3,150 matches
-
ani în urmă, poate că ar mai fi mers, dar acum... Răspunse scurt și cuprinzător, de parcă ar fi retezat vorbele cu o custure: O să te bage la pușcărie! Și-așa ești trecut la chiaburi... Nu e bine. Fără să se descurajeze, socrul Grigore îl asigură că nu era dracul chiar așa de negru cum i se părea și că păcat ar fi fost să lase să le scape din mână un pământ așa de bun, pe care aveau ocazia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ca să le dea și lor de veste. Ce s-auzim, mă, Romică? i-o întoarse Dobrescu, uitându-se la celălalt de sus. Nu cumva a căzut pentru a doua oară blocul Carlton?... Ochelaristul cu numele de Romică nu se lăsă descurajat de această primire și, în loc să plece, se dădu mai aproape de ei, își aprinse o țigară din care trase adânc în piept și-i învălui pe amândoi cu o privire conspirativă: E lată, mă băieți, ascultați-mă pe mine!... E lată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ploaie când monotonia și deprimarea pun stăpânire pe minte și pe suflet m-am hotărât să iau o carte din bibliotecă și să citesc. Era un volum legat în piele pe care mereu am vrut să l răsfoiesc dar eram descurajată de grosimea lui. Am citit cât am citit apoi literele au început să-mi pară niște furnicuțe debusolate ce alergau în toate direcțiile. Nu știu când și cum m-a cuprins o toropeală plăcută și ochii mi s-au închis
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
e sigură de ea. Cu mâinile desfăcute larg, mima gesturile celui care vinde și celui care cumpără. Bătrânul clătină din cap, trecu tava cu ceai celor doi arabi din spatele lui și spuse numai câteva cuvinte, dar care părură a-l descuraja pe Marcel. El își adună stofele, le băgă la loc în geamantan, ștergându-și fruntea de o sudoare imaginară. Îl strigă pe micul hamal și porniră către arcade. În prima dugheană, deși negustorul luase aceeași înfățișare olimpiană, lucrurile merseră ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
îl nemulțumea ceva. - Își închipuie că le este îngăduit orice! spuse el. Janine nu răspunse nimic. Ura aroganța stupidă a acelui arab și se simți dintr-o dată nefericită, voia să plece de aici, se gândea la micul ei apartament. O descuraja gândul că trebuie să se întoarcă la hotel, în camera înghețată. Deodată își aminti că patronul o sfătuise să se urce pe terasa fortului, de unde se vedea deșertul. Îi spuse asta lui Marcel, adăugând că pot lăsa geamantanul la hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
aplecîndu-se deasupra motorului prăfuit și băgîndu-și degetele printre cabluri și curele, începînd să vorbească singur, căutînd defectul. — Tot nimic, zice domnul Președinte după ce la semnul lui Sena învîrte cheia în contact. Nu se aude decît un țăcănit scurt care îl descurajează și mai tare. — Să nu ne pripim, spune Sena, s-ar putea să ne ia puțin timp, dar tot o să-i venim de hac, mecanica asta e dată dracului, una e să pilotezi și alta e să depanezi. — Ieri după-amiază
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
programele, hîrțogăraia, nu sînt făcut pentru asta, ăsta-i motivul pentru care am înclinat pentru partea de acțiune, sper că puțină solidaritate tot o să mai fie, măcar între noi, cei care sîntem în temă cu intrigile. Nu vreau să te descurajez, dar nu cred că se va întîmpla, continuă domnul Președinte, oamenii ăștia după ce au fost guvernați atîția ani de o mînă de fier, odată lăsați liberi nu vor mai putea fi ținuți în frîu, solidaritatea e un cuvînt mare, o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
un nebun și-ar putea propune una ca asta, unul care nu știe pe ce lume trăiește. Deocamdată nu mă hazardez să spun mai multe, chiar dacă am informațiile și bănuielile mele, care dacă ar fi supuse unei analize reci ar descuraja în clipa de față și pe cel mai înflăcărat adversar al comunismului. Se pare că nu există nici o posibilitate ca să dăm chix, zice Sena puțin descurajat. — Absolut nici una, zice domnul Președinte, nici nu mai depinde de noi. Am fost doar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
i-o trîntește Santinelă în față de parcă ar fi vorbit unui pifan. Ați auzit de RG-1? Dacă nu, trebuie să puneți mîna și să citiți. N-o să găsiți pe nimeni în unitatea asta dispus să iasă din litera legii, îl descurajează. Simte că ar da orice să fie lăsat să atingă și numai pentru o secundă arma pe care Santinelă o ține pe umăr, să-i pipăie țeava doar o clipă, nimic mai mult. Sînteți nebun de legat, îl aude pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
