3,976 matches
-
Jack Devine. —A, el. Un pic cam independent. Eu nu cred. Calvin nu era deloc de acord cu rebelii. Cel puțin, ar face bine să nu fie. Lisa încerca să dea culoare situației. Nu ar fi recunoscut niciodată că era dezamăgită. Mai ales după câte sacrificii făcuse. Dar nu poți face o poșetă de mătase dintr-o ureche de scroafă. Dublin nu era același lucru cu New York, indiferent cum privești lucrurile. Iar oferta „generoasă“ de transfer intra la categoria baliverne. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ești tu obișnuită, dar merg. Deja scotocea în geantă. —Te-a trimis cineva aici? Lisa se gândea la Jack Devine. Ashling scutură din cap. Nu și-a dat nimeni seama în afară de mine. Lisa nu știa dacă să fie sau nu dezamăgită. Nu voia ca Jack să creadă despre ea că e o plângăcioasă, dar ar fi fost drăguț să știe că îi pasă... De obicei nu sunt așa, spuse Lisa cu o figură dură. Nu vreau să mai vorbim despre asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nu simtă că viața avusese ceva mai mult să îi ofere înainte, un fel de strălucire aurie. Se avântase mereu înainte, să întâmpine viitorul, încrezătoare că ce are acesta de oferit va fi bun. Și adevărul este că nu o dezamăgise niciodată. Așteptările ei de la viață nu fuseseră niciodată exagerat de ambițioase și primise mereu ceea ce își dorea. Pe hârtie, totul era perfect - avea doi copii sănătoși, un soț bun, nu avea griji financiare. Dar în ultima vreme totul devenise extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
asta. Adică, adăugă ea inocentă, dacă ți-ar plăcea să mergi. Ashling nu se pricepuse niciodată la a purta pică cuiva. Mai ales dacă era vorba să și primească ceva gratuit. Dacă mi-ar plăcea să merg? După care exclamă, dezamăgindu-se singură: — Mi-ar plăcea la nebunie. Lisa luă prânzul la Clarence cu o autoare de bestselleruri pe care încerca să o convingă să scrie o rubrică permanentă. A fost un real succes. Nu numai că femeia fusese de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ziua se epuizează și telefonul nu sună, zâmbetul său interior s-a transformat în iritare. Să-și ocupe timpul și să-și consume energia, s-a apucat de făcut curat. Nu era ca și cum Marcus spusese când va suna. Nu era dezamăgită pentru că se simțea respinsă, ci pentru că se gândea că ratează o ocazie bună. Pentru că, deși nu putea spune sigur că îl place, intuia că ar putea să îl placă în viitor. Oricum, era clar că era dornică să facă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
care încă aștepta să primească recunoștință pentru munca pe care o depusese și pentru grijile pe care și le făcuse. — Da, bine, spuse Lisa nervoasă. Corectează-l, apoi bagă-l. Ashling se întristă. Nu se putea abține să nu fie dezamăgită. Nu fusese în stare să culeagă cele mai prețioase laude de la Lisa. Când angajații de la Femme se alegeau cu urlete de genul „Ia căcatul ăsta de pe biroul meu și rescrie-l complet“, o luau ca pe un tribut. Apoi Lisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
entuziast. Pe bune! Nu sunt oamenii niște nenorociți? — Deci am înțeles eu bine, nu dansează în poală? îl întrebă domnișoara Morley pe cât de discret putea pe Kelvin, care dădu din capul său oxigenat. Era greu de spus cine era mai dezamăgit. —Stereotipii îngrozitoare, se plânse Ashling. Ipocrită mai sunt, își dădu ea seama. — Așa este, se plânse Mai, ambalată de a doua cană de lichid de vase cu șampanie. M-am născut și am crescut în Dublin, tatăl meu este irlandez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ce tare! exclamă Trix. Pentru că noi dăm vina pe tine! După aceste cuvinte, Mai începu să se miște și să își schimbe poziția pe scaun. —Scuze, te facem să te simți prost? Nu mai spunem nimic, interveni Ashling. Deși era dezamăgită, găsea toată afacerea asta foarte fascinantă. Nu, e în regulă, scrâșni Mai din dinți, încă negăsindu-și locul. Mi-au intrat chiloții în fund, mă înnebunesc. Era atât de frumoasă și proaspătă și crudă, încât Lisa înghiți în sec. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
