3,587 matches
-
o găsească pe hartă. M-am cutremurat apoi aflând de moartea atâtor tineri, a căror jertfă avea să fie deturnată În scopuri neclare sau premeditate: am fost șocat, ca restul lumii, de flagranta ilegalitate a procesului care Îi transforma pe dictatori În victime - rolurile se inversau ca la teatru. Din păcate, ca după un spectacol ce se anunța eroic, dar a Înșelat așteptările, după o săptămână, impresia generală era a unei farse și nimeni nu mai avea chef de subiectul românesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
curse, vopsit argintiu, de un metru douăzeci lungime, manevrat cu pedale dinăuntru, ca o orgă, și În acest vehicul umbla, Încoace și-ncolo producând un zbârnâit ritmic, pe trotuarul Kurfürstendamm-ului, În timp ce dinspre ferestrele deschise se auzea urletul multiplicat al unui dictator care Încă se mai bătea cu pumnul În piept În valea Neander pe care o lăsasem În urmă. Poate că ar merita să pătrundem În aspectele filogenetice ale pasiunii pe care o au copiii de sex masculin pentru obiectele cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
această chestiune șarlatanul vienez. Îl vom lăsa pe el și pe tovarășii lui de călătorie să alerge mai departe În vagonul de clasa a treia a gândirii lor, prin statul polițienesc al mitului sexual (apropo de asta, mare greșeală fac dictatorii că ignoră psihanaliza - o Întreagă generație ar putea fi ușor coruptă În acest fel!). Creșterea rapidă, gândirea cu viteză cuantică, sistemul circulator, năvalnic ca o navă de coastă - toate formele de vitalitate sunt forme de velocitate și nu-i de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
decembrie 1989... Mă întorceam, pe la orele 14-14,30, acasă, după ce avusesem norocul să mă găsesc în piața din fața fostului Comitet Central și să prind, ca martor ocular și umil participant la ceea ce se petrecea atunci acolo, momentul istoric al fugii dictatorului. Ieșisem din metrou la stația Sălăjan (azi Nicolae Grigorescu), undeva, în una din zonele periferice ale Capitalei și, neavând răbdare să aștept tramvaiul, o pornisem năprasnic pe jos, pe Șulea, în direcția Ozana, și tocmai acest segment al drumului întoarcerii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
s.n. V.Cr.). Cumplită - și cumplit de ironică - confirmare a profețiilor dostoievskiene! Bustul autorului Demonilor stropit de sângele victimelor urmașilor acelor „demoni”... * Din prozele mele nescrise. „Cu toate că de 33 de zile și nopți ploaia nu se oprise nici măcar pentru o clipă, dictatorul refuza să abdice...” Aceasta ar fi trebuit să fie fraza de debut. Eroul, un profesor de țară, să zicem, un scriitor sau un savant anonim, locuind sigur într-o căsuță de bârne, cocoțată pe vârful unui deal, așteaptă, cu urechea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
morții ca moarte, ca dispariție absolută a ființei noastre. Aplauzele erau dorite chiar în acea clipă, pentru a sublinia anume acea idee - că „morți sunt cei muriți”. Să ne amintim, deci, ca explicația să fie completă, de tenacitatea cu care dictatorul promova un ateism primitiv, câtuși de puțin „științific”, un asteism de 4 clase primare, incapabil să distingă, după cum am văzut, între bigot și mistic, noțiuni azvârlite de-a valma alături de altele, mai sus amintite (rasism, șovinism etc.), în oala „influențelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lași condus de Dumnezeu, ești sortit să fii condus de tirani. Mă gândesc uneori că, după primul război mondial, mai mult decât până atunci, dovezile de credință ale europenilor începuseră să scadă și că așa a fost posibilă ascensiunea unor dictatori ca Mussolini sau Hitler. După cel de al doilea război, înmulțirea dictatorilor a arătat că necredința s-a răspândit ca o molimă și că de aceea oamenii au fost lăsați în întuneric, pe mâna unor tirani. Un credincios nu se
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
gândesc uneori că, după primul război mondial, mai mult decât până atunci, dovezile de credință ale europenilor începuseră să scadă și că așa a fost posibilă ascensiunea unor dictatori ca Mussolini sau Hitler. După cel de al doilea război, înmulțirea dictatorilor a arătat că necredința s-a răspândit ca o molimă și că de aceea oamenii au fost lăsați în întuneric, pe mâna unor tirani. Un credincios nu se teme. Și acolo unde nu este teamă, nu este nici tiranie.” Poate
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
