5,038 matches
-
teatral, chiar în dreptul buzelor. Gurile lor încremeniră larg deschise, ca două găurele negre, imaculate. —Julie... am început. —Cum ai putut? mă întrebă Julie acuzator. N-o să mai vorbesc cu tine niciodată, absolut niciodată. Și nici nu-ți mai împrumut vreodată diamantele mele. Se ridică, își trânti pe masă cu zgomot șervețelul și pufni indignată. Apoi anunță: —Sally, Amanda, Lala, Kimberley, plec! În timp ce Julie se precipita spre ieșire, toate cele patru fete se ridicară și părăsiră la rândul lor masa. Șușoteala din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
timp, continuă mama întorcându-se spre Caroline, care de-abia o băgă în seamă. Ea e Julie Bergdorf... —Bună, frumușico! o întrerupse Julie, grăbindu-se să mă îmbrățișeze. Afișa un bronz strălucitor, de Southampton, un inel de logodnă cu un diamant imens (bine’nțeles), de formă dreptunghiulară și o rochie liliachie vaporoasă, pe care n-am recunoscut-o. —Colecția Prada, 1994. Nu că-i superbă? Julie se schimbase uimitor de când am văzut-o ultima oară. Între prințesele din Park Avenue s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să despachetez. Mi-am agățat de șifonier noua rochie mini de la Balenciaga (foarte sexy, foarte la modă, foarte probabil să treacă neobservată în Stibbly). Am scos din valiză pantofii, puloverul și lenjeria. Dar unde erau cerceii mei rotunzi, bătuți cu diamante? La drept vorbind, nu erau chiar ai mei, ci ai lui Julie. Uitase de ei, dar jur că-mi pusesem în gând să-i înapoiez de secole (de mai bine de nouă luni), și era cât pe ce să rezolv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
dar ce zici de inelul meu de logodnă? Îl flutură în lumina soarelui. Piatra era atât de mare încât își putea susține propriul sistem solar. —E formidabil, i-am spus. —Ei, știi cum se spune. Cu cât mai mare-i diamantul, cu atât mai mult ține legătura. Sincer, sunt puțin îngrijorată de felul cum privește Julie mariajul. De când s-a logodit, nu s-a maturizat nici pe departe pe cât crezusem. —Deține jumătate din Connecticut, mai mult sau mai puțin. Și știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Julie era îndrăgostită. Dintotdeauna a fost alergică la Connecticut. Afirma cu fiecare prilej că numărul uriaș de femei măritate ce-și conduc Range Rover-urile fără nici o țintă și poartă helănci din cașmir identice, de culoarea vaniliei, de la Loro Piana și diamante mari cât pumnul îi provoacă gânduri sinucigașe. — Vrei să vin cu tine? mă întrebă Julie cincisprezece minute mai târziu, în timp ce parca mașina în fața castelului. Nu, așteaptă-mă aici cu motorul pornit. Mă întorc în cinci minute, i-am spus punând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
crezi că nu mai vrei să săruți pe nimeni altcineva vreodată. Vreau să spun, poți să ai toate Bellini-urile și toate rochiile de seară din lume, poți să fii invitată să zbori în AP-uri și să ți se ofere diamante de la Harry Winston și perle de la Fred Leighton, poți să ai șase magazine Marc Jacobs la doi pași de casă și să mergi la premiere de filme și la cine de gală în fiecare seară, dar când primești un sărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
făcu nevăzută, chiar de sub nasul directorului de magazin, o pereche de pantofi din piele de crocodil expusă pe un stand, iar cîteva minute mai tîrziu, cînd ieși dintr-un magazin de bijuterii aglomerat, purta pe degetul mic un inel cu diamant. Am presupus că nu era conștient de prezența mea la nici douăzeci de metri În urma lui, dar pe cînd traversam amîndoi spațiul verde din Plaza Iglesias i-a făcut cu mîna lui Sonny Gardner, care se oprise pe treptele bisericii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
venea să vorbească întruna cu chipurile acelea întrebătoare, ironice, visătoare sau zâmbitoare, care îl urmăreau cu privirile lor. Furia începu să i se do molească, de parcă minusculul cub de gheață al sfielii și-ar fi multiplicat dintr-odată sclipirea de diamant și ar fi împietrit focul. Strânse cu grijă desenele și le puse într-o mapă albastră. Apoi rămase multă vreme pe gânduri, șezând pe cuvertura mițoasă de pe patul îngust, în întunericul din cameră. încercase în ulti ma vreme să se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fata se întoarce sub el. Îi cuprinde fața în palme. Da, un băiat. Nu, o fetiță care să aibă de la mine... nimic de la mine, să semene cu tine cât mai mult. Chipul tău, zâmbetul tău, privirea ta în care strălucesc diamantele unei lumi