3,821 matches
-
face la instanța judecătorească de către cel pus sub interdicție, de tutore și de persoanele prevăzute de art. 111 Cod procedură civilă. Așadar, rezultă că numai instanța de judecată poate institui sau ridica interdicția judecătorească a unei persoane, pentru lipsa discernământului, care o împiedică să își exercite drepturile cu privire la persoana și bunurile sale. Lipsa discernământului este cauzată de alienația ori debilitatea mintală cu care a fost diagnosticat pe cale medicală. DESPRE FAMILIE ȘI CONFLICTE DE FAMILIE Potrivit legii medierii nr. 192/2006
Noţiuni juridice de bază utile pentru mediatori şi mediere redate şi comentate by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Law/1772_a_92273]
-
persoanele prevăzute de art. 111 Cod procedură civilă. Așadar, rezultă că numai instanța de judecată poate institui sau ridica interdicția judecătorească a unei persoane, pentru lipsa discernământului, care o împiedică să își exercite drepturile cu privire la persoana și bunurile sale. Lipsa discernământului este cauzată de alienația ori debilitatea mintală cu care a fost diagnosticat pe cale medicală. DESPRE FAMILIE ȘI CONFLICTE DE FAMILIE Potrivit legii medierii nr. 192/2006 modificată și completată prin Legea nr. 115/2012, pot fi rezolvate prin mediere conflictele
Noţiuni juridice de bază utile pentru mediatori şi mediere redate şi comentate by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Law/1772_a_92273]
-
unui spor de pedeapsă prevăzută de lege. Minorul răspunde penal în următoarele limite: cel care n-a împlinit 13 ani, nu răspunde penal; cel cu vârsta cuprinsă între 13 și 16 ani răspunde numai dacă se dovedește că a avut discernământ la data când a săvârșit fapta penală, iar minorul care a împlinit 16 ani răspunde penal potrivit legii. Nu se aplică măsura privativă de libertate minorului care a săvârșit fapta penală până la vârsta cuprinsă între 13 și 18 ani. Totuși
Noţiuni juridice de bază utile pentru mediatori şi mediere redate şi comentate by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Law/1772_a_92273]
-
bănuială și fără spirit critic. Tot așa omul mijlociu, semidoctul, care se informează din gazete și e deprins să nu cugete, devine pradă lesnicioasă pentru demagogiile extremiste. Antisemitism, naționalism integral, hitlerismul, kukuxclanul au fost acceptate de tineret și semidocți fără discernământ. M-me d'Oberkirch, în "memoriile" sale, spune că d. duce d'Aumont, privindu-se în oglindă, avea zilnic acest solilocviu: "D'Aumont! Domnul Dumnezeu te-a făcut bun gentilom; majestatea sa te-a făcut duce; fă și domnia-ta ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și mentalitate. Nu, ci valoarea „rezistentă, absolută”, cea care desfide nu numai schimbările de gust și de opinie critică, dar și timpul! Timpul, marele căpcăun a 99% din toate producțiile artistice, care, ca și viața, distruge cu Înflăcărare și un discernământ „al lui”, uneori imprevizibil și implacabil, tot ceea ce nu „conține” germenii unor idei, stări sau obsesii esențiale, profund „necesare”. Necesare supraviețuirii Spiritului și păstrării identității sale, cu care se confundă identitatea Ființei. Nu, repet, nu reproșez nimănui, așa cum nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Este vorba de o formă de vizionarism, - care înseamnă viziune atotcuprinzătoare, spirit de sinteză, dar și capacitate de predicție -, de luciditate acută și dureroasă, de sesizare a detaliului semnificativ, a celor mai fine nuanțe, în orice caz de un maxim discernământ. A fost Caragiale înzestrat cu toate aceste daruri ? Posibil. Personal nu știu. Însă nu încetează să mă tulbure un detaliu al acestei ipoteze. De ce tot acest capital de vizionarism este unul asociat monstruosului ? În cartea sa Hubris, Jean Clair atrage
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
intelectualului occidental de pasiunile politice care-l fac prizonierul exceselor, de angajările ideologice febricitate, de cauționarea regimurilor totalitare în numele ideilor generoase de Justiție, Adevăr, Umanitate sau de împlinirea unor viziuni utopice. Aceste reflexe de apărare născute din evenimente și asociate discernământului ca bun-simț, chiar și livrat în termenii paradoxului cum o face Alexandru Paleologu , sunt consti- tutive pentru o societate democratică cu toate imperfec- țiunile ei. În sensul recuperării discernământului se referă și Bernard-Henri Lévy la „marile noastre reflexe consti- tutiv-identitare
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
viziuni utopice. Aceste reflexe de apărare născute din evenimente și asociate discernământului ca bun-simț, chiar și livrat în termenii paradoxului cum o face Alexandru Paleologu , sunt consti- tutive pentru o societate democratică cu toate imperfec- țiunile ei. În sensul recuperării discernământului se referă și Bernard-Henri Lévy la „marile noastre reflexe consti- tutiv-identitare” care reprezintă o „formă de inteligență civică, socială, care blochează sofismele, silogismele menite să cauționeze oroarea, să o cosmetizeze umanitarist- utopic ca accident de etapă, ca necesitate istorică etc.