decât atât, acest război va marca începutul unui timp de mari conflicte mondiale. Așa îmi spune și Lionel, la telefon, dar el e de partea Americii, a Europei care s-a unit într-o voință, pentru a-l răsturna pe dictator. Soluția de a-l răsturna a eșuat, și atunci s-a ales războiul - fără ca nimeni să-și aducă aminte că războiul nu rezolvă conflictele, ci numai rănește adânc întreaga umanitate -, în scopul de a-l zgudui și a-l pune
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mai greșit: există revista Jakobs stege, cu articole, fotografii și documente despre „gulagul” din România, despre primul și poate singurul adevărat disident, Paul Goma. În marile cotidiene suedeze Dagens Nyheter și Sydsvenska Dagbladet există articolele mele (dinainte și după căderea dictatorului!) despre situația din România și apoi despre „revoluție” și avalanșa de nefericiri care au urmat. În toate interviurile mele și aparițiile la televiziune s-a văzut că n-am fost niciodată indiferentă zvârcolirilor ultimului cadavru obsedant: comunismul. În fine, nu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fiindcă ne-au încurcat socotelile Stalin și cu Hitler. Basarabia a fost ocupată de sovietici iar noi a trebuit să ne refugiem dincoace, pe malul drept al Prutului în 1940 iar în 1941 a început războiul tocmai între cei doi dictatori. Din păcate au murit pe front și acasă milioane de oameni nevinovați. * Anul școlar 1937/1938 era pe sfârșite. Pentru examenul de absolvire a clasei a VII-a complementară s-au fixat centre de examinare la Bolgrad, Ismail și Chilia
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
o mașină pentru a putea ajunge la comună. Nu m-am gândit că odată ce a căzut dictatura Ceaușescu, nimeni nu-mi va mai recunoaște funcția. La coborârea din tren, se auzeau pretutindeni strigăte de bucurie: A fugit Ceaușescu, a fugit dictatorul! Soțul adjunctei din acea comună era șeful gării. Am mers în biroul acestuia și am privit la televizor. Un sentiment de bucurie și o eliberare de toată tensiunea acumulată în acele zile a pus stăpânire pe noi. Inima mi s
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
au căzut! Mă simțeam ușoară, ușoară. Aș fi putut să-mi iau zborul. Libertate! Libertate! Ce cuvânt minunat. Liberă pentru prima oară de când mi-am auzit numele strigat în fabrică, pentru mutarea disciplinară! Mergem la primărie, să dăm jos portretul dictatorului, a spus primărița de la Șesu, inspirată de cele văzute la televizor. În timp ce primărița „executa” tabloul celui care până acum jumătate de oră era Dumnezeul nostru, ca din senin au apărut câțiva ingineri de la Consiliul Unic al comunei, care ne-au
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
care până în acea zi îi supravegheau și îi urmăreau ziua și noaptea. Seara a venit soțul cu ultima cursă. Era optimist și se străduia din răsputeri să mă asigure că totul va fi bine acum, după ce am scăpat de odiosul dictator și de „savanta” lui consoartă. Ce fac? Cade comunismul, ce rost mai am eu aici?, l-am întrebat neliniștită. Îl iau pe Mișu, câteva lucruri și merg cu tine acasă. Mi-e frică. Nu cade comunismul, m-a asigurat fără
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Să vă clarific eu, tovarășe șef de unitate "Secu", cum a fost cu "convorbirile telefonate cu Italia": nu erau cu Mussolini sau cu Ciano sau cu bunica soției, erau tot ceva grav, de care trebuia să vă alarmați, erau cu dictatorul chilian Augusto Pinochet și legătura din Chile la București se făcea via Italia! Și dictatorul n-a sunat la 2,01, trezind lumea la București, ci având în vedere diferența de fus orar de 6 ore dintre cele două țări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cu Italia": nu erau cu Mussolini sau cu Ciano sau cu bunica soției, erau tot ceva grav, de care trebuia să vă alarmați, erau cu dictatorul chilian Augusto Pinochet și legătura din Chile la București se făcea via Italia! Și dictatorul n-a sunat la 2,01, trezind lumea la București, ci având în vedere diferența de fus orar de 6 ore dintre cele două țări, Pinochet a sunat la ora 20,01 ora Santiago! Și în ultimă instanță aflăm de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
la București, ci având în vedere diferența de fus orar de 6 ore dintre cele două țări, Pinochet a sunat la ora 20,01 ora Santiago! Și în ultimă instanță aflăm de la UM 0639 că din Chile n-a sunat dictatorul Pinochet, ci un oareșicare "om de bine", român stabilit în Chile de peste 3 decenii, cu care "obiectivul și soția" erau la Santiago în bune relații și care, conform zicalei că "sângele apă nu se face", dorea să se intereseze de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
