27,244 matches
-
la aceste grupuri de numere se adaugă o serie de numere generate aleatoriu (cum ar fi „3648 5217 8150...”), luate în ordinea în care se regăsesc într-un tabel de numere, „un cod” după care au copii doar expeditorul și destinatarul. Prin adunare, obținem: 4251 1112 2844 3648 5217 8150 7899 6329 0994 ( Dacă suma depășește 9999, se renunță la primul „1”.) Apoi se transmite seria finală de grupuri de numere. La primire, procesul se inversează. După ce-și consultă copia
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
5217 8150 7899 6329 0994 ( Dacă suma depășește 9999, se renunță la primul „1”.) Apoi se transmite seria finală de grupuri de numere. La primire, procesul se inversează. După ce-și consultă copia codului care conține grupele de numere aleatorii, destinatarul scade cifrele adăugate din cele pe care le primise, obținând primul set de numere, care apoi este decodat utilizând manualul de coduri. Sistemul se securizează în felul următor: după ce se utilizează o singură dată, hârtia cu o serie de numere
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
nu au nici o legătură între ele. Prin urmare, numerele transmise nu vor prezenta un caracter sistematic pe baza căruia un criptanalist să poată sparge cifrul. Din păcate, „codul” (ale cărui copii trebuie furnizate în mod securizat atât expeditorului, cât și destinatarului) trebuie să aibă cel puțin lungimea tuturor mesajelor care urmează să fie transmise. De aceea, sistemul nu este practic atunci când e dificil să se securizeze comunicațiile dintre expeditor și destinatar sau când este vorba despre un trafic mare de mesaje
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
copii trebuie furnizate în mod securizat atât expeditorului, cât și destinatarului) trebuie să aibă cel puțin lungimea tuturor mesajelor care urmează să fie transmise. De aceea, sistemul nu este practic atunci când e dificil să se securizeze comunicațiile dintre expeditor și destinatar sau când este vorba despre un trafic mare de mesaje. Vezi John Earl Haynes și Harvey Klehr, Venona: Decoding Soviet espionage in America (Yale University Press, New Haven, Conn., 1999), capitolul 2, ce prezintă modul în care criptanaliștii americani au
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
înainte de moartea regelui Uneric, decedat în decembrie 484, pentru că din cele scrise rezultă că e vorba despre o perioadă de persecuții. Ultimul capitol al operei care relatează chiar moartea regelui Uneric nu e autentic. În prolog, scriitorul se adresează unui destinatar bine cunoscut, prieten și discipol al lui Diadoc din Fotice și îi oferă, așa cum îi fusese comandat, istoria evenimentelor din Africa pentru a fi reelaborată. Această persoană ar putea fi episcopul Eugeniu care se dusese la Cartagina în urma intervenției împăratului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
poetul ne spune că acest poem este continuarea unuia anterior, pierdut, care cânta frumusețile vieții la țară, și, dat fiind conținutul său, cel de-al doilea e mult mai angajat decât primul. Originea africană a poemului e dovedită de numele destinatarului, un poet care a trăit la Cartagina în vremea regelui Trasamundus (496-523), ca și de pasajele frecvente în care sunt imitați poeți creștini din secolul al cincilea (în afară, bineînțeles, de cele în care e vizibilă influența clasicilor păgâni cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o operă de o importanță majoră pentru cunoașterea augustinismului lui Fulgențiu. Aici este discutată predestinarea pe baza exemplului canonic al lui Iacov și Isav; apoi problema copiilor morți fără botez ca și necesitatea harului și raporturile acestuia cu liberul arbitru. Destinatarii sunt presbiterul Ioan și diaconul Veneriu, originari din Africa. Fulgențiu încearcă să lase cumva un minim spațiu de autonomie pentru liberul arbitru al omului, chiar dacă, în esență, nu se îndepărtează de poziția doctrinală a lui Augustin. Și scrierea Contra lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
468 de rescripte pe care Cassiodor însuși le-a trimis de-a lungul carierei sale birocratice, unele în numele lui Teodoric, altele în numele succesorilor săi, Atalaric, Teodatdus și Vitiges; stilul acestor epistole este deosebit de îngrijit și e conform cu demnitatea socială a destinatarului; se trece de la stilul de cancelarie la stilul căutat, cu multe artificii retorice; lui Cassiodor îi place să insereze în text și digresiuni erudite referitoare la politică sau la morală, la științe sau arte, conformându-se astfel acelui ideal enciclopedic
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
