5,717 matches
-
coronamentului de frunziș, locul lărgindu-se, odihnitor și vesel, într-un luminiș înverzit: Poienița căprițelor! Acum o recunosc, în special după buturuga din mijloc, scobită de intemperii și de ghearele ascuțite ale urșilor bruni, în forma încovoiată a unui jilț domnesc. Ori... În forma unei iesle? Un bărbat tânăr, blond, înalt, cu părul și barba împletite în șuvițe mătăsoase, frumos ca un înger, îmbrăcat într-o togă albă ca neaua, se ridică de pe jilț și se apleacă în fața mea, ceremonios. Înțeleg
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
goală. Din afara satului nu aveau nevoie decât de sare. Sărau și uscau tone de pește În fiecare an. Astea erau proviziile lor peste iarnă. Într-un an secetos, În care nu se făcuseră nici grâul, nici porumbul, boierul cu os domnesc Îi aștepta pe oameni să vină să se Împrumute de câte un sac de bucate, căci avea destule În hambare din recolta veche. A așteptat degeaba să pice vreun Înfometat de făină sau mălai ca să pună deștul pe Învoieli la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca a cailor când alungau muștele și tăunii. Răsuflau din ce În ce mai adânc. Noroiul se zbicea pe ei și se făcea zgrunțuri. Zgomote Îi făcură să-și Întoarcă privirile către culmea dealului pe care acum se Înălța, semeț, conacul boierului cu os domnesc. Ei nu apucaseră să vadă casa cea mare, căci fusese demult făcută una cu pământul. O vedeau, Însă, aievea, așa cum și-o Închipuiseră din spusele bătrânilor. În fața palatului cu ferestre neînchipuit de Înalte, văzură pe cei buni din basmele babelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Hristu și Oaie se Înfrățiseră prin scândura oblonului, Își făgăduiau unul altuia surorile, deși aveau numai frați. Contra unei damigenuțe de cinci litri din vinul cel nobil al șoferului - tată-său păstrase butuci din vechile vii ale boierului cu os domnesc -, Hristu promitea un pachet de țigări americane de care putea face rost de la un bun prieten al lui din armată. Hristu făcuse stagiul militar la malul mării și intrase În legătură cu familii de vaporeni care aduceau, printre multe alte minunății, aparate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
armată și l-au scutit pe toată viața de orice serviciu militar. Hristu, vesel, făcea afaceri păguboase cu mărfuri de contrabandă. Atunci, când cu camionul răsturnat, Oaie nu se ținuse de cuvânt: În loc de vin nobil din butucii boierului cu os domnesc, el Îi dăduse lui Hristu o damigeană cu vin obișnuit, care mirosea a doagă cu mucegai. Hristu nu s-a supărat, a râs, chiar, de viclenia celuilalt. La un moment dat s-a Însurat cu o elevă a lui de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
s-o vezi terminată ori măcar Începută. Se ducea străbunica mea - Bâta, cum se zice pe aici - să-l cheme pe Cucu, să zicem, la stropit via cu zeamă bordeleză. Bâta luase În arendă niște vie de la boierul cu os domnesc și cu noroc În viață și se cam necăjea cu ea, că toată vara trebuia să stea cu pompa În spinare dacă nu voia să culeagă În toamnă numai ciorchinii strugurilor, fără boabe. Vițele boierului se arătau gingașe și mofturoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
două principate, de la sud și, respectiv, est de Carpați. Să ne amintim, aici, că, patru decenii mai devreme, în octombrie 1345, papalitatea, prin vocea lui Clement IV (1342-1352), nu își ascundea satisfacția la vestea despre convertirea la catolicism a curții domnești muntene, care, potrivit papei, ajunsese să cunoască drumul adevărului „scuturând și lepădând de la ei cu totul sămânța schismei și celelalte rătăciri cu care dușmanii mântuirii omenești ținuse împresurate inimile lor“4. Această convertire, rămasă, ca și cele de mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ei cu totul sămânța schismei și celelalte rătăciri cu care dușmanii mântuirii omenești ținuse împresurate inimile lor“4. Această convertire, rămasă, ca și cele de mai târziu de la curtea princiară moldovenească 5, fără urmări importante pentru orientarea religioasă a familiilor domnești din Țara Românească și Moldova, a avut loc pe fondul încercării papalității de a-și consolida pozițiile la sud și est de Carpați. Astfel, înlăturarea dominației tătaro-mongole în aceste regiuni, printr-un efort conjugat, la care s-au alăturat două