O caut de ani de zile! ...Tool, adăugă el. Aha! se bucură el de ceva. Își dă cu stângu’-n dreptu’! Ce face domnul Superșmecher cu un album Simply Red? Uite cum își strică reputația. — Îmi pare rău să te dezamăgesc, dar ăla e al lui Clodagh. —Lui Clodagh îi place Simply Red? întrebă Ted cu fața împietrită. — Îi plăcea, în orice caz. — Dacă îi plăcea, e OK. Ted era ușurat. O considera pe Clodagh o zeiță, dar, dacă era una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
oraș? spuse Joy, cu un ton de gelozie. Cu mine, bărbații nu vor decât să se îmbete. Nu mă hrănesc niciodată. Apoi a făcut o pauză și Ashling a simțit că urmează să spună ceva scârbos. Și nu a fost dezamăgită. Singurul lucru cu care mă hrănește al meu, spuse Joy în scârbă, este scula lui. Îți dai seama că, dacă Marcus te scoate în oraș sâmbătă seara, are intenții serioase?... Intenții, repetă ea accentuat. Gata cu prostiile de data trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
conflictuale. Îmi pare rău, dar m-am pregătit să merg să îi văd și au trecut secole... Mi-am luat bilet de tren, plusă ea. În timp ce el devenea din ce în ce mai închis, intestinele ei păreau că se înnoadă. Se ura pentru că îl dezamăgește, dar fie îl dezamăgea pe el, fie îi dezamăgea pe ai ei. Îi plăcea să se conformeze, și aceasta era cea mai urâtă situație în care se putea afla, o situație în care orice ar fi făcut, urma să supere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dar m-am pregătit să merg să îi văd și au trecut secole... Mi-am luat bilet de tren, plusă ea. În timp ce el devenea din ce în ce mai închis, intestinele ei păreau că se înnoadă. Se ura pentru că îl dezamăgește, dar fie îl dezamăgea pe el, fie îi dezamăgea pe ai ei. Îi plăcea să se conformeze, și aceasta era cea mai urâtă situație în care se putea afla, o situație în care orice ar fi făcut, urma să supere pe cineva. Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
merg să îi văd și au trecut secole... Mi-am luat bilet de tren, plusă ea. În timp ce el devenea din ce în ce mai închis, intestinele ei păreau că se înnoadă. Se ura pentru că îl dezamăgește, dar fie îl dezamăgea pe el, fie îi dezamăgea pe ai ei. Îi plăcea să se conformeze, și aceasta era cea mai urâtă situație în care se putea afla, o situație în care orice ar fi făcut, urma să supere pe cineva. Îmi pare foarte rău, spuse ea, sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
familiară, care o înțepa în ureche ca un ac. Trebuia să-și fi dat seama. Urechea ei avea talentul de a face figuri în cele mai inoportune momente - examenele de facultate, prima zi la o slujbă. Dacă nu ar fi dezamăgit-o astăzi - „Cea mai importantă zi din cariera ta“, potrivit Lisei - aproape că ar fi fost uimită. Aproape, dar nu chiar, se gândea Ashling tristă, în timp ce înghițea patru pastile de Paracetamol și își îndesa o bucată de vată în ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
că îi simte căldura corpului, ea a realizat și că ușa era închisă. Erau singuri. A început să transpire. Dar, în timp ce jetul de apă se îndrepta către urechea ei dreaptă, a fost trezită de frică. —Ai grijă. — Bine. Jack era dezamăgit. Credea că se descurcă chiar bine, pentru un bărbat care nu mai spălase părul nimănui până atunci, în afară de al lui. Scuze! spuse ea cu vocea înfundată. Dar dacă intră apă, se perforează timpanul. S-a mai întâmplat deja de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
întrebă el. Sosirea lui a provocat agitație în birou. Cei care nu știau cum arată Marcus Valentine s-au uitat către cei care știau, întrebând El e?. Oare vor fi martorii unei împăcări romantice și pasionale? Așa că au fost foarte dezamăgiți când cei care știau au răspuns cu Nu, este soțul prietenei ei. În timp ce Ashling își lua geanta, ochii lui Dylan și ai Lisei s-au întâlnit pentru o privire ca de la o persoană frumoasă la alta. Dylan arăta diferit. Fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
care țin mult. În timpul liber mă joc cu ea și o ajut dacă îmi cere acest lucru.Cateodată ne mai certăm, dar ne împăcăm repede. Sunt un copil normal al acestei generații, care îmi dau toată silința să nu-i dezamăgesc pe cei ce au încredere în mine și mă îndrumă în tot ce fac. Mă numesc Maria Ani. Sunt elevă în clasa a IV-a la Colegiul Național „Mihai Eminescu“, o școală renumită, mare și frumoasă, aflată intr-o zonă
