3,502 matches
-
nu prea-și făceau simțită prezența. Ted urcă și el și se așeză pe banca din fața lui. Se aflau atât de aproape, Încât genunchii li se atingeau. Sub ei, pilotul Închise tambuchiul. Priviră roata Învârtindu-se. Auziră clămpănitul ce semnala desprinderea submarinului și zgomotul motoarelor când acesta se Îndepărtă. Apoi tăcere. — Ce se Întâmplă acum? Întrebă Norman. — Ne presurizează, spuse Ted. Suntem racordați la o atmosferă de gaze exotice. Nu se poate respira aer normal aici. — De ce? Întrebă Norman, privind pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
neatinsă de ruptura revoluționară de sistem și de fluctuațiile inerente, pentru că ea s-a datorat strict poeziei și valorii acesteia." Daniel Cristea-Enache "Poezia lui Cezar Ivănescu este un lung, labirintic, violent și nemântuit exorcism: al iubirii -ca ființă, al morții-ca desprindere de ființă, al iubirii ca moarte continuă și al morții ca iubire în continuă putrezire." Dan C. Mihăilescu " Nu știu dacă alt poet contemporan a intuit mai sigur tragismul condiției românilor, punând fierul înroșit pe rana adâncită de cancerul istoriei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
de pe locul cinci pe locul doi, și așa mai departe. apoi, în cursul dimineții, primisem un telefon de la București, un confrate scriitor îmi cerea să semnez o petiție pentru salvarea Casei monteoru. toate acestea îmi dăduseră o stare ciudată, de desprindere de realitate. în prelungirea acestor neliniști mă perturbase și ploaia violentă de la prînz, cu arbori desfigurați pe Champs-elysăes, o ploaie vizibil trimisă de un destin potrivnic, doritor să-mi perturbe ziua cînd urma să mi se înmîneze un prețios premiu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
m-am supus am făcut-o numai din ipocrizie, ca să-i înșel, să-i păcălesc pe cei pe care nu îndrăzneam să-i înfrunt. În felul acesta am reușit treptat să distrug totul în jurul meu, înțelegînd rău libertatea, ca o desprindere de tot. Am fugit de familie, de dragoste, de prietenie, de regrete, de bucuriile cuviincioase. Ca să fiu liber. Ca să nu fiu constrâns. Nimic nu mi se părea inadmisibil, iar drumul meu spre podul acesta cu guzgani e presărat la fiecare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
îndoielile, șoaptele n-ar mai fi fost justificate, totul ar fi intrat într-o logică prozaică, limpede, aspră care nu i-ar mai fi legat de nici o taină; și cu ce să umple golul pe care li-l da această desprindere pe niște coridoare care n-ar mai fi dus nicăieri? Bătrânul reprezenta cordonul lor ombilical și totodată motivarea pentru niște griji care le dădeau o ocupație, o justificare chiar, și care, căzând, le-ar fi dezvăluit ― de asta se fereau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că întreaga ei viață fusese o așteptare. Multe urmau să i se mai întâmple, înainte de a avea mintea de acum, mai ales după ce se mutase în acest bloc cu zodiacul zugrăvit pe peretele de la stradă. Ar fi putut spune că desprinderea copiilor de ea fusese firească, chiar dacă ea rămânea singură, dar așa se întâmplase cu miliarde de femei de când există lumea, să nu se lamenteze. Dar nu era numai îndepărtarea lor de ea, de care își dădea foarte bine seama - cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
gând și simțire. Adică nu mai știi, de fapt, ce este. Iar cel de afară cu atât mai mult n-ar ști unde e adevărul, dacă nu cumva chipul de acum e adevărul. Înlăuntrul și în afara se împotomolesc, amândouă, în desprinderea a ceea ce nu mai poate fi, nici nu mai trebuie desprins. Și nici chiar cei care au ademenit, hrănit, înmulțit, înstăpânit minciuna, supunându-i-se, indiferent din care motiv, nici chiar aceia nu-i mai știu limpede hotarele sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
al dorinței de participare la viață, de acces la cunoaștere, dar și al „setei de repaos” într-o desăvârșită nemișcare. Spațiul no propune reprezentarea lumii ca stare tranzitorie, ca loc de trecere de la formele reale spre vid, spre neant. Ultima desprindere de vizibil se produce pe scenă, căci fantoma nu se arată decât pentru a-și desăvârși disoluția. Umbra ce se dovedește a fi ascunsă sub înfățișarea unui corp viu este sfâșiată între forța care o ține legată de viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Hana Gatami (Coșul cu flori) și Semimaru, unde, în partea a doua, shite nu mai incarnează o fantomă, ci o femeie care și-a pierdut mințile și unde nebunia este strâns legată de obsesia unor imagini ale trecutului, de incapacitatea desprinderii de acest trecut, dar și de imposibilitatea de a-l face să retrăiască în închipuire. Astfel, în Hana Gatami, cutreierările lui shite nu mai sunt cele ale unei fantome, ci ale unui spirit cuprins de nebunie, bântuit de „inaccesibila imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