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de modele balcanice, în dauna celor mai vechi, de inspirație central-europeană27. Contribuția unor meșteri originari de la sud de Dunăre la construirea unor edificii de cult ortodox în Moldova în perioada amintită a fost reținută și de documente provenite din cancelaria domnească. Astfel, Alexandru cel Bun avea să dea două sate meșterilor Nichita și Dobre - ultimul nume de o rezonanță certă sud-slavă -, pentru zugrăvirea unor biserici 28. Faptul că domnul țării făcea dania înainte de începerea lucrărilor sugerează, așa cum s-a mai observat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Cantemir, Descriptio Moldaviae, traducere după originalul latin de Gh. Guțu, București, Editura Academiei, 1973, p. 297. unor privilegii acordate Episcopiei armene. Însuși Gheorghe Duca, în anul izbucnirii revoltei conduse de Hâncu și Durac, va emite un astfel de act. Cartea domnească îl îndreptățea pe episcopul armean, potrivit obiceiului, să strângă zeciuiala de pe hotarul Episcopiei și, în plus, îl împuternicea să cheme în Moldova armeni din Țara Turcească sau din Țara Leșească, asigurându-le tuturor celor care se vor așeza sub oblăduirea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
devenind un exemplu de erezie armenească. Referiri la această plăsmuire se regăsesc în cuprinsul Pravilei de la Govora, unde armenii sunt numiți „de trei ori procleți spurcatu postu ce postescu, de trei ori blăstemați arțivurii proceți“26. Grămăticul Stoica de la Biserica domnească din Târgoviște a dat, în 1668, o tălmăcire integrală a povestirii 27. Aversiunea față de ritul armenesc se va perpetua în scrierile clericilor ortodocși de la noi până în prima jumătate a secolului al XIX-lea, texte în care imaginea armenilor era asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
staționați în Moldova, iar unii dintre ei, chiar și în Țara Românească 14. Principala afectată de rezultatele bătăliei de la Poltava a continuat să fie Moldova. Alarmată de defecțiunea lui Mihai Racoviță, Poarta Otomană s-a grăbit să trimită pe scaunul domnesc al Moldovei pe marele său dragoman Nicolae Mavrocordat, a cărui principală misiune era să asigure securitatea granițelor nordice ale Imperiului otoman, în speță, ale Moldovei. Procedeul utilizat, cu prilejul acelei numiri, a constituit, însă, preludiul modificării radicale a sistemului de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de la Lemberg, Camenița și Bar, de formație latină. Cronica lui Grigore Ureche și Simion Dascălul și întreaga operă a lui Miron Costin sunt ilustrative în acest sens. De asemenea, de neînlocuit s-au dovedit a fi secretarii poloni de la curtea domnească din Iași sau Târgoviște pentru întreținerea corespondenței diplomatice a domnului cu autoritățile Republicii nobiliare. Pe de altă parte, tot din spațiul slav, dar cel ucrainean, hotărâtor a fost și sprijinul moldoveanului Petru Movilă, mitropolitul Kievului, la înființarea tipografiei de la Trei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Naționale din Chișinău, fotografie pe care a făcut-o cercetătorul Ion Negrei 17. • Veronica Vasilescu, Ornamentația și miniaturile documentelor din Țara Românească până la Constantin Brâncoveanul, în RA, XI, nr. 2, 1968, p. 253-263; Traian Ionescu-Nișcov, Maria Soveja, Acte de cancelarie domnească, ornamente și miniaturi, București, 1974; Gheorghe Buluță, Sultana Craia, Manuscrise miniate și ornate din epoca lui Matei Basarab, București, 1984. • Traian Ionescu-Nișcov, Maria Soveja, op. cit., p. 19. • Ștefan Andreescu, Radu Mihnea Corvin. Domn al Moldovei și Țării Românești, în Restitutio
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
le mulțumesc și pe această cale. Prin acest act, cu data de 12 decembrie 1627 (emis după numai trei zile față de celălalt), Miron Barnovschi dăruiește mănăstirii sale din târgul Iașilor satul Șipotele pe Miletin, în ținutul Hârlău, și Muntenii, sat domnesc, ascultător de ocolul târgului Vaslui (fig. 1). Povestea satului Șipotele a fost dictată de domn diacului Borăleanul: „a fost mai înainte a lui Arbure, care s-a ridicat asupra domnului său, și a fost ucis și i s-a luat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
actele de cancelarie similare din Țara Românească. La sud de Carpați, Matei al Mirelor, Luca din Cipru și alți miniaturiști au folosit, pentru actele ornamentate și miniate, modelul bizantin. Astfel, portretele domnului Radu Mihnea, a doamnei, Arghira, și al coconului domnesc, Alexandru, de pe actul din 10 iulie 1614, sunt asemănătoare cu portretele împăratului Alexie III Comnenul și al împărtesei Teodora, păstrate pe hrisovul de danie, din 1374, pentru mănăstirea Dionisiu, de la Muntele Athos. Actul de danie al lui Radu Mihnea a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
limba vorbită, a intermediat un raport strâns de colaborare între elitele intelectuale ale românilor și grecilor. Nicolae Bănescu a publicat 16 extrase din corespondența dintre Neofit Duca și Eufrosin Poteca în care, pe lângă disputa filologică între fostul profesor al Academiei domnești din București și elevul său17, se simte legătura profundă, de cultură și educație, între doi cărturari de elită. Integrând spațiul intelectual românesc proiectelor specifice popoarelor balcanice în prima jumătate a veacului XIX, Alexandru Zub remarca faptul că „marile proiecte cărturărești
