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cinci de ani, iar sora mea, Rosemary, are treizeci și șapte; eu am patruzeci și unu de ani și uneori simt, într-un fel care nu e lipsit de melancolie și un farmec ciudat, că sunt un om bătrân. A descrie personalitatea cuiva este dificil și nu neapărat relevant. Povestea care urmează va dezvălui, cu sau fără voia mea, ce fel de om sunt. Și poate, ar fi bine să dau câteva detalii de început. Copilăria mea a coincis cu anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
meserie, lucru care nu mă deranja; și, deși imaginea mea despre mine se mai modificase, n-am încetat să fiu fericit. În definitiv, în calitate de soț al Antoniei, nu puteam să fiu altfel decât fericit. Am să încerc acum să o descriu pe Antonia. Este o femeie care s-a obișnuit de mult să fie admirată, care s-a obișnuit de mult să se considere frumoasă. Are un păr lung și auriu - eu prefer femeile cu părul lung - pe care de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de minune. Ar trebui să spun câteva cuvinte și despre Palmer; și nu mi-e ușor să o fac. Paginile următoare vor arăta cum și de ce sentimentele mele în legătură cu acest subiect sunt oarecum amestecate. Acum voi încerca doar să-l descriu așa cum l-am văzut la început, înainte de a afla unele elemente esențiale despre el, pe vremea când aveam chiar mai mult decât un simplu „interes” pentru el. Din prima clipă, la Palmer te izbește aerul său american, deși nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
stătea între noi și al cărei mâner îmi împungea mâna și-mi provoca durere. Am lăsat mâna în jos și am pus-o pe mâner, dar imediat am simțit mâna ei încercând să mă împiedice. Ne mișcam acum mai încet, descriind un cerc. Apăsând mai tare i-am înfrânt rezistența și sabia a ieșit din teacă șuierând, iar noi continuam să stăm față în față, depărtându-ne acum unul de altul. Peste umărul ei vedeam cum se apropie din depărtare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o viață sexuală În care nu se amesteca nimeni. Desigur, uneori mai Întârziam și eu cu chiria și, bineînțeles, aveam momente În care mă Întrebam când voi primi și eu slujba aceea, pe care anunțurile din 8-Uhr Abendblatt mi-o descriau ca fiind „germană“ și decentă“. Dar nu sunt genul care se plânge de obicei. Aveam tot ce-mi trebuia, plus că mi se părea că tot timpul din lume Îmi stă la dispoziție. Singura problemă cu care mă confruntam era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
câteva sute de metri mai Încolo pe una dintre străzile lăturalnice, În spatele unei sinagogi, nefiind deloc genul de local unde omul se duce pe două roți. Ca de obicei, Konrad stătea pe butucul de tocat de la intrare. E ușor de descris: vestă descheiată, mâneci suflecate, brațe tatuate balansându-se pe genunchii de fost boxer. Între degetul arătător și cel mijlociu lucea un trabuc scurt, dar gros. Văzându-mă, s-a ridicat, și-a băgat chiștocul bine mestecat În gură și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În ceea ce-l privea, subiectul era epuizat. — Nu. Nu e asta. Dora nu era - căutam cuvântul potrivit - o femeie metatropică. Era mai degrabă... Ei, știi tu, o minette, i-am spus, folosind termenul francez atât de popular În ultima vreme. Descria o femeie dotată cu mâini moi, și nu aspre, empatie și nu bici, care ajuta bărbații să se transforme În lămpi sau scaune pentru picioare, pudeli, scrumiere sau, mă rog, mai știu eu ce - școlărițe, poate. Cel puțin, așa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se Învârteau, carusele și căluți de lemn stoici, montați pe arcuri gigantice. Aceste tableaux-uri aveau un singur lucru În comun: În mod ciudat, toate erau private de prezența umană. Nici Dora, nici eu n-am unit punctele pe care le descriam și bănuiesc că nici unul din noi n-a observat ordinea potrivită. Totuși, sunt convins, cel puțin În cazul ei, că momentele descrise erau puncte reprezentând un trecut real, pe când ale mele... Ei, mă rog, recunosc că erau ori Împrumutate, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Totuși, am continuat să citesc și am descoperit câteva lucruri care mi-au distras atenția. Trecu cel puțin o jumătate de oră până să ridic ochii din nou. Eram gata să-mi Îndrept atenția spre un studiu de caz, care descria viața tragică a unui vânzător din Halberstadt, când În sala de lectură intră un alt vizitator. Descoperind cine e, m-am ascuns rapid după carte. Cu inima leșinată, cu cartea ridicată pe post de paravan, Încercam să mă prefac că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
toate acestea, anul trecut, când l-a văzut pe Hauptstein ieșind din biroul lui Stegemann, Else nu s-a putut abține să n-o ia la Întrebări pe persoana care, evident, era responsabil pentru indispoziția fiului ei. Când l-a descris - „subțire ca un pai, cu barbișon, ținută militară“ - am Înlemnit pentru a doua oară curmându-mi pașii sau mai bine zis, curmând Înaintarea căruciorului, În mijlocul primei curți. Else Oloaga tocmai mi l-a descris pe vizitatorul de la biblioteca Fundației. Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
