2,836 matches
-
genul romanelor populare sau al scrierilor culte - cum ar fi, la noi, Istoria ieroglifică și Țiganiada 16). Identific așadar - tot convențional - mai multe "zone"/module (rezultă în forma matricei 16), fiecare cu determinări particulare, încărcate și ideologic (socio-politic sau/și dogmatic), și valoric (pozitiv-negativ). Nivelele și registrele sunt, ca și în cazul sistemului teoretic, zonele de rezistență ale unui ansamblu pe care ni-l putem reprezenta vizual tot ca pe o figură geometrică, pentru a traduce formarea structurilor imaginarului. În spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sacre. El face parte în mod intrinsec, chiar ca negare, din ceea ce dogma afirmă și apără cu tărie. Obținem astfel încă două suite de termeni: public-privat (imaginarul puterii - imaginarul cotidianului, două prime nivele tipologice și cronotopice); laic (reglementat normativ și dogmatic), religios pozitiv (manifestările divinității) și religios negativ (manifestările diavolului sau ale păcatului). Spre exemplu, în modulul ce reiese din intersecția imaginarului puterii cu cel religios negativ pot fi introduse tipurile istorice sancționate în scrierile moralizatoare, în hagiografii, în cărțile populare
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
pentru fiică, până la căsătorie) reflectă încadrarea socială (și nu doar) a femininului în raport cu masculinitatea; același lucru se remarcă în codurile juridice (pravilele sunt cea mai bună mărturie pentru modul în care instituția statului creștin interpreta și mai ales aplica preceptele dogmatice). Aparițiile femeii în spațiile comune (ale orașului sau ale palatului) sunt urmărite cu atenție de ochiul public, fie al Curții (o altă instanță de putere masculină), fie al comunității, în măsura în care ea avea acces la ceremonialuri. Imaginarul cronotopic este cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
spațiilor, precum și sensul (morala) acțiunii și legile care o guvernează. Narațiunile exemplare se ajustează după regulile mnemotehnicii și se fixează în memoria colectivă, pentru a asigura un spațiu "terapeutic" de evaziune imaginară (bine controlată însă de politicile religioase) de sub presiunea dogmatică și exemplaritatea constrângătoare a discursului instituțional, dar și din cotidian. Astfel, realitatea și imaginarul mențin permanent deschisă relația de transfer și își adaptează traseele și strategiile pentru a fi consonante (prin intermediul comunității și în beneficiul ei), pentru că ele trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
au fost exercitate de un sistem monastic el însuși secundar, deși profund ortodox (accent pus pe viața contemplativă, pe recluziunea isihastă, subordonarea totală față de mitropolie etc., într-un mod asemănător monahismului ortodox de sorginte micro-asiatică și athonită). Performanțe culturale și dogmatice ale clericilor au existat totuși, ca și semnele prezenței lor pe scena internațională a ortodoxiei. Această cultură religioasă de tip monastic s-a pliat pe o societate slab dezvoltată urban, care nu a putut să constituie alternativa economică, socială și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
discursul militant al puterii și mesajul mobilizator pentru formarea "steagurilor", apeluri politice pe care le-au suprapus peste configurația narațiunii creștine și le-au reprezentat în formele mitice ale luptei contra necredincioșilor. Atitudini iconodule De la rezistența bizantină în fața distrugerii imaginii, dogmatică, dar și materială (salvarea icoanelor) - atitudine transmisă ideologic și spațiilor de civilizație post-bizantină -, se ajunge în creștinismul occidental, în secolul XIV (momentul isihasmului bizantin, dar și al întemeierii statelor românești), la formele artistice ale iconoduliei gotice târzii, sprijinite în cea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
reziduală în mitologiile locale și în imaginarul popular creștin (Durand, Aventurile imaginii 137). După criza teologiei creștine din secolul XVI, moment la care a aderat burghezia în ascensiune și care a fost valorizat nu doar printr-o reformă instituțională și dogmatică, ci și printr-o afirmare economică și socială, Contra-Reforma constituie al treilea moment major pe care îl cunoaște iconodulia în civilizația occidentală. Împotriva tezelor lui Martin Luther și Jehan (Cauvin) Calvin, la rândul lor vehemente în acuzarea cultului sfinților și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
pe bazele celor configurate de-a lungul perioadelor anterioare (chiar și atunci când le neagă); separarea de spiritul religios îi va deschide spații largi de reconfigurare și nenumărate posibilități de expresie. Imaginarul religios, la rândul lui, nu va mai traversa crize dogmatice care să îl scindeze violent; își va stabiliza în timp direcțiile noi în raport cu principiile creștine fundamentale și va căuta căi de conciliere cu valorile umaniste, iar guvernarea spirituală cvasi-totală asupra întregului spațiu public și privat va deveni un fapt mai
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
