2,821 matches
-
Praga și, în aceeași perioadă, obține licența la Sorbona-Paris, cu specializarea în studii de filosofie medievală. După 2 ani de studii la Praga se mută la Paris, unde va rămâne până în anul 1958, când părăsește lumea creată. A predat teologie dogmatică la Institutul St. Dionysus din Paris, unde a fost primul decan al Institutului. În această perioadă a scris lucrarea teologică «"Teologia mistică a bisericii de răsărit"», prima sinteză dogmatică de teologie, larg apreciată în lumea ortodoxă și nu numai. Losski
Vladimir Losski () [Corola-website/Science/309398_a_310727]
-
rămâne până în anul 1958, când părăsește lumea creată. A predat teologie dogmatică la Institutul St. Dionysus din Paris, unde a fost primul decan al Institutului. În această perioadă a scris lucrarea teologică «"Teologia mistică a bisericii de răsărit"», prima sinteză dogmatică de teologie, larg apreciată în lumea ortodoxă și nu numai. Losski tratează raportul dintre teologie și misticism în tradiția ortodoxă răsăriteana și evidențiază principiile dogmatice ale bisericii răsăritene. În lucrarea sa evidențiază și explică termeni teologici elini ca <ousia>,<hypostasis
Vladimir Losski () [Corola-website/Science/309398_a_310727]
-
În această perioadă a scris lucrarea teologică «"Teologia mistică a bisericii de răsărit"», prima sinteză dogmatică de teologie, larg apreciată în lumea ortodoxă și nu numai. Losski tratează raportul dintre teologie și misticism în tradiția ortodoxă răsăriteana și evidențiază principiile dogmatice ale bisericii răsăritene. În lucrarea sa evidențiază și explică termeni teologici elini ca <ousia>,<hypostasis>, <theosis>, <theoria> etc. De asemenea, citează cunoscuți părinți teologi greci, precum Pseudo-Dionisie Areopagitul, Grigore de Nyssa, Grigore de Nazianz, Grigore Palamas ș.a. Este apropiat de
Vladimir Losski () [Corola-website/Science/309398_a_310727]
-
intertextualitate, structuralism, fluxul conștiinței etc. În linii mari, noua critică literară evoluează pe două paliere: În esență, există o pendulare între un impresionism de cartier și o rigiditate științifică pompoasă, adesea ininteligibilă. Prima direcție este agresiv-infatuată, etichetează cu lejeritate, e dogmatică și, chiar dacă nemărturisit, dă dovadă de spirit gășcar. A doua, însă, se pitulează atât de bine după catene de concepte, încât judecata de valoare se rătăcește într-un codru de neologisme pretențioase. În felul acesta, criticul este la adăpost atât
Critică literară () [Corola-website/Science/310426_a_311755]
-
și Catolicos Vasken I. Actualmente, limba în care se slujește în toată lumea, inclusiv în România, este limba armeană literară veche. Recunoscut de statul român în 1928, cultul armean își înființează propria eparhie după câțiva ani. Această eparhie stă sub autoritatea dogmatică și canonică din Ecimiadzin (Armenia), dar are și un grad de autonomie conform legislației românești. Episcopia armeană este condusă de un Arhiepiscop, iar organul colectiv de conducere este Congresul Eparhial. De-a lungul istoriei, armenii așezați în Transilvania, încă din
Biserica Apostolică Armeană () [Corola-website/Science/305110_a_306439]
-
aprofundând în versuri dureros de vii - credință, iubirea, păcatul, suferință, penitenta, speranța, mântuirea. Tabloul dramatic ilustrează criză mistica a căutărilor existențiale, o călătorie ințiatică, cu oscilații chinuitoare între mântuire și păcat, între nevoia de Divinitate (conceptualizata uman și opusă perspectivei dogmatice) în antiteza cu chemarea falșilor profeți, în timp ce Eros și Thanatos își unesc amenințător aripile. Dacă conceptul de factură epica și tonul general dramatic al albumului îi aparțin lui Martin Gore, sunetul unitar, atmosferic, puternic, cald, bogat și expresiv i se
Songs of Faith and Devotion () [Corola-website/Science/306206_a_307535]
