3,122 matches
-
cincisprezece ani. E cam devreme, nu? — Ei, priviți-i pe tinerii porniți în prima lor campanie. — Și asta e adevărat. Neșovăitori la vârsta de cincisprezece ani, și mai neabătuți la nouăsprezece sau douăzeci, dar la patruzeci, încep încet să se destrame. Ei bine, atunci ce se întâmplă cam pe la vârsta venerabilei bătrâneți? — Când ajungi la cincizeci-șaizeci de ani, ești zăpăcit de-a binelea. — Și la șaptezeci sau optzeci? — Atunci, începi să uiți că ești zăpăcit. Râseră cu toții. Se părea că ospățul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
descoperă, dincolo de limpezimea epicului și provocările tematice ale textului, în volumul oferit acum de Paul Tumanian e tocmai înnăscutul talent de povestitor al autorului, harul pentru evenimențial, pentru broderia uneori barocă, alteori postmodernă a poveștii, care se alcătuiește pe măsură ce se destramă și se destramă pe măsură ce se alcătuiește. Asemenea propriei memorii care, străpunsă de gheara melancoliei, le aduce la lumină din noianul de fragmente disparate ce o recompun tocmai pe acelea care i-au creionat și decis identitatea auctorială. Livia IACOB MANECHINE
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
epicului și provocările tematice ale textului, în volumul oferit acum de Paul Tumanian e tocmai înnăscutul talent de povestitor al autorului, harul pentru evenimențial, pentru broderia uneori barocă, alteori postmodernă a poveștii, care se alcătuiește pe măsură ce se destramă și se destramă pe măsură ce se alcătuiește. Asemenea propriei memorii care, străpunsă de gheara melancoliei, le aduce la lumină din noianul de fragmente disparate ce o recompun tocmai pe acelea care i-au creionat și decis identitatea auctorială. Livia IACOB MANECHINE Dacă vor fi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
foarte puțin, doar atât cât fiecare nouă spiră a firului să fie în avans pe suprafața ghemului cu câțiva milimetri față de spira de dinainte. Rezultatul era o sferă aproape perfectă, netedă și densă. Toate ghemele pe care mama le făcea destrămând lucruri vechi deveneau sfere perfecte și așteptau să ajungă material pentru lucruri ca și noi alte jachete, alte veste, alte pulovere. Numai că mama nu se hotăra prea ușor să purceadă la un nou tricotat. Ghemele de lână se înmulțeau
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mult înainte de jocul cu chibriturile... începuse din momentul în care găsisem un solz auriu de dinozaur, în plimbările mele, hoinărind pe coclauri. Îl văzusem în iarbă, sclipind în lumina soarelui, însă după ce l-am luat în mână, solzul s-a destrămat, transformându-se în praf strălucitor. Am privit praful împrăștiindu-se peste câmp, Și am simțit o nostalgie inexplicabilă. Într-o seară, le-am povestit unor prieteni despre solz, însă ei nu m-au crezut. Apoi, am jucat jocul cu îndrăzneala
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
pod. Era un pod din lemn și frânghii, pe deasupra unei văi adânci, unde se zărea un râu. Copiii ezitau. Portocala o porni prima pe pod, fără teamă, însă frânghia laterală începuse să se desprindă din capăt. Întoarce-te înapoi, se destramă! a avertizat o Iasomia. O să trec eu mai întâi. Portocala s-a oprit nedumerită, însă a ascultat-o și a alergat înapoi. Iasomia a trecut podul atentă, pășind cu grijă. Ajunsă dincolo, a apucat capătul frânghiei care stătea să se
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
prea mai reușea să se țină de noi. Am decis să ne oprim. M-am întrebat de ce tocmai ei nu-i era bine, și mi-am amintit că ea fusese prima care pășise pe pod, înaintea tuturor... apoi podul se destrămase definitiv... poate n-avea legătură deloc, dar eu simțeam că exista o legătură, cumva, inexplicabil. Soarele apunea, roșiatic, deasupra dealurilor... Poate dacă mănânci niște plante, o să te simți mai bine, miam dat eu cu părerea. Da’ ce, eu mănânc plante
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
continuare și nu părea nici să aibă chef să ne spună ce gânduri sau planuri avea. Am observat că, pentru a ajunge dincolo de lac, trebuia să trecem peste un pod... mi-am amintit că podul peste care trecusem inițial se destrămase, buștenii se rostogoliseră în râpă. Iar acest pod la care ajunsesem nu părea întocmai ceva obișnuit, era aproape imaterial, ireal, plutea pe deasupra apei sclipind ca un curcubeu de raze. Ne-am oprit în fața podului. Eu nu pot să merg mai
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