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și tot din Vulgaris, Centenar, rămasă în manuscris. Vezi Cornelia Papacostea-Danielopolu, op. cit., p. 105-106, și N. Iorga, Viața și faptele mitropolitului Moldovei Veniamin Costache (1768-1846), București, 1904. • Fostul elev al lui Neofit Duca a fost îndemnat de profesorul de la Academia domnească din București să traducă din autorii greci. Traduce în română Elementele logicei și eticei de Heineccius, Buda, 1829, după intermediarul grecesc al lui Grigore Brâncoveanu, pe care le folosește în activitatea sa didactică. Traduce și lucrări bisericești, precum și Enhiridul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de la Arhivele Generale Regale din Haga. Ele ne-au fost accesibile prin xerocopii, transmise cu amicală bunăvoință de către Elisabeth van der Linden, fost lector de olandeză la Universitatea din București. Între limitele cronologice 1724-1809, ele se orânduiesc astfel: nouă scrisori domnești, șapte răspunsuri ale diplomaților olandezi, trei scrisori ale postelnicului Constantin Ipsilanti, o scrisoare de la marele dragoman al Porții Ioan Caragea, trei de la secretarul acestuia, viitorul domn al Moldovei Mihail Suțu, șapte de la dragomanul Gaspar Testa și numeroase acte comerciale 31
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
adus de boierii moldoveni pentru unele munci care cereau o calificare superioară sau era unul dintre ostenii creștini rămași pe frumoasele plaiuri moldave, după luptele purtate împotriva păgânilor. Satul a existat și pe vremea lui Ștefan cel Mare, deoarece Drumul domnesc, dintre Cotnari și Hîrlău, trecea și prin Scobinți. Dovadă este dată de existența unor beciuri, crame, locuințe din piatră și cărămidă din partea de sud a Dealului voievodului. Unii cercetători au afirmat că platoul Dealului lui Vodă ar fi adăpostit chiar
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
și Hîrlău, trecea și prin Scobinți. Dovadă este dată de existența unor beciuri, crame, locuințe din piatră și cărămidă din partea de sud a Dealului voievodului. Unii cercetători au afirmat că platoul Dealului lui Vodă ar fi adăpostit chiar o curte domneasca din perioada înfloritoare a marelui domn. Apropierea de drumul vinului a determinat descoperirea unor tezaure numismatice în Scobinți(format, mai ales, din groși polonezi) și în cătunul Zvarici(aici, s-au descoperit ducați moldovenești, cu cap de zimbru, din timpul
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
bucăți de mică, iar în partea de sud a dealului era o conductă de ceramică ce aducea apă de la casa apelor din pădurea și dealul Basaraba la curtea boiereasca. Locuitorii așezării provin din oameni aduși să muncească pe pământurile dregătorilor domnești, apoi ai mănăstirii. În 1859, erau un numar de 155 capi de familie, cu 705 suflete. Trei decenii mai tarziu, în 1889, s-a înființat o școală, la care erau înscriși un numar de 53 școlari. Din aceeași perioadă, este
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
Feteasca. Un document de la Moise Movila Vodă, datat 9 iulie 1631, foarte expresiv în ceea ce privește proprietatea particulară a domnului, de care el putea dispune după bunul plac, lucru ce nu îi era îngăduit cu acele bunuri ce făceau parte din moșia domneasca, întărește stăpânirea asupra satului Fetești, „sub dealul lui Vodă”, între Cotnari și Hîrlău, lui Eustratie , al treilea logofăt, „pentru slujba credincioasa”. Pe lângă acest sat, care făcea parte din podgoria Cotnarilor, îi mai vinde 7 fălci de vie în Dealul lui
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
în istorie cu această porecla, necunoscându-se cu precizie (probabil că suferea de o boală care îi îngreuna deplasarea). Mănăstirea a fost înzestrata de mulți alți domnitori, datorită poziției strategice, lăcașul de cult fiind așezat pe drumul care lega curtea domneasca de la Hîrlău de Suceava, vechea capitala a Moldovei. Începutul secolului al XIX-lea, găsește mănăstirea într-o stare deplorabilă(drept exemplu al sărăcirii locului de închinăciune este prezentată cererea părintelui Ioan, starețul Mănăstirii Sângeap, care se ruga pentru primirea „vreunui
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
satului, care a înfrumusețat și dezvoltat vechea zidire creștină). La vest de Sticlărie, se află Podul de lut și Fântână Cerbului , prilej de a ne reaminti sfârșitul dramatic al unei idile dintre fiica domnitorului Radu Mihnea, care-și stabilise Curtea domneasca în târgul Hîrlău, si o slugă, eveniment consemnat de cronicarul Ion Neculce în O sama de cuvinte: „Având Radu Vodă o fată din trupul lui, să fie fugit cu o slugă, ieșind pe o fereastră din curțile Hîrlăului. Și au
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]