întregi. Dar eu doresc un băiat. Pentru o clipă chipul lui Marius se întunecă. Băieții cresc mari, vor pleca să lupte spre depărtări neștiute, unii dintre ei nu se mai întorc. Mai bine o fetiță. La fel de frumoasă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din frișca tortului și al cărui cap de abia ajunge la umărul ei. Așezați comod pe canapele sau la mese, musafirii închină șampanie în cinstea mirilor, sorbind delicat din cupe. Bărbații poartă costume elegante, în timp ce peste tot se văd sclipirea diamantelor și umerii dezgoliți ai doamnelor. Majoritatea tinerilor optaseră pentru o ținută sport, mai lejeră, dar nu lipsită de rafinament. Servitori cu jachete orbitor de albe se mișcă discret și eficient prin mulțimea invitaților. Felurile de mâncare excelente ca și vinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care i se aplică de obicei calificativul de pesimist, să zicem. Și am găsit acolo cîteva aforisme foarte bune. Problema epigramei și a cărții cu aforisme e următoarea: sînt atît de multe bune încît se devalorizează unele pe altele. Un diamant ca să strălucească trebuie să fie într-o mină de cărbune. Dacă pui multe diamante împreună se depreciază reciproc. Dacă pui o frază excelentă în mijlocul unei pagini unde nu erau decît fraze minore, aceasta strălucește, e fantastică. Problema pe care o
Fernando Vallejo: "Romanul e marele gen literar" by Diana Nicoleta DIACONU () [Corola-journal/Journalistic/8658_a_9983]
-
acolo cîteva aforisme foarte bune. Problema epigramei și a cărții cu aforisme e următoarea: sînt atît de multe bune încît se devalorizează unele pe altele. Un diamant ca să strălucească trebuie să fie într-o mină de cărbune. Dacă pui multe diamante împreună se depreciază reciproc. Dacă pui o frază excelentă în mijlocul unei pagini unde nu erau decît fraze minore, aceasta strălucește, e fantastică. Problema pe care o are genul epigramei și cartea de epigrame e că unele ar fi minunate, dar
Fernando Vallejo: "Romanul e marele gen literar" by Diana Nicoleta DIACONU () [Corola-journal/Journalistic/8658_a_9983]
-
recunoscut independența. {EminescuOpX 416} {EminescuOpX 417} {EminescuOpX 418} {EminescuOpX 419} {EminescuOpX 420} {EminescuOpX 421} JUNEȚEA LUI MIRABEAU. DRAMĂ ÎN 4 ACTE 2254 Tânărul Gabriel Mirabeau e în închisoare pentru că o damă, uzurpând alături cu tatăl său locul mumei, împodobită cu diamantele pe care aceea le purtase, îl prigonește de cinci ani. Tatăl său, robit de frumusețile acestei femei, își persecută pre însuși fiul său sub pretextul că ar [fi] stricat prin înrîurirea lui Voltaire și în genere a ideilor care aveau
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ani, ea care nu iubise niciodată și care avea sete de amor adevărat, îl îndrăgește de la cea dentîi privire pe tânărul Mirabeau. Un moment după aceasta el intră în conflict cu // favorita tatălui său, îi rupe de la gât colierul de diamante ale mumii, o insultă; aprinde prin asta mai mult mânia tatălui și e arestat din nou. Cu asta se mântuie actul întîi. În actul al doilea se tratează înaintea Parlamentului (căci așa se chemau Curțile pe atunci) procesul tânărului. Cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
noștri. Chipul ei se îmbujoră din pricina gerului, care parcă îi pria, nasul i se făcu de statuie, obrazul îi deveni și mai frumos sub o nouă simetrie și mai armonioasă a trăsăturilor; numai privirea îi rămase aceeași, neclintită ca un diamant verde. Mă îndepărtai de ea și merserăm astfel la distanță unul de altul, într-o tăcere pe care nici unul n-o rupse vreme îndelungată. Într-un târziu ea spuse cu un glas în care răzbătea, ai fi zis, o patimă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nici o enigmă și nu dădea, după cum nu dăduse nici până atunci, nici un ban pe gândirea mea, incapabilă să înțeleagă în mod firesc ceea ce e atât de firesc... Firescul ăsta era ea, vocea ei sfidătoare, ochii ei care străluceau ca un diamant verde, surâsul ei adresat altuia... Se așeză pe canapea și își acoperi bine genunchii cu rochia ca pentru a-i feri, ca o pudică fată, de niște priviri concupiscente. Acei genunchi nu mai erau ai mei, altcineva va avea de-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care se amestecau iubirea, împlinirea, temerea obscură, adorația și superstiția. Totul concentrat într-o armonie atât de strânsă. Încât arunca parcă în aer ca o dinamită geometria cântecelor noastre europene atât de leneșe. O puneam din nou: nimic, o melodie diamant, strălucitoare și cu neputință de memorat. O pusei atunci pe o turație lentă de 45. Vocea însă se îngroșă și nu se mai auzi decât un behăit, un fel de muget de bivol bolnav. Luai placa și într-o vizită