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
care validează cât și pe aceea care invalidează. Bășcălia dereglează astfel această raportare prin contrast, ea transcrie doar o logică a excesului pe care o H.-R. Patapievici o identifică prin două caracteristici fundamentale : „setea de intemperanță” ca pierdere a discernământului, a diferenței, și pierderea distanței sanitare față de obiectul bășcăliei, o complicitate fără rest cu derizoriul. Bășcălia reprezintă astfel nu dereglarea unui mecanism retoric, nici faptul unei deficiențe a discursului, ci un viciu cognitiv. Aceste excese constituie expresia unei forme de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
vreunul să se întrebe: -«Și mâine, la primăvară, anul viitor ce vom mai împărți?». Au făcut așa dar oamenii o lichidare a rezultatelor muncii lor de peste 27 de ani, lichidare în cel mai strict sens al expresiei, transformând, fără vreun discernământ în câteva zile, toată agoniseala lor în praf și pulbere, ca să se întrebe acum de ce nu mai primesc acuma aproape nimic de pe lotul lor de pământ din totdeauna care se tot micșorează an de an, din care nu vor mai
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
În lagărul de prizonieri fasciști, ca la o casă de odihnă (subl.ns.)”. Deci, În opinia specialistului În aruncări la coșul de gunoi, fasciștii au fost „in corpore” niște oameni foarte răi care meritau un glonț În cap, fără niciun discernământ sau judecată. Iată cea mai bună probă a influenței nefaste exercitate de ruși și uneltele lor românești asupra creierelor unora! c.h. Ăștia n-au minte, tovilor! Pus pe sfârtecat, Țanea a mai ars la polonic niște autori de versuri
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
aflați mai tot timpul la specializări spre a-i oferi o educație mai bună, tânărul zilei de azi se educă aproape singur, într-o lume de ecrane și căști, în care amalgamul de informație se prăbușește zilnic peste el, fără discernământ, fără criterii de evaluare, de selecție, de prelucrare și asimilare evolutivă a fluxului de date. Prețiosul mentor, cel care grefa pe nesimțite în conștiința și intelectul începătorului, atât de necesarul aparat al discernerii, între bine și rău, între valoare și
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
o agreează conducerea liberală, poate își pierde și partidul. O mulțime de neonuferi se ivesc pe frontispiciul patriei noastre, cântând un recviem vesel celei mai populare dintre liberali, proaspăt și voluptos maculată. Mă întreb, oare am deprins ceva mai mult discernământ legat de principiul proporționalității în privința responsabilității moral-politice? Dacă mă gândesc la rezultatul alegerilor trecute, perfect anapoda față de mesajele unor mass-media larg-cumpărate și obediente, mă înseninez gândind că electoratul este mai moral și mai inteligent decât politicienii pe care îi votează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
rug, nici pe cele ctitorite de Stalin: măcar o deportare în Siberia. El iese din când în când din izolarea olimpiană, pe această temă, o dată la 16 ani. De la înălțimea autorității sale de intelectual sublim, reușește să facă praf orice discernământ etico-politic, înlesnind involuntar (sper), una dintre cele mai mari diversiuni din România postcomunistă. Pe scurt, Gabriel Liiceanu face praf exact principul de fond al eticii în politică: cel al responsabilității proporționale. Morala absolută pe care pretinde că o adoptă, cel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
democrația noastră infantilă delațiunea se practică în presă, pe ecrane, pe orice suport de informații. Nu știm dacă ceea ce dezvăluie „cruciații purității” este exact, dacă nu exagerează deliberat, dacă nu acționează ca torpile sub comandă (în definitiv sunt adulți, au discernământ și răspund pentru alegerile lor), nu știm dacă nu denigrează sau chiar calomniază. Scopul explicit este nobil: Adevărul. În vremurile noastre când nu contează ce facem, nu contează decât discursul despre ce am făcut, sunt oameni care își fac un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
fabricarea turnătoriilor publice, adică a colajelor de informații parțiale, scoase din context, din care să rezulte, prin raționamente șchioape, că X a fost informator. Poate că, întâmplător, unii „X” au fost informatori. Dar dacă acceptăm astfel de construcții lipsite de discernământ și de probe, atunci trebuie să ne pregătim să le cădem victime oricare dintre cei care ne-am născut acum mai mult de 32 de ani. Conștiința propriei nevinovății nu ne poate garanta faptul că suntem scutiți să ne trezim
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
noastre), simplul cetățean, omul simplu, omul de pe stradă. Acesta este mesajul pe care l-au primit și îl primesc cei care nu fac parte dintr-o elită conducătoare sau dintr-una simbolică. Paternaliștii se dau în vânt după monopolul pe discernământ; și apoi se miră ipocrit când opera lor de infantilizare a populației adulte reușește. Se miră și se legitimează prin aceasta. În esență, autonomia personală este un concept de natură etică, iar istoria lui coincide cu cea a modernității. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