cei întâlniți în cale îl fac „să-și descopere și să-și recunoască înrudirea cu muritorii de rând, cu oamenii obișnuiți”. Aidoma fantomei rătăcitoare, și el este o făptură a interstițiului, și el rătăcește într-un spațiu incert, în care desprinderea totală de viață nu s-a produs încă, dar nu s-ar putea spune nici că viața continuă. Un spațiu inseparabil de jocurile dublului sau de moartea vechiului eu, acel vechi eu abandonat undeva pe drum. Jocul dublurilor Pe „marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
la apusul soarelui, ele se pregătesc să coboare lin, alunecând pe o pantă cufundată în umbră...” Se vor îndrepta, așadar, spre o zonă a întunericului, invizibilă. Această deplasare a materiei spre invizibil contează pentru Genet mai mult decât tentativa de desprindere din strânsoarea ei. Artă a vizibilului, dar însuflețită de elanul spre invizibil, așa ar putea fi definit teatrul lui Genet, un teatru deseori obsedat de amintirea umbrelor de piatră ale lui Giacometti. Asemenea sculpturilor lui Giacometti, formele teatrale ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
îl sorbea tot mai adânc, ca să îl prindă apoi ca pe o pradă în colul arzător, în acel inel interior de foc. Mângâieri fără sfârșit, sărutări nesățioase, vârtejuri de plăcere. Și senzația, cu totul nouă, de înălțare a minții, de desprindere, de plutire în tărâmuri clare, prin spații de liniști depline. Clucereasa Elenca așeză încă o buturugă peste focul aproape stins și flăcările îmblânziră iar întunericul din jur. Trecuse de mult de miezul nopții. Își aminti că nici ieri nu mâncase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
În oglindă, dar chiar și dacă Închidea un ochi, nu putea vedea mai departe de rândul de butelii de după tejghea. — V’eau ceva so’id. Să mâncăm ceva... o salată. Și-a pus haina, Încercând să facă mișcări nonșalante, dar desprinderea de tejghea a fost prea mult pentru el și a căzut cu spatele pe un scaun. — Mergem la „Shanley’s“, a propus Carling, oferindu-i cotul. Cu ajutorul lui, Amory a reușit să-și pună În mișcare picioarele, atâta cât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pentru a o Îndrepta. Aceasta, cu atât mai mult cu cât gestul său radical provocase nu doar iritarea unchilor săi ca șefi ai partidului liberal, ci și pe cea a lui Nicolae Iorga, mentorul său. Acesta Îl vedea la Începutul desprinderii de P.N.L. ca pe un politician valoros, foarte potrivit pentru un guvern de uniune națională la care se gândea de mult timp. Dar la apariția noului partid condus de Gh.I.Brătianu, Nicolae Iorga se va simți ignorat de foștii săi
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
aproape 50 de ani, și în pofida multor conflicte și amenințări locale care existau încă, se părea că omenirea va intra într-un proces de pacificare și normalizare a relațiilor dintre marile puteri. Destrămarea Uniunii Sovietice în anul 1991, urmată de desprinderea de Rusia a Ucrainei, Belarusiei, Republicii Moldova, Țărilor Baltice, Georgiei, Armeniei, Kazahstanului, Uzbekistanului și Turkmenistanului a însemnat falimentul politicii de expansiune a Rusiei, începută sub Petru cel Mare și continuată aproape fără încetare timp de mai bine de două secole și
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Boldur-Latescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1668]
-
poate prea lucid pentru un om care scrie poezie, care trăiește poezia până la arderea totală. Este chiar o nerușinare, ca să parafrazez pe cineva, să te apuci de scris poezii fără să fii inspirat. Inspirația nu este numai acea stare de desprindere de cele curente și intrarea în altă lume care-ți spune ce și cum să faci un lucru inutil să fie util, ci momentul în care simți pe fruntea ta mâna lui Dumnezeu. Dacă mâna lui Dumnezeu este acolo și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Țara pădurilor de fagi. Bucovina s-a menținut ca provincie austriacă distinctă până în anul 1786, când a fost inclusă în provincia Galiția. În timpul Revoluției de la 1848, românii bucovineni au întocmit un memoriu de 12 puncte, prin care cereau, între altele, desprinderea Bucovinei de Galiția. Urmarea a fost că prin Constituția austriacă din anul 1849 Bucovina a fost declarată ducat, condus de un guvernator. După anul 1775 împărații Austriei au dus o politică de germanizare treptată a Bucovinei. Pe acest teritoriu au