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
frumos cu ele. Deși mai greșesc și eu uneori și mai fac pozne, cred că sunt un copil bun, respectuos, cuminte și sensibil, de care părinții mei sunt mândri. De aceea îi iubesc foarte mult și vreau să nu-i dezamăgesc. Mă numesc Victor Gavrilovici și am aproape unsprezece ani. Sunt un băiat înăltuț și subțirel, am părul șaten și ondulat și ochii căprui. Îmi place să mă îmbrac cu haine de culori închise, lejere, care îmi dau o alura sportivă
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
pupă-n cur la greu pe ovreiaș. În plus... L-am împuns ușor cu degetul în piept. — Și tu cu ce te alegi? — Cu pariurile mă scot în ambele sensuri. Prietena mea are gusturi alese și nu pot s-o dezamăgesc. Nu-i așa, iubi? — Continuă să vorbești despre mine la persoana a treia, i-o întoarse Kay. Chiar îmi place. Blanchard ridică mâinile, în semn că se predă. Din ochii negri ai lui Kay țâșneau flăcări. Vrând să aflu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Înainte să-și dea seama că nu avea lapte În al lui. Îi aruncă lui Watson cea mai bună privire a lui de cățeluș pierdut de stăpân. — Nu te obosi, Îi zise ea. Nu mai e lapte. Întoarse o privire dezamăgită către lichidul Întunecat din cană. — Sigur? — Nici măcar o picătură. Doamna Strichen Îi privi chiorâș, șuierând un fuior de fum printre dinți. — Vă rog, Încerc să mă uit la asta! Pe ecran, un bărbat cu cap dolofan și barbă asimetrică se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
citească acele scrieri, să le traducă și să le tălmăcească, fiindcă, așa cum arăta veșmântul lui, era sacerdot. Dar nu citi și nu traduse nimic. Soarele, care se lăsa de-acum la marginea deșertului, săpa umbre în scobiturile pietrelor. Gajus privi dezamăgit semnele și-i șopti lui Zaleucos: — Nici măcar tu nu știi să le citești? Cultul Zaleucos tăcea. Preotul zise: — Limba sacră este mare. Nu se compune doar din sunete, ca greaca. Avem douăzeci și patru de litere, ca și voi. Dar ele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
alte gânduri: se spunea că Julius Caesar și Marcus Antonius căzuseră pesemne într-o vrajă aidoma celei în care simțea și el că aluneca. — Vreau să văd Ab-du, spuse el scuturându-se. Glasul bătrânului preot își schimbă timbrul și îl dezamăgi imediat: Când Augustus a debarcat la Canopus ca să ne aducă războiul, preoții noștri au zidit porțile și cele o sută douăzeci de trepte de la Ab-du. Și toți cei care cunoșteau taina au murit în timpul îndelungatului masacru al lui Cornelius Gallus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Din marea palidă se va ivi numai temelia Pharos-ului. Aceasta este profeția. — A fost salvată vreo statuie a reginei? întrebă Germanicus. Măcar una, în toată Alexandria? La Roma n-a rămas nimic... — Mi s-a spus că Augustus a fost dezamăgit că n-a putut s-o aducă pe Cleopatra în lanțuri în fața poporului, la Roma. A chemat un pictor faimos din Alexandria, care cunoscuse frumusețea reginei și strălucirea palatului ei, și i-a poruncit să picteze momentul când ea apăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
figura lui Julius Caesar, iar a doua oară la douăzeci și trei de ani, când a materializat figura lui Marcus Antonius. Când l-a chemat a treia oară, ca să materializeze figura lui Augustus, Arsenouphis murise de bătrânețe. Tânărul Gajus fu dezamăgit - însă, când ieși din acel colț îndepărtat al locuinței, o văzu pe bătrâna Antonia care se îndrepta într-acolo, trecând prin mai multe săli. Tunica ei de mătase de culoarea cerului nopții, pe ale cărei margini erau brodați muguri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în capul acela micuț. „Cu care minte ar fi semănat mintea lui? Cu aceea impulsivă, sângeroasă, autodistructivă a lui Marcus Antonius? Cu aceea limpede, dreaptă, calmă a lui Germanicus?“ La Capri, bătrânul Tiberius rămase tăcut. Poate că nu era foarte dezamăgit, fiindcă în lunile acelea observase iritat zelul, ambiția și tupeul senatorului Silanus. Senatorul privi îndelung, pe rugul demn de un împărat, fumul puterii sale pierdute. Nu adia nici un fir de vânt și rugul arse un răstimp insuportabil de lung. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]