lui Immanuel Kant, „marele restaurator al demnității omenești”. Dar istoria sa în tradiția iudeo-creștină este mult mai veche și începe cu liberului arbitru: ideea că dăm seama individual de faptele și gândurile noastre în fața lui Dumnezeu, dacă ni se recunoaște discernământul și avem posibilitatea să îl exercităm. Alminteri responsabilitatea devine vorbă calpă. Paternalismul nu este întotdeauna rău. Eticienii vorbesc despre un paternalism legitim în câteva cazuri: este drept să fim împiedicați să lezăm alți oameni și pe noi înșine, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
noi. Mândria și demnitatea noastră de oameni se leagă de faptul de a fi autonomi: să putem alege cursul pe care vrem să-l ia viața noastră, fără amestecul altcuiva în planurile noastre de viață, în baza faptului că avem discernământ, că ne cunoaștem interesele și știm care ne este binele propriu. Ne suntem „legiuitori” și recunoaștem același drept semenilor noștri, în calitate de „scopuri în sine”. Lumea se dezvoltă cu oameni care au condiții și sunt capabili de autoafirmare. Altminteri ea doar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
declinul dramatic al producției și veniturilor, adâncirea procesului de pauperizare. Normele și instituțiile menite să le implementeze sunt departe de a rezolva problemele comunitare. Unii dintre noi credem în democrație. Cu alte cuvinte, credem că, fiind ființe umane înzestrate cu discernământ și interese, putem alege acele grupări politice și acele programe care ne reprezintă cel mai adecvat interesele. Mai mult, credem că alegerile sunt un concurs public pentru posturi de decizie națională sau locală, pe care îl câștigă anumite formațiuni politice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
care, potrivit președintelui, sunt sentimentali și emoționali și care mai degrabă se uită în ochii tăi când vorbești, decât ascultă ce le spui (declarații apărute în interviul din Adevărul, 28 noiembrie 1997). Prin urmare, populația nu este în stare de discernământ. Ea este infantilizată. O astfel de populație nu e tocmai aptă de democrații mature, de exercițiu civic. Nici nu are prea multă nevoie să se implice în dezbaterea publică a legilor. În schimb, ca orice categorie infantilă, ea are nevoie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
liberali, respectiv social-democrați. Ei sunt încă prea puțini și nu au destulă putere ca să constituie o masă critică, definitorie pentru PNL sau PSD. Mă adresez întâi liberalilor, căci ei conduc guvernul actual. Dacă erați liberali, ați fi avut respect pentru discernământul alegătorilor și pentru contractele cu electoratul; nu tratați alegătorii ca pe o masă acefală, lesne de păcălit și apoi de ignorat din „rațiuni de stat”. Dacă erați liberali, ați fi promovat politic de investiții în educație deaorece, potrivit tradiției liberale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
impart după criteriul competenței, ci după criterii de fidelitate subsumate formulei: „Neclintiți premierul urmăm”. Personal nu doresc să intru în vechea discuție despre influența „malefică” a lui Dinu Patriciu asupra premierului. În definitiv, Călin Popescu Tăriceanu este adult sănătos, are discernământ și răspunde personal de toate alegerile pe care le face. Obsesia lipsă: problema competenței Știu că este mai „consolator” pentru mulți oameni să spună că au pățit-o fiindcă au fost acuzați de colaborare cu securitatea, cum s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
nostru! Pentru ca profesioniștii să fie responsabili, trebuie să fie liberi din punct de vedere moral (autonomi). Ei trebuie să acționeze în limite legal permise și moral corecte, nicicum doar ca simplii executanți ai ordinelor clienților. Au expertiză, au autoritate epistemică, discernământ profesional. Nu sunt „soldați” la ordin. Cu anumite excepții, un profesionist își poate refuza clientul. Profesionistul acționează pentru scopurile clientului, are autoritate profesională. De regulă, clientul nu este suficient informat, nu are experiență și nu poate decide în deplină cunoștință
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
mult mai egali. Totuși, să trec peste această interpretare la prima vedere și să presupun că senatorul a ținut cont de criterii mai subtile, cele care au fost mereu invocate ca surse ale inegalității între oameni: capacitatea de a raționa, discernământul moral, capacitatea de autoguvernare. Rasiștii neagă celor de culoare aceste atribute sau măcar le consideră subdezvoltate la rasa inferioară. Sexiștii gândesc la fel despre femei. Elitiștii le invocă pentru toți aceia care nu fac parte din clubul select căruia îi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]