4,964 matches
-
17 Ibidem, p. 278. 18 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, Ed. cit., vol. III, pp. 247-248 19 Ibidem, pp. 356-357. 20 * * *, Enciclopedie de filozofie și științe umane, Ed. cit., pp. 1035-1036. 21 Ibidem, pp. 1102-1104. 22 Constantin Noica, Devenirea întru ființă, vol. I, Încercare asupra filosofiei tradiționale, vol. II, Tratat de ontologie, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981, v. vol. II, Tratat de ontologie, p. 221. 23 Ibidem, p. 217. 24 Solomon Marcus, Timpul, Editura Albatros, București, 1985, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vol. II, Tratat de ontologie, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981, v. vol. II, Tratat de ontologie, p. 221. 23 Ibidem, p. 217. 24 Solomon Marcus, Timpul, Editura Albatros, București, 1985, p. 162. 25 Ibidem, pp. 296-298. 26 Constantin Noica, Devenirea întru ființă, Ed. cit., vol. II, Tratat de ontologie, p. 236. Categoriile denumesc "conceptele cele mai generale folosite în gândire (...), categoria este (...) un predicat universal". 27 Walter I. Ong, Oralità e scriittura, Le tecnologie della parole, Il Mulino, 1986, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
corporale”. Totul se organizează pe două axe, care exprimă „direcția de manifestare și organizarea simbolică a sexualității persoanei. Axa verticală este „axa pulsiunilor” și reunește Inconștientul cu Supra-Eul trecând prin Eul personal. Axa orizontală este „axa stilistică” și exprimă „istoria devenirii Eului personal” dinspre Trecut (arhetipul maternă către Viitor (arhetipul paternă. Este axa istoriei individuale, diacronice a persoanei. Rezultă așadar că „simbolistica erotico-sexuală” este, ca modalitate de reprezentare, în concordanță cu organizarea somatocorporală a individului. Ea are în centrul său Eul
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
Studiul afectat lui Nichita este aprofundat, original și vizează o adâncă înțelegere și aplecare către versul ilustrului poet, pe care-l consideră cel mai mare. Analiza liricii stănesciene e referențială, subtil răspândită de-a lungul întregului studiu: gestul poetic in devenire este descoperit la Geo Dumitrescu: "Și-ți strig în fiecare noapte, răutăcios,/ deschizând fereastra spre luna ce scapătă, .../ ai sa te faci urâtă, ai să te faci puțină,/ fată tristă, fată de gheață./ Ai sa te faci urâtă... fată amară
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Într-un cuvânt, volumul editat postum al Mariei Pavnotescu conține un studiu instructiv, ce poate deveni util nu doar elevilor, ci și profesorilor de literatură română. Dumitru MICU În loc de prefață Lucrarea de față încearcă să consemneze mișcarea poetică actuală în devenirea ei, fără pretenția de a o cuprinde într-un tablou complet. Selecția, clasificarea, ordonarea și interpretarea pe probleme și stiluri sau tendințe rămâne deschisă timpului, gustului criticului și cititorului de mai târziu. Investigațiile vor participa la starea de mister a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în simbol, lipsește. Poetul este mai degrabă un herald care anunță blazoanele luptătorilor încleștați în dispută, precizând sensul devizelor de pe scut. Totodată efortul liric tinde spre imaginea viitorului, a noii lumi, care se naște prin descoperirea propriei conștiințe, a sensului devenirii. Noua ipostază poetică poetul herald se arată a fi consecința mutațiilor care au loc la nivelul realităților sociale. Aceste mutații necesită înțelegerea autorilor, o modificare de program liric, de ton, de atitudine. Cu titlu de exemplu poate fi amintit cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
într-un cimitir de mașini", E. S. P. L. A., 1969; "Zale albe", Editura Eminescu, 1971; "Tineri", E. P. L., 1971; "Grădinile ascunse", Editura Albatros, 1974. "Zeii neatenți" (1967) este un volum elaborat, cu o anumită tehnică a contemplației; A. I. Zăinescu urmărește devenirea ființei, sentimentul îmbătrânirii cuprinse în casa părintească sau legate de pământul plantat cu vița de-vie (motiv obsesiv de-a lungul tuturor volumelor), adevărată țară a făgăduinței: "Sunt din Arcadia, bun, mult temuta și buna/ Arcadie Felix încoronată cu vin
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
încearcă acel stadiu în poezie în care schimbările se manifestă mai ales la nivelul formei; poetul cumulează modalități artistice ce amintesc de arta lui Blaga, Barbu, Arghezi, Bacovia chiar, dar și Macedonski și folclorul, într-o stare de indeterminare și devenire acceptată în măsura în care noi, cititorii, vom recepta ca material poetic reprezentările științifice asupra realității. Transfigurarea în material poetic a matematicii, fizicii, filozofiei reprezintă efortul căutărilor de a impune o nouă formulă. Astfel, discursul devine din când în când stare lirică: "Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