zilele astea. Ești un păcătos și jumătate, zice Curistul, nu trebuia să scandezi nici jos Ceaușescu, nici jos Cizmarul, asta era treaba altora. — Asta credeți voi că s-a întîmplat? întreabă Roja cu jumătate de gură. De asta v-ați descurajat în halul ăsta? — Exact așa li s-a băgat și lor pumnul în gură, reia Curistul pe un ton cinic, cum am pățit-o și noi, de unde și pînă unde să mai crezi că ei au avut mai mult noroc
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
e nimic de făcut, vezi bine că ei m-au presat pe mine, iar întîmplarea cu decizia de demolare parcă cerul ne-a trimis-o, în tot răul trebuie să fie și un bine, le-am spus să nu se descurajeze, să privească viața înainte, o să găsim noi o chichiță să supraviețuim, dar ei nici nu mai voiau să asculte, din momentul în care a trecut Tovarășul pe acolo și nu i-a plăcut ce a văzut. S-a tot uitat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
controla energia. Adepții trebuie așadar să învețe să-și „încarcereze” acești Cinci Hoți la nivel intern, îndreptând în mod intenționat conștiința senzorială spre interior și concentrându-se asupra organelor și a centrilor energetici, și nu asupra obiectelor externe. Nu vă descurajați dacă la început mintea dumneavoastră are tendința de a aluneca în toate direcțiile. Se aseamănă cu educarea unui copil: trebuie să folosiți un amestec echilibrat de disciplină și răbdare pentru această sarcină, zi de zi. În curând veți învăța propriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
dar mâine veți fi dumneavoastră. Facem cu schimbul. Ești drăguț, domnule Gheretă, mi-a spus, dar noi nu vom mai ajunge acolo niciodată. De ce domnu’ Ster? Drept să vă spun nici eu nu credeam, dar nu era frumos să-l descurajez, tocmai de ziua lui când făcea și cinste. De ce credeți asta, domnu’ Ster? Pentru că voi n-aveți Dumnezeu, Gheretă, și mi s-a uitat drept În ochi să vadă dacă nu cumva se Înșela. Nu se Înșela. Adică ce n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mari eforturi retorice. Răsplata era de fiecare dată una morală. Ce altceva mai poate dobândi un bărbat la vârsta lui? Își umezi buzele În Cadarca de Miniș. Un vin sec, aspru ca un postav țărănesc. Făcu o grimasă cu care descurajă dorința de conversație a plasatoarei, descoperită vederii sale de retragerea grăbită a Agathei.. El era cel ce va pleca. Amânase atât de mult această plecare, Încât se punea Întrebarea dacă ea Își mai avea rostul: prestanța urgenței se dizolva În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
somnul meu ca într-un ou până l-a crăpat... „Stai că vin, potolește-te!”... N-are cine să fie altcineva. Și va trebui să ies de sub pături, pe frigul ăsta, văd că nu renunță, bate întruna, fără să se descurajeze. Parcă e surdă. Dacă muream, mă obliga să vin de pe lumea cealaltă, să-i deschid, să-i răspund, ce-o fi vrând? Și-mi e groază numai de podeaua care, sigur, arde de înghețată ce e. Câinoasă iarnă... „Așteaptă, femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
patrulau Atlanticul - oroarea Lusitaniei era Încă proaspătă În amintire -, dar nu Încercă să o Împiedice. Între timp, secretara preluă comanda În casă, angajând asistente, dând ordine servitorilor, răspunzând Întrebărilor puse de prietenii Îngrijorați, compunând buletine informative, interzicând vizite și chiar descurajând apelurile telefonice, pentru că zgomotul soneriei tulbura odihna pacientului. Theodora Bosanquet, de la Cheltenham Ladies’ College și University College din Londra, era perfect capabilă să facă față crizei - Într-un fel, Întreaga ei viață de după 1907 nu făcuse decât să o pregătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
arată că mesajul ar fi fost receptat. — Felicitări, dragul meu, adaugă Gosse. Chipul rămâne impasibil. Gosse se uită la Minnie. Minnie ridică din umeri. În liniștea Încăperii, amândoi aud sirenele de ceață mugind trist una la alta pe râu. Puțin descurajat de acest contratimp cu anunțul lui, Gosse iese tăcut din dormitor, iar Minnie mai rămâne, să aranjeze așternuturile. În timp ce ușa se Închide În urma lui Gosse, scriitorul deschide ochii și murmură: — Stinge lumina, Kidd, nu vreau să se vadă că roșesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