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
eu, ba chiar în același timp cu mine. Prin cartier, băieții vorbeau că nici n-aveai nevoie de-alt calculator, mergea să înregistrezi și pe televizor. Erau recomandate mai ales alea vechi, alb-negru, cu lămpi sau diode (Olt, Sirius și Diamant), care conduceau mai bine curentul și mențineau impulsul luminos. Van Eick fusese genial; atât de priceput, încât nu găseai nimic despre el, nici o urmă, nici măcar pe Internet. Cei care văzuseră ceva spuneau că textul se ștergea instantaneu, apucai să citești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
amintea Mariei de cineva drag: „La Mama“. Pe drum, am mai oprit la câteva magazine de pantofi, doar așa, de probă. Se-apropiau sărbătorile și lumea, păcălită de mărfurile multe și sclipitoare, cumpăra aproape orice, de la geamantane la inele cu diamant. Pantofii și cizmele, mai ales, erau la mare căutare, parcă nimeni nu-și dădea seama că aceleași chestii se vindeau și-anul trecut, doar că mai ieftine și cu altă formă. Venise rândul unei mode ciudate, care făcea din botul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
când, după zece ani, rămâneau cu un minut în urmă. Alții ziceau că-ți recunoștea un Pobeda încă de la ușă, numai după miros: stăteai normal, cu brațele pe lângă corp, și el îți ghicea marca. Se uita la ceas ca la diamante, cu un fel de-ochean scurt proptit mereu în ochi. Pe urmă îl punea bine, într-un sertar căptușit cu catifea. Îți lua comanda mârâind și te dădea afară; a doua zi, ceasul era gata, îți schimbase și curelușa. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Niște nervi fractali, de care era bine să te ferești. „Ca-caramba!“, a izbucnit Cezar, cu fața lui de bufon serviabil. Molfăia ultimele cruste de pizza, spoindu-le din belșug cu muștar. Maria îl disprețuia, zicea că suntem, pe lângă el, ca diamantul ăla pe care îl scoate rivalul lui Tom din desenele animate și iradiază atât de tare, încât nu te poți uita la el decât cu masca de sudură. Suna măgulitor, dar eu aveam altă părere. Nebunia lui Cezar, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Drogurile sunt ispita Diavolului pe Pământ. Aceste substanțe există pentru a-i deosebi pe cei cu frică de Dumnezeu de cei care nu se tem de judecata lui Dumnezeu. Și diamantele sau pietrele prețioase ne ispitesc, dar drogurile îți fac viața un calvar . Pentru acel moment de euforie de scurtă durată plătești și tu și cei apropiați ție. Cele 2-3 fumuri pe care le tragi dintr-o țigară pentru a arăta
Păstraţi-vă curaţi!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Mocanu Andreea, Apostol Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1970]
-
pitoresc, însă e original, fiți de acord cu mine. Doamne, ce ar fi putut ieși dintr-un astfel de caracter, dublat de o frumusețe atât de mare! Dar, cu toate eforturile, chiar în pofida educației, totul s-a irosit! E un diamant neșlefuit, am mai spus-o de câteva ori... Și Afanasi Ivanovici oftă adânc. PARTEA a II-a Itc "I" La două zile după ciudata ispravă petrecută la aniversarea Nastasiei Filippovna, care a încheiat prima parte a povestirii noastre, prințul Mâșkin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de faptul că „oamenii se însoară cu cine-i taie capul“, după câte auzise el, „persoana aceea seducătoare, în afara frumuseții covârșitoare, mai poate cuceri un om și cu averea ei, deoarece posedă capitaluri de la Toțki și Rogojin, are perle și diamante, șaluri și mobile, și de aceea alegerea care se prefigurează nu dovedește din partea prințului, ca să spunem așa, prostie deosebită, bătătoare la ochi, ci este semnul chiar al unei dibăcii de om abil și de lume, arată că o face din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a compromite interesele țării pentr-o decorație e azi patriot, a subscris o hârtie de sumisiune necondiționată către onor. d. Ioan Brătianu, deci azi e un giuvaier al partidului dominant, plumbul s-a prefăcut în aur, cristalul de stâncă în diamant. Nu vom discuta mult asupra marelui om de stat, precum se numea însuși în articolele scrise manu propria în "Presa". E ușor a defini natura acestui bărbat politic. O inteligență foarte elastică, dar căreia asupra formelor i-a scăpat totdeauna
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]