indispoziția fiului ei. Când l-a descris - „subțire ca un pai, cu barbișon, ținută militară“ - am Înlemnit pentru a doua oară curmându-mi pașii sau mai bine zis, curmând Înaintarea căruciorului, În mijlocul primei curți. Else Oloaga tocmai mi l-a descris pe vizitatorul de la biblioteca Fundației. Așadar, fusese chiar Hauptstein cel care a vorbit cu Osram Röser. — Ce voiai de la el? Mi-am zis să abordez problema cu delicatețe. — Nu eu. Otto. Despăgubiri. Ce altceva? Se pare că Else intrase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dedicase când m-a invitat În sudul Franței acum câțiva ani. Dacă te referi la ceea ce cred eu că te referi, să știi că nu sunt atât de Încuiat. Poate că ar trebui să te alături șefului meu. I-am descris documentarul pe care l-am urmărit acum câteva seri. Nu, am adăugat, n-am stat să văd dacă cerințele estetice ale lui Anton au fost sau nu Îndeplinite. — Păcat. Ai fi Învățat și tu ceva. — Mersi, dar triumful testiculelor nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu numele pe care-l inventasem. Admit că În noaptea În care m-a vizitat, s-ar putea să nu-i fi dezvăluit tot. Dar orice ar fi crezut, n-am procedat așa din răutate. Impresiile pe care le-am descris puteau fi autentice - și asta spunea tot, cel puțin așa credeam. Nu cumva problema adevărată era faptul că am pierdut vinerile de la Hotelul Kreuzer? Știam că statul acolo pentru Dora Însemna doar o metodă de a face bani. — Doar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
decât cele care se văd cu ochiul. Își ridică privirea. Nu-i așa, Anton - scuze, Sascha? Pentru că În momentul acela sosiră băuturile noastre cu un zornăit zgomotos, m-am abținut să răspund, plin de tact. Nu eram sigur cum să descriu sentimentul care mă cuprinsese imediat ce chelnerul a plecat și Dora a netezit ziarul. Dar mi-am dat seama că recunosc tot ce făcea cu mâinile - și că-mi era dor de modestia lor reținută, mai mult decât oricând. Oricum, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
l-ar fi deranjat să schimbe câteva vorbe cu ea. — Frate, mormăi, lăsând pernele pe care le cărase până aici, e ca dracu’ să trăiești În halu’ ăsta! Ieșind din nou pe coridor, Ivan era pe punctul de a-i descrie situația și mamei lui, care aștepta la parter, cu privirea Îndreptată În sus, prin golul creat de balustrada sinuoasă, când l-am tras Înăuntru din nou. Tocmai mi-am dat seama că până la urmă, poate exista o cale de ieșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
în mrejele dezmățului și uitării de sine care păreau să fi pus stăpânire pe toți agenții de asigurări și pe soțiile lor din această încăpere. Abia la desert, la salata de fructe, i-a mărturisit Doyle - pe care mama îl descrie ca „semănând cu Errol Flynn, și nu numai la înfățișare“ - ce anume băgase, de fapt, în gură. După care, și-a petrecut toată noaptea încovoiată deasupra closetului, vomitând. — Mi-am vărsat și kișkes de la chestia aia! Farsorul dracului! De-aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
care îi sosea par avion tocmai dinForty-second Street. Maimuța dispune de un fel de grai nătâng, spurcat, de țărancă, la care îi face plăcere să recurgă din când în când și se folosea de el de fiecare dată când îmi descria excesele la care trebuia să asiste în calitatea ei de nevastă de magnat. Avea harul de-a povesti cu mult haz cele paisprezece luni petrecute alături de el, deși a fost probabil o experiență sinistră, dacă nu chiar înspăimântătoare. El însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
1927. S-a crezut despre el c-ar fi fost ucis de agenții guvernamentali, dar, deși s-a emis un mandat pentru arestarea lui, a scăpat cu viață și, Într-un interviu acordat În exclusuvitate corespondentului nostru special, și-a descris viața ca profesor la Great Birchington-on-Sea. Notă pentru redactorul de știri: Nu l-am putut face să vorbească despre asta. Trage-l de limbă pe administratorul școlii. Numele lui e John. Revolta de la Belgrad a fost prematură. Fusese planificată pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
era că dacă ar fi fost prezent În Belgrad, Întreaga clasă muncitoare din oraș ar fi sprijinit revolta. În engleza lui cu accent, i-a relatat corespondentului nostru uluitoarea poveste a evadării lui din Belgrad, În 1927, și i-a descris planurile sale acum eșuate prematur. Ai scris? Acum ascultă cu atenție. Dacă nu primești restul de informații Într-o jumătate de oră, anulează tot ce vine după „a ajuns În Würzburg“ și continuă după cum urmează: Și, după o lungă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]