5,649 matches
-
nesimțite a venit și clipa când trebuie să ne despărțim. Rămâi cu bine, dragule, și, dacă vei mai avea cândva nevoie de mine, cheamă-mă!... Am rămas cu ochii țintă spre înaltul turnului clopotniță al Spiridoniei, de unde venea glasul Spiritului domnesc, cu gândul că poate îl voi vedea aevea...Priveam uitat de mine, încât la o veme un punct luminos mi-a răsărit în străfundul ochilor...Nu-mi mai dădeam seama dacă visez sau sunt treaz. O căldură moale a început
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
o față de masă lucrată cu croșetul, în peretele dinspre răsărit icoana Maicii Domnului, c-un smoc de busuioc pe policioara candelei și o pană frumos împletită din spice de grâu; pe brâul sobei, de jur împrejur, sunt înșirate gutui, mere domnești îi tărtăcuțe; în curte, e liniște și miroase frumos a țară și a fructe de toamnă, pe jos e lipit; ușa e deschisă-n tindă și sprijinită cu-un pietroi...” La Pungești exista și doctorul Pravăț, despre care aflăm, tot
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
de deasupra fierturii din ceaun și o pregătea cu cele necesare pentru a unge turtele coapte pe plită. Lențâca cu Maricica pregătise această șezătoare-clacă mai din timp, făcând un fel de prăjituri din aluat cu miez de nucă și mere domnești coapte în cuptor și le avea în camera « de-din-jos ». Lențâca merge în camera de « de-din-jos », aduce într-o fructieră mare, prăjiturile acoperite cu o foarte frumoasă năframă și le pune pe masa de lângă geam. Pentru că a doua zi era 24
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
limbile clasice și moderne, a retoricii, a aritmeticii, geometriei, fizicii, a moralei și filozofiei aristotelice 51. Un călător străin care s-a aflat mai mult timp pe teritoriul Principatelor Române, Jean Louis Carra, nota faptul că boierii tineri destinați slujbelor domnești, la curte sau în provincii, trebuiau să învețe pe lângă limba greacă, vorbită la curtea domnului, limbile clasice (greaca veche și latina), dar și limbi moderne, precum franceza și italiana 52. Din această perspectivă, este posibil ca tânărul Vasile Balș, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de pregătire folosită. În privința dascălilor ce predau pe la casele boierilor, hrisovul lui Ioan Theodor Callimachi, din anul 1759, care dorea să impună puțină ordine în această privință, dar și să limiteze oarecum concurența pe care dascălii particulari o făceau școlilor domnești, stabilea că aceștia puteau dobândi dreptul de a profesa doar după ce pregătirea lor fusese verificată amănunțit de către dascălul cel mare al Academiei domnești din Iași57. Formația intelectuală a lui Vasile Balș se fixează într-o perioadă în care, sub influența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ordine în această privință, dar și să limiteze oarecum concurența pe care dascălii particulari o făceau școlilor domnești, stabilea că aceștia puteau dobândi dreptul de a profesa doar după ce pregătirea lor fusese verificată amănunțit de către dascălul cel mare al Academiei domnești din Iași57. Formația intelectuală a lui Vasile Balș se fixează într-o perioadă în care, sub influența Luminilor, în Moldova, ca și în Țara Românească, procesul modernizării începuse deja, mai ales în domeniul ideilor și al culturii 58. Domnii fanarioți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
două ranguri boierești și erau excluși din societatea acestora. Același sentiment nobiliar exclusivist îl are față de mazili "care prin uzurpare se prezintă ca boieri", de fapt fiind un fel de funcționari, folosiți în trecut, fără plată, la supravegherea diferitor lucrări domnești, însă cărora noile autorități habsburgice le-au acordat o bonificație pentru lucrările la care erau folosiți. Mazilii nu se bucurau de privilegiile boierimii și trebuiau să achite întotdeauna dările 137. Este posibil ca unele din aceste afirmații ale deputatului Bucovinei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
fapt și au amenințat pe un ton imperativ că vor pleca a doua zi, Divanul Moldovei le-a comunicat pe 1 martie răspunsurile la întrebările puse de Administrația militară a Bucovinei, referitoare la situația celor trei orașe, la hotarele moșiilor domnești, la documentele ce se găseau în arhiva din Iași privitoare la hotarele moșiilor donate de domni mănăstirilor etc22. III.3. Inspirator și participant la organizarea episcopiei Bucovinei Deși inițial a fost afectat pe bună dreptate de insuccesul avut la Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
