7,734 matches
-
Stăpânul de nezdruncinat al puterii.” (GG) Se pare ca Halm este singurul comentator care interpretează mațn în sens de „statornic”, „neclintit”, așa cum o fac traducerile pe care le-am selectat. Mu‘taziliții îl considera adecvat numai corpurilor; deci divinității i se poate aplica doar în sens figurat. Alți exegeți (Tabar, Baghd"d) îl consideră un intensiv al lui qaw. Ghaz"l face următoarea distincție între cele două: qaw ar însemna t"mm al-qudra, „cu putere completă”, căruia toate îi
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
am propus să comentam o listă, ci să analizăm numele divine așa cum apar în Coran, trebuie să luăm sintagmele ca atare, în care šadd este un gradabil al intensității și semnifică intensitate mare/maximă 104 și ca atare caracterizează divinitatea în acțiunea de a pedepsi, de a mustra, sau în exercitarea forței. 2.1.6.8. al-labb"r: SOI „marele”; ASM „Atotputernicul”; GG „Tarele”; Marr „Gigas”; RB „le Violent”; DM „le Très-Fort”; YA „the Irresistible”; Arb „the All-compeller”. Apare o
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
spre adevăr” (yahd li-l-≤aqq: v. 10, 35/ 36). În alte locuri se afirma că Dumnezeu „rătăcește pe cine vrea și călăuzește pe cine vrea”. Scoasă din context, această afirmație a condus la ideea predestinării oamenilor în funcție de voință arbitrară a divinității. Contextele însă arată întotdeauna că „rătăcirea” e pedeapsă pentru tăgada (13, 27; 74, 31/34), pentru împotrivire față de adevăr (14, 4), pentru fapte rele (16, 93; 35, 8/7), iar călăuzirea e dar și totodată răsplată pentru primirea adevărului (74
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
His creatures... For this reason, Ra≤m"n is not applied to any but Allah, but Ra≤m is a general term.” Într-adevăr, o diferență importantă între cele două nume ar mai fi că primul este referit numai la divinitate, în vreme ce al doilea este aplicat în Coran și profetului (în 9, 128). De asemenea, exegeza coranica este aproape unanimă în a-i atribui lui ra≤m"n o „extindere” mai largă: All"h este ra≤m"n pentru toți oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
intensitate sau obișnuință”160. Că grad de intensitate, aceasta din urmă este considerată superioară celorlalte (fă‘l, fă‘ól și fă‘l"n). Formele de tip fă‘l și fă‘‘"l de la numele divine menționate sunt, de altfel, rezervate numai divinității. Dacă omul este š"kir, „mulțumitor, recunoscător”, Dumnezeu este šakór, „Preamulțumitor”; dacă există sfinți (qidds, pl. qiddisón), Dumnezeu este quddós; dacă omul poate fi ra≤m, „milostiv”, numai Dumnezeu este ra≤m"n. De asemenea, forma ‘alm îi
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
28). Lui Isus, care „s-a nimicit pe șine făcându-se ascultător până la... moartea pe cruce”, Dumnezeu i-a dăruit tò ónoma hypèr pan ónoma, „Numele care este mai presus de orice nume” (Fil 2, 9). De aceea, numele date divinității și mai ales numele care se prezintă că revelate de această se constituie într-o imagine complexă și deosebit de vie, fiindcă divinitatea biblică intervine în istorie și fiecare nume are acoperire în fapte. Acest lucru ușurează într-un fel stabilirea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
hypèr pan ónoma, „Numele care este mai presus de orice nume” (Fil 2, 9). De aceea, numele date divinității și mai ales numele care se prezintă că revelate de această se constituie într-o imagine complexă și deosebit de vie, fiindcă divinitatea biblică intervine în istorie și fiecare nume are acoperire în fapte. Acest lucru ușurează într-un fel stabilirea conținutului semantic. Într-un studiu de exegeza biblică, numele divine ar fi tratate în ordinea apariției lor, pornind de la textele cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Genul de traducere care o face este ilustrat de versiunea franceză a lui André Chouraqui (1974), care se străduiește spre literalitate, forțând limba franceză să sugereze cât mai bine originalul. 3.1.1.1. ’Ql: Este numele semitic comun pentru divinitate, dar și cel care desemnează pe Dumnezeul unic al poporului făgăduinței. Apare de 238 de ori pe parcursul Vechiului Testament. Sensul lui pare a fi „putere”, după cum rezultă din expresiile idiomatice harerQy ’Pl („munții lui ’Pl” - Ps 36/35,7), ’arzQy
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Adesea însă - mai cu seamă în fragmentele poetice și în psalmi - ’Pl e folosit că sinonim pentru YHWH spre a crea acel paralelism definitoriu pentru poezia ebraica biblică, ori funcționează că nume propriu. Folosirea lui ’Pl că nume propriu al divinității e caracteristică pentru textele timpurii (cum este așa-zisa „Psaltire elohistă” - Ps 43-83) dar și pentru cele voit arhaizante (de cincizeci de ori în Iov precum și în deutero-Isaia* - e.g. Is 40,18; 43,10.12; 45,14). 3.1.1