-
și mai ales după evenimentele din 1956 din Ungaria, vechea gardă stalinistă din țările satelit ale Moscovei începuse să fie înlocuită de sovietici cu lideri ceva mai flexibili ideologic. Plenara din aprilie 1964 era de fapt un răspuns al conducerii dogmatice de la București, în frunte cu Gheorghiu-Dej, pentru a se asigura că va rămâne cu orice preț la putere. După moartea lui Gheorghiu-Dej, în martie 1965, Paul Niculescu-Mizil devine secretar al C.C. însărcinat cu ideologia și problemele mișcării comuniste. La Congresul
Paul Niculescu-Mizil () [Corola-website/Science/306212_a_307541]
-
încercare de construcție a unei noi identități culturale naționale, în armonie cu nevoile regimului conducător din Uniunea Sovietică, pe baza realismului socialist, pe împrumutul de legitimitate și până la respingerea valorilor tradiționale. In cultură au apărut două tendințe: una, oficială, foarte dogmatică, care glorifica fără discernământ regimul autoritar și alta care a încercat să impuna valori autentice, manevrând conform împrejurărilor pentru a evita cenzura. Cea dintâi a fost destul de săracă în calități culturale durabile, în schimb cea de-a doua a impus
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
etic, același Platon era apropiat, ba chiar identificat, cu Sfantul Pavel. Adevărul însă îl reprezintă, pentru el, creștinismul. Vasile cel Mare (331-379) a scris împreună cu Grigorie de Nazians, Filocalia, o antologie din creația lui Origene, precum și o lucrare cu caracter dogmatic, exegetic, a cunoscut filosofia antică, P.7 Aristotel în special, a luptat împotriva arianismului și, în genere, a ereziilor. Susține ideea unui Dumnezeu că o singură substanță în trei persoane, Dumnezeu este necreat, Fiul asemenea, pentru că provin din aceeași esență
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
din 1351 aprobă din nou doctrina isihastă. Sinodul din 1451 (ultimul sinod isihast) proclamă Isihasmul drept doctrină oficială a Bisericii Ortodoxe. Sinodul Patriarhal din 1386 proclamă pe Grigore Palamas Sfânt. Cea mai importantă lucrare a sa, din punct de vedere dogmatic, este Mărturisirea credinței ortodoxe, prezentată Sinodului din 1351, pentru a răspunde atacurilor lui Varlaam. Palamas scrie apoi trei trilogii de apărare a Isihasmului. Trilogia întâi conține următoarele titluri: Trilogiile a doua și a treia conțin titluri asemănătoare. A mai scris
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
Filosofia bizantină este activitatea filosofică autonomă a intelectualilor de limbă greacă din Imperiul Bizantin, activitate autonomă și distinctă de cea a Părinților Bisericii sau de operele dogmatice (Cf. K. Ierodiakonou). Filosofia bizantină a fost studiată mult mai puțin decât alte curente sau perioade din istoria filozofiei. În legătură cu Bizanțul, sunt mult mai comune temele legate de civilizație, literatură și istorie, în vreme ce filosofia, științele, matematica, astronomia, medicina, se studiază
Filozofia bizantină () [Corola-website/Science/305598_a_306927]
-
datorită imnurilor compuse de el care se vor răspândi în toată lumea creștină. A murit la "Mănăstirea Sf. Sava", la 4 decembrie 749, unde se află și azi chilia și mormântul său. Are o operă bogată și variată. Conține tratate filosofice, dogmatice, polemice, exegetice, morale, ascetice, omiletice și imnologie. În scrierile sale a înfruntat toate ramurile teologiei. Cea mai cunoscută operă a sa este Izvorul gnozei, care are trei părți: Capitula philosophica, un fel de propedeutică a credinței, apoi Liber de haeresibus
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