temporară. În acest sens, la câteva luni după înscăunarea noului domn moldovean, pe 22 aprilie 1785, Lupu îi scria fratelui său Vasile, din Bucovina, din casa părintească de la Ruși, că s-a retras acolo o perioadă, pe motivul unei dizgrații domnești și că va rămâne aici până când stările de lucruri din Moldova vor lua o altă turnură. Totodată, îi transmitea intenția sa de a efectua, până în toamnă, o călătorie la Varșovia și în Saxonia. Călătoria pe care intenționa să o facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
patenta imperială stabilea că "fieștecare boier de țară, stăpân de moșii, care este scris la condică, adică matricola țării și plătește 75 lei contribuție, are voie a șede și a cuvânta la adunarea (seimul) țării". Episcopul Bucovinei era asimilat stării domnești, asemenea arhiereilor Galiției, primind titlul de baron și un loc în seimul Galiției 240. În noile condiții rezultate în urma unificării administrative a Bucovinei cu Galiția, concepistul Vasile Balș s-a prezentat într-o audiență la împăratul Iosif al II-lea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
acordată cu acest prilej era compusă dintr-un scut tăiat, despicat în două partea superioară, având în dreapta, pe roșu, steaua de aur cu șapte raze, simbolul heraldic al familiei, în stânga, pe aur, capul de bour natural, aluzie la o descendență domnească anterioară a membrilor familiei, iar în partea inferioară a scutului, pe galben, o ancoră, ce dovedea înrudirea cu familia Panaioti (Vasile, tatăl său se căsătorise cu Iliana, fata lui Panaiote)93. Prin toate acestea, împăratul Leopold al II-lea încerca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
să se poată trage concluzia că felul purtării acestora este necorespunzătoare. Acești mazili, ce erau întotdeauna obligați să achite contribuțiile, nu au nici o asemănare cu boierii, deoarece ei pot fi folosiți fără plată ca supraveghetori la atât de multele lucrări domnești sau ale țării și li se pot aplica în caz de vină pedepse severe, pe care chiar boierii sunt autorizați să le aplice. Deoarece de la începutul fericitei guvernări a Preailustrei case domnitoare acest soi de oameni au fost întrebuințați uneori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
nu cu mult; firesc, e vorba de același popor - cu 0,64%. Sunt Iașii, orașul care a fost capitală unică a unui principat vreme de trei secole, după un secol și jumătate de hegemonie a Sucevei dar “dijmuită” de curțile domnești satelite de la Iași, Bacău, Vaslui, Hârlău..., ea Însăși venită după anterioara jumătate de secol de migrare prin Siret, Baia, Suceava Însăși... Poate a fost, istoria Moldovei, o căutare a unui genius locus, aflat, În sfârșit, la Iași. Nu mă acuzați
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
prin Sfântul Nicolae, patronul Bisericii. Alături sunt înfățișați Iliaș (moștenitorul tronului, al cărui chip este înnegrit datorită trecerii la islamism), Ștefan, doamna Elena și copiii mai mici: Constantin și Ruxandra. În curtea mănăstirii se văd ruinele casei și ale beciului domnesc, dăinuind peste ani încă din timpul domnitorului Petru Rareș. La plecare, măicuța a ținut să ne arate stema Țării Moldovei din timpul lui Petru Rareș și ne-a explicat că aceasta este reprezentată prin capul de bour cu stea între
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Sultanul se învoi asupra cererilor formulate de Petru Voievod și-i dădu firman pentru o nouă Domnie. Ceremonia s-a desfășurat în Palatul Imperial, unde în fața tuturor ambasadorilor acreditați la Înalta Poartă, Voievodul Țării Moldovei a primit Caftanul și Cuca Domnească, însemne de înaltă prețuire, despre care hatișeriful împărătesc făcea cunoscut tuturor supușilor Împărăției și tuturor trimișilor celorlalte state la Înalta Poartă că numai Voievodul Țării Moldovei avea dreptul să le poarte, arătând tuturor că Domnul Moldovei era cel dintâi prieten
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
armata rusă cu gradul de general de brigadă, fost membru al delegației ruse pentru încheierea păcii de la București. Noul guvernator a fost ajutat în conducerea oblastiei (provinciei autonome) numai de boieri pământeni, reuniți într-un sfat obștesc, asemănător cu Divanul Domnesc de la Iași. El a numit ispravnici ai ținuturilor pe acei boieri basarabeni care au rămas în provincie, cu înclinații rusofile, care făceau parte din marile familii boierești ale Țării Moldovei, Balș, Catargi, Ghica, Krupenski, Vârnav și altele. Ispravnicii aveau sub
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