elementele de relație și de mișcare: tălpile, ochii, buzele, mai ales, buzele. Astfel, chipul uman devine expresiv și viril. Elementele naturii sunt alegorii ale spiritului și, ca romanticii, Adrian Păunescu vine cu substanțe transparente 1: apa, luna, cristalul care semnifică devenirea spirituală a chipului uman: "O, și luna e ultima dintre plăcerile cerului/ Iar fața omului e luminată de lună/ Noapte ochii, urechile, buzele și carnea feței/ curg ca tot atâtea râuri spre locuri mai joase". ("Acest nămol"). Ideea se repetă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
prin calul troian, nu prin război." În "Balade", poetul se preocupă de soarta geniului și a artistului în lumea contemporană. ("Plictiseală cu lumea lui Beethoven" sau "Iubirea"). Poetul este un Gulliver naufragiat într-un univers de pitici. Sensul existenței este devenirea și devenirea se înnobilează prin vis. Poemul "Laocoon" reface tradiția macedonskiană a macabrului: "Marele vierme, vatră în chin de carne,/ Aproape alterată, aprinsă-n sinea ei, noapte de noapte, sa-și răstoarne/ Sufletul unsuros pe ochii mei". Visul se întruchipează
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
troian, nu prin război." În "Balade", poetul se preocupă de soarta geniului și a artistului în lumea contemporană. ("Plictiseală cu lumea lui Beethoven" sau "Iubirea"). Poetul este un Gulliver naufragiat într-un univers de pitici. Sensul existenței este devenirea și devenirea se înnobilează prin vis. Poemul "Laocoon" reface tradiția macedonskiană a macabrului: "Marele vierme, vatră în chin de carne,/ Aproape alterată, aprinsă-n sinea ei, noapte de noapte, sa-și răstoarne/ Sufletul unsuros pe ochii mei". Visul se întruchipează din elemente
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
întruchipează din elemente telurice un vis al conștiinței treze. Numai astfel poate atinge perfecțiunea. Poetul nu ezită să lupte în ciuda terfelirii visului în nămol: "Cădea-n fântâni și-n rime și-n păsări sta înfipt". Sesizam accente faustice în procesul devenirii. Visul, ni se spune la încheierea poemului, va rămâne o vocație eternă. Ciclul intitulat " Piramidele" ambiționează să deschidă dilemele omului pus în fața monștrilor ce ascund în ei misterele unor lumi. Piramidele sunt surse de cunoaștere a trecutului, elemente de măreție
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sacrificat,/ capul tău enigmatic căzu pe valea mută,/ din mâna lui Hamlet neputincios/ să țină cumpăna întrebării în palma lui vândută." Semnificativ, în încercarea de a construi viziunea aspră a unei existențe, poetul este obsedat de ideea înșelăciunii legată de devenire. Ca într-o altă "Glosă", poetul dă sfaturi sceptice pentru viață, după modelul aforismelor care proclamă ideea indiferenței schopenhauriene. În lume există un principiu al răului și orice încercare de eliberare este inutilă: "E-atâta gol în sus încât tot
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
declin: Ca povară îi simt și ei știu că-i așa, până când și ei vor începe a simți/ că povară simțim pentru-ai noștri copii!". Poezia se realizează într-o incantație liturgică în care simțim plânsul și apăsarea,pentru că orice devenire este limitată, în existența noastră rămâne doar rigida perspectivă a "poverii". Cine are părinți/ pe pământ nu în gând,/ mai aude și-n somn ochii lumii plângând." Târziul și pustiul sunt aduse în contextul sensibilității poetice, cu alt sens decât
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
6 I. C. Chițimia ("Cântece funerare") din "Studii și cercetări de istorie literară și folclor", VIII, 1958. 7 Eugen Simion, "Orientări în literatura de azi", Editura Cartea Românească, 1974, pag. 184. 1 care, conform ideii lui T. Vianu, arată obiectele în devenire, în studiul despre poezia lui Eminescu. 2 P. Poantă, " Modalități lirice contemporane", Editura Dacia, 1973, pag. 183. 3 E. Simion, "Orientări în literatura română de azi", Editura Cartea Românească, 1974, pag. 185. ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
unificare, adică o progresivă generare de sens. Dacă unificarea se realizează prin terț (sacru), înseamnă că unificarea (actualizarea sacrului) este ceea ce conferă, mereu, sensul. e. Sens și valoare A da un sens înseamnă, în același timp, a conferi valoare. Pentru devenirea universului (omului), are sens, respectiv, valoare tot ceea ce se înscrie în direcția acestei deveniri (adică a autogenerării întru actualizarea progresivă a autoconsistenței). Sensul și valoarea sunt componente ale Realității. Ele au statut ontologic. Progresiva unificare (de la nivel ontologic) apare, așadar
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
înseamnă că unificarea (actualizarea sacrului) este ceea ce conferă, mereu, sensul. e. Sens și valoare A da un sens înseamnă, în același timp, a conferi valoare. Pentru devenirea universului (omului), are sens, respectiv, valoare tot ceea ce se înscrie în direcția acestei deveniri (adică a autogenerării întru actualizarea progresivă a autoconsistenței). Sensul și valoarea sunt componente ale Realității. Ele au statut ontologic. Progresiva unificare (de la nivel ontologic) apare, așadar, ca o progresivă generare de sens, respectiv, de valoare, căci sacrul este "sursa ultimă