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Gen 1,26). Acest plural sugerează curtea cerească, dar concepția autorului sacru e strict monoteista; în restul textului, toate verbele sunt la singular 173. Expresia ’ElohQy-ha-’elohm, „Dumnezeul dumnezeilor” (Dt 10,17, Ps 136/135,2) are sensul de divinitate supremă. Tradiția elohistă subliniază noutatea numelui revelat lui Moise (YHWH), care însă a putut fi recunoscut pentru că Dumnezeu (’Elohm) îi era deja cunoscut. În rugul aprins, Dumnezeu i se prezintă El însuși lui Moise cu numele de ’ElohQy-’a
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ƒaym „Dumnezeu viu” (Dt 5,26; Ier 10,10; 23,36), ’Elohm qero>m „Dumnezeu apropiat” (Dt 4,7), dar, de regulă, este la singular. Spre deosebire de ’Pl, e folosit mult mai rar împreună cu adjective pentru a exprima atributele divinității. N-ar fi exclus să fi fost evitat tocmai pentru că ar fi antrenat o formă de plural a adjectivului, ori ar fi creat un dezacord gramatical 174. În schimb, expresiile cu ’Elohm în anexiune sunt mult mai numeroase decât
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cerurilor și Dumnezeul pământului” (Gen 24,3); ’ElohQy kol b"œ"r, „Dumnezeul a tot trupul” (Ier 32,27); ’ElohQy h"róƒoÖ le-kol b"œ"r, „Dumnezeul duhurilor a tot trupul” (Num 16,22; 27,16). Că nume propriu al divinității, ’Elohm se întâlnește în acele texte pe care susținătorii teoriei celor trei tradiții care au stat la baza compunerii Pentateuhului le atribuie tradiției elohiste și celei sacerdotale, precum și în Psalmii 43-83, care tocmai de aceea au fost denumiți „Psaltirea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
le atribuie tradiției elohiste și celei sacerdotale, precum și în Psalmii 43-83, care tocmai de aceea au fost denumiți „Psaltirea elohistă”. Unii susțin că alegerea unui nume sau altul are o semnificație teologica: YHWH, atunci când e vorba de concepția israelita despre divinitate și de acțiunea lui Dumnezeu în istoria lui Israel, pe când ’Elohm, ar trimite mai degrabă la ideea abstractă de divinitate, ori la Dumnezeul universal și creator 175. Această distincție nu se poate însă aplică peste tot; multe pasaje nu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
susțin că alegerea unui nume sau altul are o semnificație teologica: YHWH, atunci când e vorba de concepția israelita despre divinitate și de acțiunea lui Dumnezeu în istoria lui Israel, pe când ’Elohm, ar trimite mai degrabă la ideea abstractă de divinitate, ori la Dumnezeul universal și creator 175. Această distincție nu se poate însă aplică peste tot; multe pasaje nu o susțin. Mai rar, doar de cincizeci și șapte de ori176, dintre care de 41 de ori în Iov și de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
o altă variantă a acestui nume: ’Eloah, probabil prin derivare regresiva de la ’Elohm. Este caracteristic unor texte voit arhaizante. La modul general, se poate afirma că, în textele în care nu apare numele YHWH, functioneaza că nume propriu al divinității ’Elohm sau ’Eloah, în vreme ce în textele unde este folosit numele YHWH, ’Elohm (sau ’Pl), însoțit sau nu de un epitet, este cel mai adesea predicat, spunând fie că YHWH este Dumnezeu, fie ce fel de divinitate este YHWH
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
propriu al divinității ’Elohm sau ’Eloah, în vreme ce în textele unde este folosit numele YHWH, ’Elohm (sau ’Pl), însoțit sau nu de un epitet, este cel mai adesea predicat, spunând fie că YHWH este Dumnezeu, fie ce fel de divinitate este YHWH. 3.1.1.3. ‘ElyÄn: „Cel Nalt/Preaînalt” (SC); „Cel Preaînalt” (Blaj, BVA, G-R, BS, C); ho hýpsistos (LXX); „Altissimus” (Vg); „le Très-Haut” (BJ); „the Most High” (RSV). Formă adjectivala denominativa derivată de la ‘"l, „înălțime”, cu sufixul -Än178
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cănd califica diverși conducători sau monarhi. Înălțimea fiind o metaforă universală pentru a sugera superioritatea sau inaccesibilitatea, nu surprinde prezenta acestui nume, cu preponderenta în texte poetice, dar și în contexte în care personaje din afara poporului ales recunosc existența unei divinități supreme și o slujesc: Melchisedec (Gen 14, 18.19.20), Balaam (Num 24,16). În Psalmi, YHWH și ‘ElyÄn sunt adesea sinonime pentru realizarea paralelismului care este elementul esențial al acestui tip de poezie. În toate aceste situații funcționează că