tradiția vizibilă a culturii grecești, ea însăși așezată sub semnul "cunoașterii înțelepte". Din această perspectivă, filosofia apare ca o "știință" ce-și reprezintă într-un mod critic, reflexiv, propriul demers, instanțele, mijloacele, agenții, rezultatele sale parțiale, chiar și în momentele dogmatice ale istoriei sale. Aparent, acest ideal are doar o așezare epistemică, referitoare numai la puterea de pătrundere a demersului corespunzător lui în "taina lumii" pe care el, idealul, o face să fie, deoarece este vizat actul cunoașterii prin cunoașterea înfăptuită
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în ultimul. Și faptul acesta este deosebit de important, fiindcă în demersul lui Kant nu este vorba despre deducție din concepte a unor "obiecte", "existențe", "realități" sau instituiri fenomenale. Kant însuși face precizări apăsate în privința diferenței radicale dintre modul de operare dogmatic, potrivit căruia, de exemplu, din conceptul existenței și modului de existență al unui lucru "se poate ajunge, prin simple concepte, la existența altui obiect sau la modul lui de a exista"139, și modul "critic", adică transcendental de operare, potrivit
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Eseu asupra datelor imediate ale conștiinței, trad. Diana Morărașu, Editura Institutul European, Iași, 1992. Bernet, Rudolf, "Verschiedene Begriffe der Logik und ihr Bezug auf die Subjektivität", în Studia phenomenologica, Vol. I, No. 1-2, Editura Humanitas, București, 2001. Blaga, Lucian, Eonul dogmatic, în vol. Opere 8, Editura Minerva, București, 1983. Blaga, Lucian, Geneza metaforei și sensul culturii, în vol. Opere 9, Editura Minerva, București, 1985. Blaga, Lucian, " Despre viitorul filosofiei românești", în Saeculum, Nr. 1, 1943. Boboc, Alexandru, Filosofie românească. Studii istorico-filosofice
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
1959); http://uk.jstor.org/. Scrima, André, Antropologia apofatică, Editura Humanitas, București, 2005. Smith, Robin, "Aristotle's Logic", în The Stanford Encyclopedia of Philosophy (Fall 2011 Edition), Edward N. Zalta (ed.); http://plato.stanford.edu/archives/fall2011/. Stăniloae, Dumitru, Teologia dogmatică ortodoxă, Editura Institutului Biblic și de misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1996. Stoianovici, Dragan, Argumentare și gândire critică, Editura Universității din București, 2005. Surdu, Alexandru, Logică clasică și logică matematică, Editura Științifică, București, 1971. Surdu, Alexandru, "Studiu introductiv" la
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prea mult ușurință la atacurile aduse Marii Uniri, caracterului său istoric legitim, caracterului plebiscitar al hotărârilor adoptate la Chișinău, Cernăuți și Alba Iulia. Începând cu anii 60, tot mai mulți istorici din România au depășit - în condițiile relativei liberalizări - poziția dogmatică, întorcându-se la opera marilor înaintași, aducând noi argumente, nuanțând unele chestiuni, bazându-se pe rezultatele descoperirilor arheologice, ale investigațiilor din arhivele din țară și străinătate etc. Căderea comunismului și desființarea U.R.S.S.-ului au impulsionat aceste cercetări, au lărgit
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
va fi pus, în consecință, în situația de a face opțiuni în sistemul de interese specific realității în care dorește să facă utile cunoștințele sale. Accentuarea exclusivă și unilaterală a intereselor comune are drept consecință ignorarea intereselor particulare, specifice. Viziunea dogmatică presupunea că interesele particulare, specifice diferitelor categorii sociale șisubsisteme, sunt satisfăcute automat prin satisfacerea intereselor generale. Cel mai adesea însă, interesul general comun nu este dat înainte și independent de interesele particulare, ci se construiește prin considerarea și armonizarea acestora
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
formulează singur sunt, prin natura lor, revizuibile în perspectiva acumulării de cunoștințe. Mai mult, el se dedică dezvoltării de cunoștințe și tehnici de tip științific în jurul opțiunilor „utopice”. Spiritul științific critic îl împiedică să transforme idealul într-o schemă rigidă, dogmatică, imună la infirmare. Știința aduce activității practice nu numai cunoștințe și instrumente, ci și spirit critic, oferindu-i prin aceasta mobilitate, flexibilitate, deschidere spre dezvoltare. Tipuri și grade de integraretc "Tipuri și grade de integrare" Integrarea sociologiei în viața colectivității
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
În condițiile ,,Înghețului” ideologic stalinist, sociologia a fost eliminată dintre disciplinele didactice, prin Reforma Învățământului din 1948, desființată ca cercetare instituționalizată prin interzicerea Institutului Social Român și a institutelor regionale de cercetări sociale. Materialismul istoric, conceput ca o variantă rusească, dogmatică și simplificatoare a marxismului, a substituit analiza sociologică. O dată cu dezghețul datorat destalinizării din anii ’60 se produce un proces de destindere ce a culminat cu reinstituționalizarea sociologiei la mijlocul anilor ’60, atât ca disciplină de Învățământ, cât și ca cercetare. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
jos de pe piedestal și cărțile sale au fost eliminate din setul de clasici consacrați și chiar și din biblioteci. S-a deschis o nouă atitudine: permisiunea de detașare de „clasici”. Ca un semn al depărtării de Uniunea Sovietică, România - profund dogmatică, de altfel - a ținut să Își exprime și o anumită distanțare de marxism-leninism. În acest context, sociologia românească a beneficiat masiv de o relaxare a presiunii ideologice. După ce Stalin a fost aruncat peste bord din punct de vedere ideologic, România