atât de intens, încât totul se schimbase, nerămânând destul pentru a păstra valoarea lucrurilor... ca și cum acești solzi erau ceva de moment... mi-am amintit că și eu găsisem un solz, și era motivul pentru care venisem aici, dar solzul se destrămase... nu era ceva menit să dureze, ci ceva atemporal, o sclipire de o secundă... Am privit-o îngândurat pe Iasomia. Părea că acum, nici ea nu mai credea în acea expediție sau în valabilitatea prezenței noastre acolo, sau în valabilitatea
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
am fi renunțat în acel moment. Lucrurile nu prea aveau sens, dar ar fi fost total aiurea să fi abandonat expediția acum... și, în plus, n-aveam cum să ne mai întoarcem pe același drum, pentru că podul de bușteni era destrămat. Așa că am traversat podul de raze, spre malul celălalt al lacului. Am ajuns pe celălalt mal fără să privesc în urmă, însă acum, uitându-mă înapoi, n-am mai zărit mare lucru... se lăsase o ceață incertă peste lac, și
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
vedeam noi în adevărata lor înfățișare. Scoțând apă cu găleata, am găsit în ea un solz auriu... strălucea misterios, aproape ireal... mi-am amintit că mai văzusem asemenea apariții în drumul până acolo. L-am luat, crezând că se va destrăma, că se va risipi în praf auriu, în lumina câmpului unde se auzeau doar greierii și foșnetul grâului și al plantelor sălbatice... Solzul însă n-a dispărut, așa că l-am prins în vârful șepcii, agățându-i zimții de pânza subțire
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
acasă. Eu m-am uitat atunci la Csákány, la fața lui plină de semne și cicatrici, și i-am zis că da, o s-o fac, și am deschis plicul, hârtia gălbejită, subțiată de atâta purtat prin buzunare, mi s-a destrămat printre degete, am scos buletinul, de pe coperta cenușie, unsuroasă, stema și scrisul dispăruseră aproape cu totul, ei, și atunci l-am deschis și am privit la fotografia de-acolo, de pe prima filă, era una proastă, alb-negru, Csákány să fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
turnuri, biserici , columne, palate cu balcoane și ferestre,aleei cu arbori înalți,cu alte cuvinte,o priveliște de o măreție arhitecturală depășind tot ceea ce i-a fost dat să vadă până atunci.În vreme ce privea asfel,mut de admirație, scena se destrăma încetul cu încetul și a dispărut*) *)Aceasta este descrierea poetică a unui fenomen ce se spune că s-ar fi produs în strămutarea Mesiei , între Sicilia și Calabria.Fenomenul se numește Fata Morgana sau Miraj. Când și-a revenit din
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
văzută printre nimfe vânând fiarele pădurii fă-mă să descopăr, te implor locul unde zace dragul meu stăpân și fă ca toată viața să urmez pilda ta de milî și dragoste”. Întâmplarea, sau luna mișcată de ruga lui Medor, a destrămat norul și razele ei au inundat valea cu o lumină strălucitoare ca ziua. În clipa aceea Medor a văzut cadavrul prințului Darniel; cu ochii scăldați în lacrimi și inima sângerând, el l-a recunoscut după pătratele de alb și roșu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
un ceas pe dinăuntru - și ce era acela dacă nu un ornic mai mare -, însă așa ceva nu-și închipuiseră! Păienjenișul acela metalic, parcă traforat, nu părea făcut de mână omenească! Cum de funcționase un astfel de mecanism fără să se destrame? Câte rotițe, ca paietele, erau înăuntru? O sută? Două? O mie? Cine ar fi putut să le numere? Dispunerea lor ar fi făcut inutilă o asemenea încercare. Doar demontând întreaga mașinărie, piesă cu piesă, s-ar fi stabilit o cifră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
însemnat să dispară și el odată cu ea. Și cu rebelul. Nu că și-ar mai face griji din această pricină sau de neîndeplinirea ordinelor din moment ce și el ar fi dispărut. Dar planurile lui... și visele lui... toate începură să se destrame ca o țesătură uzată de timp. Parcă ghicindu-i gândurile căpitanul i se adresă înțelegător: - Și eu dacă aș fi ajuns în situația ta, primul lucru pe care l-aș fi plănuit ar fi fost cum să părăsesc cotlonul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
cu soluția aleasă. - Atunci ne-am înțeles, reluă optimist Poha. Dacă vreunul dintre voi mai are nelămuriri, știți unde să mă găsiți, zâmbi el. - Foarte amuzant, articulă un rictus bruneta, înainte ca trupul și vocea să înceapă să i se destrame ca un abur. Preaonorabilul Poha așteptă până ce toți interlocutorii lui se făcură nevăzuți, întrerupând legătura îndată ce rămase singur. Cine are oare dreptate? Noi sau el? Dar dacă nu încercăm, nu avem cum să știm, așa că... [Originally published in "Sfera Online