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ar putea deruta pe cititorul neavizat. Traducerile românești făcute după Septuaginta manifestă aceeași variație că și modelul. Variantele prezente în Septuaginta atestă însă faptul că traducătorii alexandrini din secolul al III-lea î.H. îl percepeau că nume generic al divinității. 3.1.2. Numele revelat YHWH: „Domnul” (toate traducerile românești); kýrios (LXX); „Dominus” (Vg); „Yahvé” (BJ); „(the) LORD” (RSV). Este cel mai important nume al divinității în Vechiul Testament (apare de 6828 de ori182). Pronunțarea acestei tetragrame, pierdută în perioada postexilică
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
alexandrini din secolul al III-lea î.H. îl percepeau că nume generic al divinității. 3.1.2. Numele revelat YHWH: „Domnul” (toate traducerile românești); kýrios (LXX); „Dominus” (Vg); „Yahvé” (BJ); „(the) LORD” (RSV). Este cel mai important nume al divinității în Vechiul Testament (apare de 6828 de ori182). Pronunțarea acestei tetragrame, pierdută în perioada postexilică din pricina evitării rostirii acestui nume și a înlocuirii lui la lectură cu ’A:Än"y („Stăpânul meu”), e presupusa de specialiști a fi „Yahwe”. Sub influența
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sunt /voi fi Cel care /ceea ce sunt /voi fi”, poate fi interpretat fie că „Nu vreau să spun cine sunt” (cf. Gen 32, 30 și Jud 13,18, unde Îngerul lui YHWH - de fapt un alt mod de a numi divinitatea - refuză să-și spună numele), fie că „Eu sunt Cel care este”, în opoziție cu zeii păgâni care „nu sunt” sau care sunt nimic (cf. Is 41,24). Versiunea Septuagintei transfera această ultimă semnificație (EgÀ eimi ho Àn). Ținând seama
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pe Dumnezeu, așa cum au făcut autorii islamici de liste construind nume că al-Mu≤y, al Mumț, ci vom urmări doar forme atestate echivalente celor care constituie nume divine în Coran. Vom constata însă că ponderea expresiilor metaforice referitoare la divinitate este mult mai mare în Biblie. 3.1.3. Existent, Prezent 3.1.3.1. ’Ehyeh ’ăšer ’ehyeh; ’Ehyeh: „Eu sunt Cela ce sunt”; „cela ce iaste” (SC); „Eu sunt cel ce sunt”, „Cel ce iaste” (Blaj); „Eu sunt Cel
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
thyself” (RSV). Alcătuit din numele generic și participiul hiÖepa‘el de la s"Öar, „a ascunde”, cu semnificația „cel care se ascunde cu totul”, acest nume apare o singură dată în Is 45,15, ca predicat al pronumelui ’att"h, descriind divinitatea: ’"kQn ’att"h ’Ql misetattQr ’ElohQy Yiœer"’Ql moša‘: „Cu adevarat, Tu ești un dumnezeu care te ascunzi, Dumnezeul lui Israel, mântuitor.” (t.n.) Varianta Septuagintei este mult diferită: „Tu esti dumnezeu și noi n-am știut” - nu știm
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nu știm ce varianta ebraica va fi avut în fața traducătorul. De remarcat e că acest nume reprezintă primul membru al unei serii de trei atribute: ’Ql misetattQr, ‘ElohQy Yiœer"’Ql și moša‘, tot atâtea trepte în care este percepută divinitatea: de neatins, de nepătruns și totodată simțită că apropiată, salvatoare. Semnificații de bază: divinitate care se ascunde (+ analogie antropomorfizantă). 3.1.3.5. Hó’. Pronumele personal de persoana a treia singular cu funcție de predicat poate exprima existența: ... (Dt 32,39a
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
acest nume reprezintă primul membru al unei serii de trei atribute: ’Ql misetattQr, ‘ElohQy Yiœer"’Ql și moša‘, tot atâtea trepte în care este percepută divinitatea: de neatins, de nepătruns și totodată simțită că apropiată, salvatoare. Semnificații de bază: divinitate care se ascunde (+ analogie antropomorfizantă). 3.1.3.5. Hó’. Pronumele personal de persoana a treia singular cu funcție de predicat poate exprima existența: ... (Dt 32,39a): „Înțelegeți că Eu, Eu sunt și nu există dumnezei alături de mine...” (t.n.); ídete
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a invocat numele Domnului Dumnezeului celui veșnic (YHWH ’Pl-‘Ăl"m)” (Gen 21,33). În privința acestui nume, traducerile citate au înlocuit toate semitismul „Dumnezeul veșniciei” cu mai firescul substantiv + adjectiv, dar nu variază între ele. Veșnicia este un atribut al divinității la toate popoarele și acesta este unul din puținele nume lipsite de ambiguitate. Doar referentul - ideea pe care și-o fac diverși oameni din diferite locuri și epoci despre veșnicie - poate să difere. Se spune de mai multe ori despre
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]