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Ungureanu (1982, 59) constată că, după 1970, preocuparea pentru a fixa poziția sociologiei În contextul epistemologic marxist-leninist a scăzut rapid. Autorii citați mai sus - cu siguranță, din motive de ocolire a unei opțiuni dificile ideologic -, adoptă o poziție În aparență dogmatică: sociologia În România este marxistă, fundată pe paradigma marxist-leninistă. O asemenea atitudine eu aș taxa-o a fi un sacrificiu responsabil al unor profesioniști. Cred că ea a reprezentat o tentativă de a salva sociologia românească prin afirmarea utilității sale
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
la construirea conștiinței socialiste. Primii ideologi care au Încercat să impună o orientare „curată” ideologic noii sociologii au eșuat În poziții marginale. Încercarea lui Miron Constantinescu de a patrona o sociologie marxistă a eșuat complet Într-un amestec de marxism dogmatic și proiect personal de utilizare a sociologiei În lupta sa politică În interiorul partidului. O asemenea tentativă a fost Însă rapid Înlocuită. Proiectul de angajare a sociologiei În programul dogmatic de construcție a societății comuniste a eșuat În contextul procesului de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
o sociologie marxistă a eșuat complet Într-un amestec de marxism dogmatic și proiect personal de utilizare a sociologiei În lupta sa politică În interiorul partidului. O asemenea tentativă a fost Însă rapid Înlocuită. Proiectul de angajare a sociologiei În programul dogmatic de construcție a societății comuniste a eșuat În contextul procesului de liberalizare a anilor ’60 și de orientare pragmatică a sociologiei. Acest proces de schimbare a fost inițiat În mod special de către generația antebelică, ea Însăși de orientare occidentală și
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
românească și marxism a fost și una legată de metodă. Marxismul dezvoltase o metodologie specifică a abordării macrosociale (analiza structuralistă): cum se explică societatea globală și modul În care structura globală determină sectoarele societății. Filosofia marxist-leninistă dezvoltase o metodologie teoretico-ideologică, dogmatică, adaptată analizei textelor clasice și a documentelor de partid. Sociologia occidentală, plasată În mod decisiv la nivel micro și sectorial, a dezvoltat o cu totul altă metodologie, centrată mai ales pe metodologia cercetării empirice a fenomenelor sociale. Al patrulea argument
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
studiul etnografic al orașului - Abbott, 1999, 13-14). O altă deschidere este cea reprezentată de valul revizionist (waves of revisionism), discursuri polemice care demonteză o serie de mituri referitoare la Chicago: Chicago nu este dominat de reforme sociale, nu e ateoretic, dogmatic calitativ etc. (În lucrarea lui Lee Harvey din 1987); Chicago exclude femeile (de exemplu, analiza lui Mary Jo Deegan din 1988); Chicago nu este sluga sistemului, adesa fiind un critic serios al capitalismului (volumul lui Dennis Smith din 1988 - apud
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
condiția distanțării, rezervei, discreției observatorului. Dar este realizabil acest deziderat În practică? În cazul În care cercetătorul adoptă poziția obsevatorului participant, pericolul este empatiazarea cu subiectul. Unde se găsește calea de mijloc? Declarațiile despre obiectivarea observatorului sunt adesea simple etichete dogmatice, imposibil de pus În practică. Soluția, cred cei doi autori, este suspendarea Înclinațiilor personale, a prejudecăților, a supozițiilor teoretice ale cercetătorului. O soluție complementară este participarea completă la viața unei colectivități opace (partid extremist, ghetou, instituție Închisă), simpla Întrevedere dovedindu
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de creație literar-artistică, jurnalistic etc. un personaj important și temut, un executant energic și devotat, autoritar, neobosit și entuziast, supraveghetor, evaluator și păstrător al rectitudinii ideologice, și nu un ideolog propriu-zis. Era o adevărată „sperietoare” pentru scriitori în perioada dur dogmatică, stalinistă a regimului totalitar comunist. A publicat volume de critică și ideologie literară, însemnări de călătorie, de proză scurtă și roman, a scris câteva piese de teatru, dintre care cea mai cunoscută este Pentru fericirea poporului, semnată împreună cu Aurel Baranga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288249_a_289578]
-
făcut-o cunoscută tuturor, nu ca și când ar fi introdus ceva ce lipsea ci arătând cu mărturii scripturistice ideea lor despre Sfântul Duh, contra celor ce-au încercat să-i nege stăpânirea”7. Textul Simbolului a fost apoi încorporat în definiția dogmatică adoptată la Sinodul de la Calcedon, definiție care a fost semnată de participanți între care și delegații papali. Repetarea învățăturii unui sinod de către un alt sinod nu se făcea mecanic ci în lumina adevărului descoperit de Duhul Sfânt, așa cum au crezut
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]