instituisem un embargo pe discuțiile despre realitatea imediată ca să-i oprim intrarea în via privata. Fugeam carevasăzică în lumea ideilor și a cărților, unde totul era cu putință. Fugeam de o lume în care orice mijloc de informare lăbărța figura dictatorului. Dacă am cunoscut ura și pornirile criminale, aceasta se datorează în exclusivitate mizerabilului personaj pe care ne pare rău că nu l-am ucis cu mâna noastră mult mai devreme. Nu l-am ucis în fapt fiindcă instinctul de conservare
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
septembrie, 2 octombrie 2006 Partea a II-a Autonomie, libertate și drepturi Autonomia și păcatele contra ei Cititorii maturi au învățat întreaga lor școală că termenul „autonomie” este unul de natură politică și privește entități colective, mai ales statul. Orice dictator iubește autonomia statului (cu care se identifică) și dorește firesc să nu se amestece nimeni în „treburile sale interne”. Este dreptului lui de dictator (și condiția lui de posibilitate în această postură) să hotărască liber „binele” colectiv, fără amestecul altora
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
că termenul „autonomie” este unul de natură politică și privește entități colective, mai ales statul. Orice dictator iubește autonomia statului (cu care se identifică) și dorește firesc să nu se amestece nimeni în „treburile sale interne”. Este dreptului lui de dictator (și condiția lui de posibilitate în această postură) să hotărască liber „binele” colectiv, fără amestecul altora. Acești alții sunt alte state și cetățenii propriului stat. Binele dictatorului este Binele. Un astfel de regim de putere poate să aibă și alte
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
să nu se amestece nimeni în „treburile sale interne”. Este dreptului lui de dictator (și condiția lui de posibilitate în această postură) să hotărască liber „binele” colectiv, fără amestecul altora. Acești alții sunt alte state și cetățenii propriului stat. Binele dictatorului este Binele. Un astfel de regim de putere poate să aibă și alte chipuri: dictatură rasială, etnică, de gen, dictatură religioasă, de clasă. De exemplu, un regim de dictatură bărbătească (sexist-patriarhală) prescrie el în ce constă binele categoriei subordonate căreia
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
operat inițial cu alte criterii de pumn în gură și glonț în tâmplă: cele de clasă. Apoi a devenit un comunism naționalist (după 1971). Criteriile epurării și „trădării” s-au schimbat, dușmanii și ei, exact după „pohta ce-a pohtit” dictatorul. „Românitatea”, „ființa națională”, fidelitatea necondiționată față de stat au fost scoase iarăși de la naftalină. Odată cu aceasta, aburii asimilării au cuprins iarăși educația, presa, instituțiile, practicile sociale. Voi da un singur exemplu: în plină aplicare a decretului antiavort (Decretul nr. 770 din
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Întâi de toate, autonomia trebuie să fie personală și apoi transpersonală, instituțională. Istoria ne demonstrează că, lăsați de capul nostru ca „ocârmuire”, desființăm prin varii mijloace autonomia personală. Fie ne-o prăduiesc voievozii neamului, fie diverse specii de dictaturi și dictatori de secol XX (legionare, comuniste), fie diverși președinți, „baroni”, „miniștrii”, pentru care noi suntem „prostimea”, „norodul”, „masele populare”, „mulțimea”, „omul de pe stradă”, însă mai niciodată cetățenii contribuabili care angajăm și plătim servicii de guvernare pentru interesele noastre, fie ele și
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Fănică punea un inegalabil umor. Specializat în italiană, vreme de doi ani a predat această disciplină la un liceu. După asta a obținut o bursă de studii în Italia lui Musolini. În calitate de simplu gură-cască, la Roma l-a văzut pe dictator la o defilare, fapt pe care, după întoarcerea în țară, l-a povestit tuturor. A fost destul ca să fie trecut pe lista „epuraților”. Astfel, în timpul Festivalului mondial al tineretului din 1953, Ștefan Cuciureanu era șofer pe taxi în București. Datora
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
la Villa Torlonia, înainte de a merge la birou. Văduva sa, în recentele amintiri, face aluzie la aventurile amoroase ale soțului ei, considerate de ea ca niște lucruri fără urmări. În realitate, femeia avea o serioasă contribuție în grijurile și existența dictatorului. Dar în acei ani 1928-1933, cînd eram la Roma, el mai era încă sensibil la prestigiul femeii de lume, în alegerea metreselor sale, încît viața sa extraconjugală nu suscita comentariile acre provocate mai tîrziu de legătura cu Clara Petacci 251
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]