e decât unul din izvoarele operei); printre ele, autoapărarea adresată împăratului în ajunul întoarcerii la Constantinopol, după exil. Puține epistole s-au păstrat în coptă și în arabă. Prin manuscrise catenare ne-au fost restituite însă numeroase fragmente în greacă. Destinatarii și conținuturile scrisorilor sunt foarte diverse; ele constituie o sursă importantă de informații despre viața ecleziastică și controversele teologice din acea perioadă. Dacă scrisorile din cartea a șaptea din Eklogai se referă mai cu seamă la chestiuni bisericești, printre celelalte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sinod de teologi neocalcedonieni ținut la Alexandria între 514 și 518; Ioan ar fi redactat epistola sinodală adresată împăratului Anastasius. Însă exactitatea notei a fost pusă sub semnul întrebării. Din scrisoarea lui Filoxen rezultă că acesta ar fi primit de la destinatar, împreună cu epistola sinodală, o apologie a conciliului de la Calcedon potrivit căreia acest conciliu era în perfectă concordanță cu tradiția Părinților Bisericii; ar putea fi vorba (crede M. Richard) despre aceeași apologie combătută de Sever, căruia i-ar fi fost trimisă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Massa Positano, Enea din Gaza. Epistole, Libreria Scientifica, Napoli 19622 (în ambele cazuri, ed. critice, trad., introd., comentariu). Studii: M. Wacht, Aeneas von Gaza als Apologet. Seine Kosmologie im Verhältnis zum Platonismus, Hanstein, Bonn 1969; A.M. Milazzo, Dimensione retorica e destinatari nel Teofrasto di Enea di Gaza, în A. Pennacini, ed., Retorica della comunicazione nelle letterature classiche, Pitagora, Bologna 1990, pp. 33-71. 29. Agapet Diaconul E suficientă o prezentare succintă a acestui diacon al Bisericii Sfânta Sofia din Constantinopol (așa cum rezultă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în 419, în timp ce nașterea sa trebuie fixată atunci în 363-364. La conciliul de la Efes din 431 apare un alt episcop de Aspuna; evident, Palladius decedase deja. În ampla introducere dedicată lui Lausus, Palladius declară că a scris Istoria Lausiană pentru ca destinatarul acesteia, prin intermediul acelor evocări, binefăcătoare pentru suflet, ale vieții duse de bărbați și femei în pustie, să poată să se elibereze de patimi, să înainteze pe calea pioșeniei, să devină o călăuză de încredere pentru sine și pentru alții și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sub domnia Legii; dar nu refuză să dea instrucțiuni echilibrate și moderate pentru practicarea ascezei. În ansamblu, Ioan se ocupă mai ales de detalii practice și ajunge chiar să explice, dacă e necesar, răspunsuri precedente ale lui Varsanufie adresate unor destinatari care nu au reușit să le înțeleagă. Amândoi, din câte se pare fără să fie preoți, revendică și exercită dreptul de a ierta păcatele în calitatea lor de „duhovnici”, un principiu ce va fi foarte răspândit în Biserica din Orient
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
536-538; L. Perrone, Le chiesa di Palestina (cit. aici, p. ???), pp. 296-307. c) Dorotei Așa cum am spus, circa o sută de scrisori ale lui Varsanufie și Ioan sunt adresate lui Dorotei (252-338; 339-345; 506-523; 544-545; totodată 247-251 care au același destinatar ca și 252-338); unele din acestea s-au transmis și prin manuscrisele unor opere ale lui Dorotei precum Învățătura 21. Aceste scrisori ne ajută să descoperim diverse aspecte ale personalității sale și completează datele ce se pot extrage din scrierile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
atunci presbiter, ajuns după aceea episcop” (un Leonțiu, episcop de Ancyra este atestat în 404; se știe că Ancyra era un centru monastic); într-o scrisoare (I, 257) este menționat Apolinarie din Laodiceea, mort în 390, ca un contemporan al destinatarului; tratatul Despre sărăcia de bunăvoie este dedicat unei diaconese din Ancyra, Magna, menționată și de Palladius (Istoria Lausiană 67) care scrie în 419-420. Însă mai cu seamă multe din scrisorile considerate autentice atestă că Nilus se bucura de stima și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
compuse dintr-un verset biblic cu un scurt comentariu, și deseori același material apare în mai multe epistole (lunga misivă către călugărul Taumasios, III, 33, conține elemente care se regăsesc în alte 14 scrisori!). Totodată, există serii de scrisori cu destinatari diverși constituite din extrase (folosite în ordinea în care figurează în operele de origine) din scrieri ale lui Nilus însuși sau din alți autori. Altele sunt falsificări; I, 286, trimisă, conform antetului, generalului got Gainas, este dependentă de o omilie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Nilus însuși sau din alți autori. Altele sunt falsificări; I, 286, trimisă, conform antetului, generalului got Gainas, este dependentă de o omilie a lui Ioan Hrisostomul scrisă la câțiva ani după moartea lui Gainas. În fine, multe din titlurile atribuite destinatarilor la începutul unor scrisori sunt evidente anacronisme pentru că nu sunt atestate înainte de secolul al VI-lea. Astfel de observații