jertfe și mari sacrificii, căci era moștenirea lor din tară-n fiu. Dragoș Vodă și mai apoi Bogdan Întâiul, cel plecat din Maramureș, pun temelia Țării Moldovei, cuprinsă între Ceremuș, Carpați, Nistru, Dunăre și Marea cea Mare, având ca pecete domnească și pe flamuri capul de zimbru, iar cei care au urmat după ei au apărat aceste ținuturi și au întărit Țara cu cetăți de apărare la fruntarii, pe malul Nistrului, ridicând Cetatea Hotinului în partea de miazănoapte, Soroca, Orhei, Tighina
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
stării civile pentru a fi împlinită porunca lui Iisus ca tot creștinul să dea nu numai Domnului ceea ce era al Domnului, ci și cezarului ceea ce se cuvenea cezarului. Pe seară, mirele împreună cu prietenii lui cei mai apopiați, care la nunțile domnești sunt numiți cavaleri de onoare, împreună de asemenea cu unu, doi, dintre muzicanții angajați se duc la nănași, pe care îi iau cu alai și de unde cu toții merg la casa miresei. În caz că e vreme frumoasă se organizează joc în ograda
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
a fi mai cârpănos din fire: Să dea Dumnezeu ceas bun, Dac-am vint atâta drum. Cât am fost, cât am umblat, Ca la nănaș n-am aflat, Curte largă și grădină Și casă, numai lumină, În ferești, tot flori domnești, Că de-a dargu să trăiești Nănașu’nostru-i de frunte Ca și bradu de pe munte. Nănașu e om ales Ca și grâul de la șes. Odată plecate sucăcițele, programul lor de strigături se desfășoară în continuare pe drum de întoarcere
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
fiecare rând) Din ce câmpu-i mai frumosu Este-o verde de livadă, O livadă și-o cetate Și-n cetate cine șede ? Șede Silvia d-ochi negri Și coase și chindisește Tot gulere voinicești Și prapori împărătești Și alte țesături domnești Hai Ler, flori de măr. Tot în ajun de crăciun, doi, trei băieți tot sub 14 ani, mai isteți constituie un grup care cu sprijinul părinților sau a unor frați mai mari și-au confecționat din vreme o stea de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
cetate Și-n cetate cine-mi șade, hei ler, flori de măr Șade (Lina), d’ochi-s negri Ea ședea și chindiseară, hei ler, flori de măr Tot gulere voinicești Și prapore-mpărătești, hei ler, flori de măr Și scandile mari, domnești Pe-acolea cine-și trecea, hai ler, flori de măr Trece marele ei crai Și din grai așa grăia, hei ler, flori de măr Dar (Lină) d’ochii-s negri, Fă-mi și mie d-un guler, hei ler, flori
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
și atunci dormeam, ud leoarcă pe pământ înghețat, cu brumă groasă. Luându-mi nevasta, copilul și dăsagii, m am amestecat printre iobagii din Streja Cârțișoara. Grea viață, no, ș-acolo. Grea ! Iobagii din Cârțișoara erau siliți să strângă pentru castelul domnesc, muguri de arini, jir, mere pădurețe, alune, hamei. No, și astea le adunam dumineca, peste roboata săptămânii. Muierile torceau toată iarna cânepă, iar vara lână pentru domni. Când grofii cei mari și neguțătorii au zidit o fabrică de sticlă, ne
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
vreo 500 de ani mai înapoi, pentru că tradiția locală orală ne spune că la vremea descălecatului domnitorului român în Țara Românească, acesta venind din Țara Făgărașului ca Mare Herțeg cu oaste și popor, avea lîngă el în calitate de comandant al oștilor domnești pe Hatmanul Budac, exista deci în oastea acestuia un valah cu acest nume. Aceasta se întâmpla în secolul al XIII lea, ca urmare a presiunilor înaintării hoardelor mongole care împânziseră zările asupra întregii Europe. Tot din legende mai știm că
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Eminescu. Pentru ca labirintica ei poveste să poată fi istorisită, este necesară o incursiune care să releve date și fapte, în directă legătură cu ceea ce îndeobște se consideră că a fost casa copilăriei poetului. Așadar, la 12 mai 1841, prin decret domnesc, purtând iscălitura lui Mihail Gr. Sturza, i s-a dat dumisale slugerului Gheorghe Eminovici rangul de căminar 1. Având în vedere că succesiunea rangurilor, în ordine crescândă, era: sătrar, pitar, sluger, clucer, polcovnic, medelnicer, stolnic, sărdar, pahanic, căminar, comis, ban
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în intervalul 1848-1851, tânăra familie a căminarului, precum și (o vreme) stolnicul Vasile Iurașcu, socrul lui Eminovici. Imobilele era situate într-o grădină destul de mare, în plin centrul târgului, lângă biserica Uspenia 6. Aceste case erau ale Sultanei Cheșcu, pe loc domnesc, nu cu bezman; de aceea, prevăzând că în timp valoarea le va crește, stolnicul Vasile Iurașcu, asesor la Judecătoria botoșăneană, a înlesnit cumpărarea lor, în 1842, pe numele fiicei sale, Ralu (Raluca) de la Epitropia casei răposatei Sultana Cheșcu 7 la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]