distruge") este o doctrină oficială a statului și a bisericii bizantine, între anii 726-843, care a impus distrugerea icoanelor și disciplinarea celor ce li se închinau. Politica iconoclastă a reprezentat, de asemenea, reforme sociale, politice, administrative și legislative. Pe tărâm dogmatic, controversele hristologice s-au încheiat în secolul al VII-lea. Numai că, după ce Biserica a învins fiecare părere contrarie în parte, a fost declanșată o ofensivă împotriva unui aspect al învățăturii ortodoxe: a început lupta împotriva „icoanei”, dar tot ca
Iconoclasm () [Corola-website/Science/305657_a_306986]
-
n. 27 septembrie 1971, orașul Cugir, județul Alba) este un teolog român, care a îndeplinit funcția de Secretar de Stat pentru Culte în perioada 2005-2007 precum și din 2009 până în prezent. Doctor în teologie, este lector universitar la disciplinele de Teologie dogmatică și Teologie fundamentală din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității din București. Nicolae Adrian Lemeni s-a născut la data de 27 septembrie 1971 în orașul Cugir (județul Alba). A absolvit cursurile Colegiului “David Prodan” din orașul Cugir, profilul matematică-fizică
Adrian Lemeni () [Corola-website/Science/306369_a_307698]
-
pregătirea teologică urmând între anii 1998-1999 studii aprofundate de Master în specializarea Doctrină și Cultură din cadrul aceleiași facultăți, susținând la absolvire teza de disertație cu tema: "Cosmos și știință. Evaluare teologică." În perioada 1999-2002, este Doctorand la disciplina de Teologie dogmatică din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din București, sub conducerea științifică a Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Popescu, cu tema tezei de doctorat: ""Sensul eshatologic al creației"" susținută în iulie 2002. Urmează apoi un stagiu de cercetare și documentare la Institutul
Adrian Lemeni () [Corola-website/Science/306369_a_307698]
-
Institutul Catolic din Paris (2003-2004), realizând unui proiect de cercetare intitulat "" Gnoseologia patristică și epistemologia științifică"". Începând din anul 2000, Adrian Lemeni lucrează ca lector universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din București și predă disciplinele de Teologie dogmatică și Teologie fundamentală. Adrian Lemeni a participat la 9 simpozioane din țară și străinătate și la două granturi internaționale. Este autorul cărții ""Sensul eshatologic al creației"" (Ed. ASAB, București, 2004) și coautor la cartea ""Teologie și știință"", coordonată de pr.
Adrian Lemeni () [Corola-website/Science/306369_a_307698]
-
participat la 9 simpozioane din țară și străinătate și la două granturi internaționale. Este autorul cărții ""Sensul eshatologic al creației"" (Ed. ASAB, București, 2004) și coautor la cartea ""Teologie și știință"", coordonată de pr. prof. dr. Dumitru Popescu, (Ed. Eonul dogmatic: XXI, 2001). A semnat zeci de studii și articole în diverse reviste și ziare teologice, dintre care menționăm: ""Microcosmos și macrocosmos"" (2000), ""Raționalitatea cosmosului. Repere patristice. Sfântul Atanasie cel Mare și Sfântul Maxim Mărturisitorul"" (2001), "" Teoria cosmologică a big bang
Adrian Lemeni () [Corola-website/Science/306369_a_307698]
-
a permis continuarea emigrării a multe mii de evrei spre Israel (regimul a obținut în schimb sume considerabile de bani, se pare prin intermediul „Băncii Române de Economie Agricolă" din Zürich precum și alte avantaje economice, de care, în condițiile economiei comuniste dogmatice și corupte, poporul român nu a putut beneficia prea mult} și desfășurarea unei activități de asistență umanitară și cultural-educative intense în cadrul obștii evreiești rămase încă în țară (cu sprijinul financiar al unor organizații filantropice evreiești din Occident). Ca lider al
Moses Rosen () [Corola-website/Science/305811_a_307140]
-