din casă, pericolul ca Alice să Încurajeze bârfa londoneză era mic, dar nu o putea Împiedica să facă aluzii Întunecate În scrisorile către William. Fenimore știa, desigur, de prezența surorii la Londra și dedusese, din felul În care Henry Îi descuraja orice propunere de a o vizita, ostilitatea acesteia față de ea. Iată-l deci pe Henry pendulând Între două femei care locuiau la mai puțin de doi kilometri distanță În inima Londrei, amândouă manifestând un acut interes pentru persoana lui, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de la Începutul lui decembrie, când simțise imboldul irepresibil de a fugi de frigul umed al iernii englezești și de festivitățile greoaie ale Crăciunului englezesc, și plecase după Fenimore la Florența. Era epuizat după eforturile depuse la Prințesa Casamassima și puțin descurajat de primirea rece care i se făcuse cărții publicate la finele lui octombrie. Du Maurier o Înălțase În slăvi - „pe cât e de lungă, nu are nici un singur rând de prisos“, Îi scria el după ce Își primise exemplarul cu autograf. Criticii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care fuseseră la teatru sâmbătă seară se grăbiseră să Îi trimită mesaje de sprijin și simpatie. Toate exprimau aproape aceleași lucruri: „mi-a plăcut enorm piesa... purtarea scandaloasă a galeriei... rușinosul discurs al lui Alexander... sper că nu te vei descuraja și ne vei mai da și alte piese la fel de frumoase“. Erau pline de amabilitate, dar povara cumulată a compătimirii lor era doborâtoare și mai mult le frunzări, În loc să le citească. Luă The Times și Îl răsfoi, căutând să vadă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ți-ai face griji în privința experienței, a faptului că nu ești suficient de pregătită să faci față acestei funcții, decât asupra culorilor de pe haine. - Învăț foarte repede. Am câteva cunoștințe de informatică. Mă voi descurca. - Dacă zici tu... - Nu mă descuraja, nu acum când sunt în sfârșit hotărâtă să merg la interviu.” Nu renunță la sacoul preferat, alese o pereche de pantaloni asortați, își aplică un machiaj discret și se simți pregătită să înfrunte marea provocare. Ieși din casă hotărâtă și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
acoperit ochii În timpul somnului În avion, pe care i-a inventat fără să fi călătorit vreodată cu avionul. —Joe, i-a spus mama cu prudență, am Înțeles că au acoperitoare pentru ochi În avion, dar el nu s-a lăsat descurajat de astfel de cârcoteli femeiești. În casa noastră, tata era cu viziunea de ansamblu, iar mama venea din urmă cu peria și fărașul să strângă rămășițele. Pe cartea lui de vizită, tatăl meu se definește ca Întreprinzător. În timp ce mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
liftul de serviciu pînă În hol, bucuros să las mașina În lumea ei din penumbra subterană. Zgomotul mașinii de tenis Începu să răsune peste peluze odată cu startul antrenamentelor de după-amiază. Ca Întotdeauna, Bobby Crawford era ocupat cu elevii săi. Deloc descurajat de mîna și brațul bandajate, se mișca fără odihnă de pe un teren pe altul, sărind peste plase ca să recupereze cîte o minge rătăcită, zburdînd de la o linie de fund la cealaltă, lansînd Îndemnuri, flatări și Încurajări. Mi l-am amintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Și, în clipa aceea, războiul e pornit. Nu mai ai de ales decât între penitență și rug... După ce am abjurat, supraveghetoarea mă urmărea să-mi recit cei șapte psalmi zilnic. N-aveam voie să ies să mă plimb. Eram extrem de descurajat. Pe deasupra, vedeam că boala de ochi se înrăutățea. M-am temut că voi orbi înainte de a mai vedea o dată locurile dragi, din tinerețe, și m-am decis să mă revolt, înainte de a fi prea târziu. Am început să zbier că
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
din aceste sentimente. Oamenii au nevoie de modele, doresc să obțină, măcar, prin alții ceea ce nu sunt în stare să obțină singuri. De aceea au trecut de la admirație la imputări. I-ai făcut să se simtă mai singuri, i-ai descurajat, arătîndu-le că le lipsește nu doar curajul, le lipsesc și modelele în care să poată crede. Când îți reproșează că ai abjurat, n-o fac cu gândul că ei ar fi refuzat să abjure. Altul e substratul acestor reproșuri. E
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]