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
într-o lumină feerică! Trăi o senzație deosebit de plăcută... Când pasărea albă a dimineții bătu din aripi la ferești, își dădu seama că nu fusese decât un vis și, ca orice vis frumos, oricât ai dori să-l retrăiești, se destramă o dată cu zorii... Ina și Olga au parcurs bacalaureatul ca și cum s-ar fi urcat într-un tren, cu toate bagajele necesare. Au străbătut un traseu cunoscut, prin stații-examene având cu ele grijile firești, dar au ajuns cu bine la destinație. Eliberate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
au reținut corect numele educatoarei și i-a întrebat, din nou, cum se numește ea. Același copil a răspuns, la fel de candid: Nu v- am spus? - Cucoana... Tovarășa inspectoare uitase un lucru elementar: la preșcolari, deprinderile se formează greu și se destramă și mai anevoie. Una din recomandările din procesul-verbal de inspecție era aceea ca educatoarea să-i oblige pe copii să i se adreseze cu formula tovarășa educatoare, așa cum era legiferat. Asociație de producție Tânăr voinic, arătos și întreprinzător caut fete
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
menire pe pământ. Și a dispărut, discret, ca o stea care a obosit de-atâta strălucire. Omagiu Părinților, care mi-au dat viață și m-au călăuzit, Pământului, pe care prima oară am pășit, Farmecului copilăriei, care nu s-a destrămat, Școlilor și dascălilor care m-au format. Bătrânului Iași Cu trecutul tău de urbe legendară, Cu efervescentă viață științifică și literară, Cu școli prestigioase și dascăli pe măsură, Ai fost și ești o veritabilă cetate de cultură. Tetrastihuri cu adresă
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
Chipurile fraților și mamei sale fuseseră în întregime încredințate memoriei pline de dragoste a celor care îi cunoscuseră. Nerăbdător, hotărî că avea să-i convoace pe cei mai mari sculptori grabnic, chiar a doua zi, înainte ca amintirile să se destrame, asemenea tuturor lucrurilor omenești. Prin aceste funeralii tardive, întreaga Romă afla că fiecare dintre condamnați își avusese moartea lui secretă, cu lungi agonii pline de disperare și singurătate. Între timp, rapizii curieri imperiali, mult mai rapidele semnale vizuale și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
viteza lor sporea, m-am trezit atras pe banda de mare viteză, așa încât vehiculele din sens opus se îndreptau aproape drept spre noi, uriașe carusele de lumină din ce în ce mai puternică. Grilajele radiatoarelor lor formau embleme misterioase, alfabete în goană ce se destrămau la mare viteză pe toată suprafața drumului. Epuizat de efortul de a mă concentra asupra traficului și de a menține pe benzile lor mașinile din jurul nostru, am luat mâinile de pe volan și-am lăsat Lincolnul să înainteze singur. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
intrarea combinatului metalurgic în patrimoniul său nu va însemna și vreo disponibilizare, în cârdășie cu reacționarii și cu hoții interni, a desființat, rând pe rând, secțiile și serviciile combinatului, parțial, mutând, ce era mai de valoare,în țara sa, parțial, destrămând, rupând, tăind și aruncând, totul, la fier vechi. Ai lui Golu s-au trezit, ca un om în pielea goală, afară,în toiul unei ierni cu ger cumplit. Șomeri. Știau să facă ce învățaseră, și ce făcuseră, bine, două decenii
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
locului de desfășurare a Jocurilor Olimpice arheologii au descoperit puțuri străvechi pline de blesteme pe care atleții le aruncau acolo, împotriva adversarilor. — Nu inventez nimic, zice Mona. Vrăjile menite să atragă dragostea se numeau agogai în greaca veche. Blestemele menite să destrame o relație se numeau diakopoi. Helen ridică vocea la telefon: — Curge sânge pe pereții bucătăriei? A, sigur că da, n-ar trebui să suportați așa ceva! Și Stridie zice, la telefonul lui: — Aș dori să știu numărul pentru mica publicitate de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-o în ochi și am crezut că descopăr alte lumi. Are brațe, are picioare și o sută de ochi deschiși ca niște uși. Cine e femeia aceasta oare? De ea se tem până și strigoii, căci tot ce atinge se destramă. Cine e femeia aceasta care îmbrățișează focul fără să se ardă? Pasărea ce aduce laude lumii În timp ce ea se uita spre cer într-o transă de clopote auzeam pasărea ce aduce laude lumii cu trilurile sale Singura mea libertate Purta
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]