l-au făcut pe A. Cameron să conchidă că această culegere trebuie să fi fost alcătuită în secolul al VI-lea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fost alcătuită în secolul al VI-lea, pe baza unui epistolar în esență autentic, căruia i-au fost adăugate unele falsuri, și, mai cu seamă, i-au fost multiplicate scrisorile prin fragmentare și prin adăugiri de nume și titluri de destinatari, în special generali, prefecți și viri illustres. De fapt, cu excepția a foarte puține cazuri, destinatarii lui Nilus sunt cu toții personaje necunoscute. Cameron crede că, atunci când, după 553, scrieri ale lui Evagrie Ponticul au început să circule sub numele destul de obscurului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
i-au fost adăugate unele falsuri, și, mai cu seamă, i-au fost multiplicate scrisorile prin fragmentare și prin adăugiri de nume și titluri de destinatari, în special generali, prefecți și viri illustres. De fapt, cu excepția a foarte puține cazuri, destinatarii lui Nilus sunt cu toții personaje necunoscute. Cameron crede că, atunci când, după 553, scrieri ale lui Evagrie Ponticul au început să circule sub numele destul de obscurului Nilus (cf. aici, mai jos), identitatea literară a acestuia a început să se înnobileze, și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
într-adevăr, sub pretextul că se dăruiesc cu totul lui Dumnezeu, oamenii sunt puternic ispitiți să trândăvească, lăsând sufletul să se deschidă către patimi; este atitudinea pe care și Pavel o condamnă (I Tes. 3, 6-12) atunci când îi îndemna pe destinatarii epistolei să muncească, urmând exemplul său. Avem aici un accent polemic, autorul vizându-i pe mesalieni și pe acemeți, partizani ai lipsei totale de activitate (cap. 21-27); în cap. 21 sunt menționați în mod explicit Adelfios și Alexandru, liderii celor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a unui ținut, protejându-le împotriva opresiunii externe și prevenind dezvoltarea unor tensiuni excesive în interiorul lor. O epistolă care s-a păstrat și în siriană, adresată lui Ioan de Antiohia, scrisă cu puțin înainte de conciliul din Efes, îl îndeamnă pe destinatar să participe la sinod și să adere la poziția lui Chiril, blestemându-l totodată pe Nestorios. Evagrie Scolasticul reproduce în Istoria Bisericii (II, 10) extrase dintr-o scrisoare a lui Simeon adresată lui Basilius de Antiohia (456-458) în care stâlpnicul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
numitului „timbru literar”, o taxă pe care orice cumpărător pe piață al unei cărți o plătește unei asociații non-guvernamentale și non-profit, bănuită că ar trebui să supraviețuiască din resurse proprii - Uniunea Scriitorilor din România. Inițiativa ca un ONG să fie destinatarul unei taxe pe consum încalcă toate principiile, regulile și legile unei economii de piață, ale concurenței, de exemplu, și ale democrației, dar asta nu a împiedicat-o, pe de o parte, să supraviețuiască vreme de mai bine de un deceniu
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
modifică printr-o prelucrare liberă, unde apar și excesive stilizări metaforice. Se simt influențe din literatura unor autori străini, din care scriitoarea a tălmăcit (Frații Grimm ș.a.). Plusul de poezie sau pitoresc nu le face însă mai atractive pentru vârsta destinatarilor. Palmaresul traducerilor din limbile rusă, engleză, franceză, germană este deosebit de bogat și cuprinde nume ca Alphonse Daudet, Maxim Gorki, Arkadi Avercenko, Edgar Wallace, Z. Grey, H.H. Evers, Charles de Richter, Henry Warren, Karl May ș.a. SCRIERI: Schițe, București, 1909; Un
HARSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287415_a_288744]
-
negative asupra sursei emitente. Studenții au prilejul de a audia și cursuri prea „ermetice”, dense, precum și unele cu excesivă redundanță. „Plictiseala” în comunicare se datorează însă nu numai repetiției, redundanței, ci și faptului că informația oferită nu este interesantă pentru destinatar. 3) Comunicarea umană este prin esența ei intenționată. Intenționată în sensul că emițătorul dorește ca mesajul transmis să ajungă la un anumit receptor și să fie înțeles într-un anumit fel. Desigur, acest lucru nu se realizează întotdeauna, mesajul putând
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
cărui schemă a funcțiilor limbajului o preia). Această structurare, condensată de C. Bachmann, J.Lindenfeld și J.Simonin (apud Lohisse, 2002), intitulată modelul „speaking”, presupune următoarele opt elemente: (1) cadrul - fizic și psihologic; (2) participanții - cuprinzând nu doar emițătorul și destinatarul, ci pe toți cei care sunt prezenți, participanți într-un fel sau altul la desfășurarea acțiunii, fie că vorbesc sau nu; (3) finalitățile - sunt definite dublu, pe de o parte, ca scop sau intenție, pe de altă parte, ca rezultat
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]