o comuniune de frățietate evanghelică cu gândul precis de a trăi mai intens învățăturile Bibliei și ale Bisericii." Ne trudim doar să ieșim din comunul vieții, să creștem în Domnul, pentru mântuirea sufletelor noastre. Oastea Domnului nu are nici o pretenție dogmatică sau canonică. N-avem nimic de adăugat canoanelor. Oastea nici nu a vrut și nici nu vrea să facă reguli peste sau în contra Bisericii. Dar Oastea Domnului vrea să trăiască, cu toata ființa, regulile existente ale Bisericii..."" - fragment din Moțiunea
Oastea Domnului () [Corola-website/Science/305928_a_307257]
-
Din acel an începe să oficieze slujbe în casa sa natală din satul Șișești. În anul 1990, devine preot greco-catolic în comuna natală Șișești (jud. Maramureș). Odată cu redeschiderea Institutului Teologic Greco-Catolic "Alexandru Rusu" din Baia Mare, lucrează ca profesor de teologie dogmatică. La începutul anului 1994 este numit de către PS Episcop Lucian Mureșan ca Vicar al Maramureșului istoric, la Sighetu-Marmației. La 4 iulie 1994, în locul PS Lucian Mureșan, numit Mitropolit la Blaj, este numit prin Decretul nr. 104, de către Congregația pentru Bisericile
Ioan Șișeștean () [Corola-website/Science/305274_a_306603]
-
Arles", care au intrat în discuție cu papa asupra acordării palium-ului ca însemn al demnității și puterii legatului papal pentru zona Galiei, ca răspuns, papa a trimis două scrisori adecvate problemei celor doi episcopi. Între timp, o nouă dificultate dogmatică s-a dezvoltat la Constantinopol, lucru ce i-a dat papei multe ore de amărăciune. În 543 Împăratul Iustinian a dat un decret prin care condamna diferite erezii ale lui Origine, decretul a fost trimis apoi de patriarhii răsăriteni, pentru
Papa Vigiliu () [Corola-website/Science/305406_a_306735]
-
răsărit. Însă, tocmai in timpul lui Vitalian, monotelismul - considerat eretic de către Roma - se răspândise în Bizanț până la cele mai înalte niveluri ale societății (împăratul Constans al II-lea, Patriarhul Petros și alții). Cu toate că n-au fost rezolvate conflictele cu caracter dogmatic, Vitalian a reușit prin mai multe scrisori să creeze o bază nouă pentru un contact reciproc. Apogeul acestui schimb a fost atins când Constans al II-lea a stat în vizită la Roma între 5 și 7 iulie 663 ca să
Papa Vitalian () [Corola-website/Science/305410_a_306739]
-
Ca oaspete, a asistat la două slujbe religioase în catedrala Sf. Petru, luând și cina împreună cu Vitalian. Papa a putut să mențină contactul cu Împăratul Bizanțului prin tăcerea lui discretă atunci când venea vorbă de numeroasele conflicte cu caracter politic și dogmatic. Nici atunci n-a vrut să provoace scandal când era sigur că Constans plecase din Roma cu mai multe piese de artă luate de acolo. După asasinarea lui Constans la Siracusa (668), fiul acestuia Constantin al IV-lea a fost
Papa Vitalian () [Corola-website/Science/305410_a_306739]
-
a existat dintotdeauna (altfel Dumnezeu ar fi suferit o schimbare, iar o ființă perfectă nu poate suferi schimbări). Pe plan religios, în 325 Constantin cel Mare a convocat la Niceea primul conciliu ecumenic al bisericii creștine, care a pus bazele dogmatice și canonice ale acestei religii, definind mai precis dogmele creștine drept răspuns la provocarea reprezentată de erezia arianistă. Toți episcopii prezenți s-au declarat de acord cu pozițiile teologice majore propuse de proto-ortodoxie, dat fiind că în acel moment alte
Arianism () [Corola-website/Science/313098_a_314427]
-
legată de dogme sau reguli de viață rigide, sunt posibile reforme și o alegere liberă între alternative. Popper respinge în mod critic teoria statului a lui Platon din "Politeia", precum și dialectica socială a lui Hegel și Marx, întrucât au caracter dogmatic și nu admit nicio critică. Afirmațiile marxismului asupra viitorului (de ex.: prezicerea unei societăți comuniste fără clase) sunt încărcate de dogme, nu corespund realității istorice și au în consecință un caracter pseudoștiințific. Teoria conform căreia mersul istoriei ar fi determinat
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]