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
de ființă îi corespunde un anumit grad de înțelegere. d. Cunoaștere și acțiune. Sens și valoare "Dacă Dumnezeu nu există, totul e cenușă." (Mircea Eliade) Cunoașterea sensului este, așadar, responsabilă de capacitatea de a acționa în direcția sensului. Dacă pentru devenirea universului (omului), are sens, respectiv, valoare, tot ceea ce se înscrie în direcția acestei deveniri (adică a autogenerării întru actualizarea progresivă a autoconsistenței), cunoașterea sensului e echivalentă cu aprecierea valorii. Entitatea care, ontologic, devine integrată cu (în) sine (situându-se, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
și valoare "Dacă Dumnezeu nu există, totul e cenușă." (Mircea Eliade) Cunoașterea sensului este, așadar, responsabilă de capacitatea de a acționa în direcția sensului. Dacă pentru devenirea universului (omului), are sens, respectiv, valoare, tot ceea ce se înscrie în direcția acestei deveniri (adică a autogenerării întru actualizarea progresivă a autoconsistenței), cunoașterea sensului e echivalentă cu aprecierea valorii. Entitatea care, ontologic, devine integrată cu (în) sine (situându-se, prin urmare, la un anumit nivel de ființă), la nivel gnoseologic dobândește o cunoaștere transdisciplinară
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Cu alte cuvinte, ar fi nevoie de un fel de consens social, care nu e ușor de realizat. Se creează astfel un cerc vicios: aceste decizii unanime nu se pot lua fără crearea unor oameni capabili să înțeleagă sensul și devenirea lumii și a omului; dar acești oameni nu se pot crea decât printr-o educație corespunzătoare. Schimbarea paradigmei educaționale, în conformitate cu paradigma culturală a cosmodernității (transdisciplinarității), caracteristică secolului XXI, pare a fi o utopie; iar această utopie frumoasă ar presupune, în
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
biografii diferite \ asemănătoare aceluiași om? Explicați! * Care din cele două imagini credeți că reprezintă " adevăratul" Rembrand, respectiv, "adevăratul" Van Gogh? Argumentați-vă răspunsul. * Ambele autoportrete sunt la fel de "autentice", căci fiecare reprezintă chipuri diferite ale aceluiași om, în momente diferite ale devenirii sale interioare și exterioare. * Fiecare creație artistică, fiecare tablou al pictorului îl exprimă esențial, definindu-l însă în momente diferite ale devenirii sale interioare (chiar dacă nu e un autoportret al imaginii exterioare). * Fiecare creație artistică se poate spune că reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
răspunsul. * Ambele autoportrete sunt la fel de "autentice", căci fiecare reprezintă chipuri diferite ale aceluiași om, în momente diferite ale devenirii sale interioare și exterioare. * Fiecare creație artistică, fiecare tablou al pictorului îl exprimă esențial, definindu-l însă în momente diferite ale devenirii sale interioare (chiar dacă nu e un autoportret al imaginii exterioare). * Fiecare creație artistică se poate spune că reprezintă într-un fel autoportretul artistului creator (care poate lua foarte multe chipuri sau "măști"). Secvența 2: 10 min. * Se realizează trecerea de la
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
e Ion Barbu cel adevărat: parnasianul, orientalul, ermeticul? Concluzia firească, care se impune, este aceea că toate aceste fațete diferite ale poeților sunt la fel de adevărate; sunt "măști" artistice deferite care exprimă sau definesc esența aceluiași om, în momente deferite ale devenirii sale interioare. Fiecare poezie este, într-un fel, o părticică de autoportret a creatorului ei, care-l reprezintă fragmentar; autoportretul integral al creatorului e realizat doar de întreaga sa creație; el se poate reconstitui doar "dincolo" de "măștile" sale textuale
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
a-i admira frumusețea, este imperios necesar să gândim trans... (Romina David). Mariana Fotescu 4. REFLECȚII ASUPRA FAPTEI sau un fel de evaluare 4.1. Bucuria de a fi primul... Mircea Potocean Director, Colegiul Național ,,Moise Nicoară'', Arad În șirul devenirii continue a vieții, există câteva momente privilegiate, diferite calitativ de toate celelalte, care rămân în urmă, rămân doar obișnuite, "de serie". În istoria Colegiului Național "Moise Nicoară" din Arad, există câteva asemenea momente, care reușesc "să facă diferența"; sunt experiențele
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
un adevărat labirint de îndoieli și dorințe, anume înclinații ori visuri ale mele. Pe scurt: nu aveam nimic concret de care să mă leg și care să mă ancoreze în realitatea imediată a aspirațiilor mele de foarte june "artist" în devenire. Ca să nu mai vorbesc de mutrele sarcastice ale colegilor și cunoscuților care îmi spuneau aha, te duci la București, la regie, pentru că sunt 50 pe un loc și asta dă bine... dar ce te faci dacă pici, că sunt unii
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]