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Murariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1666]
-
asta și din cauza intervențiilor excelentului Costea. Golul a căzut în minutul 36, când fundașul romașcan Marin a deviat în propria poartă un balon centrat de Apostol din lovitură de colț. Cu un minut înainte de pauză, FCM-ul a avut ocazia desprinderii, la o frumoasă acțiune personală a lui Vraciu, care l-a depășit elegant pe Marin, a rămas singur cu Costea, dar a șutat în acesta. Repriza secundă a avut o cu totul altă față, asta și deoarece Costel Enache a
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
fotograme extrem de mobile totodată la nivelul construcției mai multor straturi simultane sau succesive de acțiuni în același personaj sau în personaje complet diferite. Textul și propunerea regizorală expun actorul la o tranziție performativă foarte greu de realizat pentru că ea presupune desprinderea rapidă de o reacție și trecerea la fel de rapidă la o alta. Pentru actori, Opposites Attract e un test de performanță a jocului obiectiv, spălat de orice fel de artificii interpretative, de orice cârlige emoționale, pe care reușesc sățl treacă cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
Acum Însă, În anul acumulării lente a cărții de față, o fi simțit și Ionel respirația brumată a amurgului generației noastre și o fi legat picatul meu ca din cer de regăsirea la fel de neașteptată a gustului vieții, atunci, demult, la desprinderea chinuită din Îmbrățișarea galbenă a Măriei. Cărțile bătrînului Weisz Într-adevăr, pe Ioan Caița l-am simțit a-mi fi cel mai apro piat prieten, poate singurul, prin locurile În care am fost izgonit din paradis, mai cu seamă după
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
afla În ea. Nu era o Înfrângere pe câmpul de luptă, era o Înfrângere În orgoliu. Nu și-ar fi putut-o ierta niciodată. Cu entuziasmul (sau cu străfulgerarea de nebunie) a oștenilor care se vor mari generali, Mihaloglu ordonă desprinderea cavaleriei de corpul ienicerilor și capturarea căruței. Ienicerii care deveniseră călăreți se năpustiră Într-un atac fulgerător pe firul văii, În timp ce restul trupelor continuau Înaintarea. Mihaloglu privi prin lunetă ambele ofensive. Mergea perfect. Ce putea fi greșit În această tactică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
bun războinic al Cuceritorilor. Apoi se aflase că acel războinic are un frate de sânge, care era chiar Marele Maestru. Mulți dintre spahii făcuseră parte din Ordinul Șarpelui și Săgeții și urmăriseră cu inima strânsă șarja nebună a lui Amir, desprinderea lui de grupul mongolilor și moartea lui În Încercarea de a-l salva pe fiul căpitanului Oană. Sperau, totuși, că fusese doar rănit. Sau că războinicii Bordjighin aveau să ajungă la timp. Dar nu era așa. Semnalul mongolilor spunea totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
in octavo mă doare în mod deosebit. Dacă aș fi citat din ele, aș fi devenit mai credibil. Sau poate că eu nu am scris odată cu ceilalți, în timp ce maestrul îndeplinea ca pe o acțiune sacră fiertul la foc mic, dezosatul, desprinderea și tăierea cărnii în cuburi, amestecul ingredientelor și apoi turnarea solemnă a oțetului? Poate că hârtia mea de scris din proviziile făcute la Marienbad, foile pe care altminteri nu făcusem decât să mâzgălesc poezii care pipăiau carne de fată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ale somnambulilor ce au hălăduit prin dezgusturi carnale și-au tras ochelarii unui anotimp congelat în care gerul ucide inexistenta clipă a unui hazard suferind, De care baricada a timpului am întrezărit trupul hăituit al umbrelor. Și câtă agonie în desprinderea unui sentiment ars înainte de apogeul dedublărilor carnale. O nouă răutăciune de voci traversa prin SPĂRTURILE CERULUI, starea de liniște a CONCEPTULUI și EL FLĂMÂND de banalități suferinde. Da suferința contestă țipătul glacial al DELIRULUI până în subconștientul muribund al învinsului. Eu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
om colțuros și lipsit, i se păruse lui, de bucurii lumești, Alexandre se trezește rătăcind într-un colț al Grădinii Luxembourg pe care nu și amintea să-l mai fi văzut vreodată. Aproape în paragină, complet izolat, într-o ciudată desprindere de restul parcului. Îi amintește de grădina lor de-acasă, de la Béziers, grădina mamei lui, plivită doar pe jumătate, dar mereu împănată de o ciudată îngemănare de culori, de la brun-roșcat la gălbui, ca păpădiile adesea săltărețe și piuitoare pe care
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]