KorAP: Find »[drukola/base=dos & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...109 110 111 ...292 >

7,291 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425

cu cizmele-i pline de sânge, se așeza la locul lui și nu zicea nimic, pânăce nu-l chema nevastă-sa la mâncare. Atunci își îndesa în cap pălăria spartă și începea să înghită cu lăcomie. Apoi își ștergea cu dosul mânilor mustățile roșii, zbârlite - se învârtea de două ori prin colțuri căutând ceva și negăsind nimic -, își răsucea o țigară cât degetul, ieșea cu pași rari, și se ducea să-și beie litra de vin în colț la crâșma lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
până la apa Prutului. Călcase poște, fără să dea de o așezare omenească; ținuturile de la Jijia și de la Prut pe-atuncea erau niște pustietăți. Niță trecu printre coșere. Într-un șopron se auzeau glasuri și bătaia regulată a vânturătorilor. Într-un dos, un cal slab sta ascuțit, cu capul plecat, dormitând în soarele de toamnă. Un câne flocos, alb, se repezi de undeva foarte mânios, hămăind răgușit spre picioarele străinului. Lepădatu se apăra cu ciomagul și pășea încet spre șopronul de unde venea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Mergeau încet pe un drum de țărână; pașii lor stârneau o pulbere neagră, pe care vântul o învăluia și o trimetea pe miriști și pe buruienile nalte de pe haturile păpușoiștilor. Un stol de stănci și de grauri se ridică din dosul coșerelor, pluti alene pe vânt, apoi se lăsă într-o vălcea. —Hm! curtea-i la doi pași... zise într-o vreme humelnicul. Azi e sâmbătă, boierul trebuie să fie acasă. Sâmbăta vine mai devreme de pe câmp... Da’ are moșie mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
cumpănă. —Boieru a venit acasă? strigă moșneagul cătră ei. —Venit, venit! răspunse cineva, cu glas gros. —Iaca-i bun... mormăi moșneagul, mai mult în sine. Nici curtea n-avea împrejmuire. Prin șoproane umblau oameni: argați aduceau caii în grajduri; prin dosul curții trecea o cireadă de vite într-o pulbere deasă, care se înălța până la cer. Glasurile haidăilor sunau necontenit, chemând, îndemnând, amenințând. Din când în când izbucneau sudălmi aspre și vuiau ghioagele în deșerturile vitelor. Câteva tălănci sunau trist, nevăzute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
spărioase ciori și stănci, într-un convoi lung. Se depărtară repede în lumina amurgului, apoi dispărură. Humelnicul și Niță Lepădatu se apropiau de bordeie și glasurile oamenilor întorși de la muncă se auzeau acuma lămurit în toate părțile. Focuri pâlpâiau în dosul perdelelor, la poalele dealului. Oameni mestecau mămăligi mari; umbrele lor negre se frământau ciudat în bătaia flăcărilor. Se alăturară de un foc. Simțeau mirosul mămăligii. Un cazan mare cu fiertură de carne de oaie scotea aburi deși. Muncitorii așteptau cina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
erau cu capul gol, având drept apărătoare un păr des, stufos și zbârlit. Printre bărbați erau amestecate și femei, cu broboade și polci cafenii. Ele erau mai triste și mai negre la față, și tăceau zdrobite de munca zilei. În dosul perdelei de stuf focul ardea vesel și vioi, împrăștiind fantasticele-i zbateri peste îngrămădirea aceasta pestriță. Un băietănaș slab și cu gâtul lung trăgea din când în când dintr-un maldăr uriaș mănunchiuri de stuf și le zvârlea pe foc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
ca să le întregească hrana săracă de toamnă. Altfel deocamdată viața era ușoară. Dar flăcăul știa că au să vie ploile cele mocnite, pe urmă înghețurile, pe urmă viscolele iernii - și atuncea va duce-o mai greu, afară între vite, în dosul saivanelor de stuh, subt acoperișurile de paie. Ducându-se și întorcându-se cu vitele, vedea oameni lucrând la adăposturile vechi, astupând spărturile, schimbând acoperișurile putrezite. Boierul totdeauna era între lucrători, le arăta cum să facă și-i îndemna. - Boierul acesta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
șopron. Când cânele cel alb începu a zăpăi cu mânie și a se da la picioarele lui Lepădatu, moș Tentea ieși cu scurtătura și cu sudălmile lui. Ai, bată-te șepte draci! marș, Colțun!... Dulăul se trase mârâind la un dos, flăcăul se apropie și bătrânul se înveseli. —Hm! așa-i, strigă el cu vocea-i subțire, n-ai mai fost pe la noi de-acu o lună, când ai venit din jos... Ce mai faci tu, măi Niță? —Bine, răspunse Lepădatu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
și împrejurul curților și pe drumurile de țărână oamenii și vitele umblau prin noroaie înspăimântătoare. O săptămână întreagă se trudiră bordeienii ca să isprăvească adăposturile vitelor. Ș-acuma, la ocoale, începeau oameni a aduce nutrețuri, și vitele se mișcau încet în dosul gardurilor de stuh, subt acoperișuri de paie; stăteau triste cap la cap, și mâncarea numai o frunzăreau, și-n jur, pretutindeni, curgea umezeală rece. Oamenii stăteau în bordeie. Se zbiceau la vatra cu foc - apoi iar ieșeau cu țoluri în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
porniri sălbatice. Fluierul lui Gheorghe Barbă începu a fierbe în bordei, așa de trist, așa de dulce - parcă deodată se deschideau câmpiile Prutului într-o lumină de toamnă, și picura de pretutindeni cântarea nemărginirii. Iana își șterse o lacrimă cu dosul palmei - apoi începu a râde cu ochii în gol, amețită de vin. —Măi Niță... zise într-un târziu cu glasul greu și Faliboga - să mai bem amândoi și ulcica asta! Măi, tu ești om tare - de parc-ai venit din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
lumineze alte lumi. Prin jurul curții, bordeienii umblau călări, ducând vitele la adăpost și întorcându-le înapoi în șoproane. Pe la hambare și coșere, slujbașii umblau greoi, cu sumanele înflorite de bura negurilor. Numai glasul lui Faliboga răzbătea cu putere prin toate dosurile, și iapa lui albă fugea la trap pe cărări glodoase. Niță Lepădatu stătu o zi întreagă la hambare, ca să aleagă opinci pentru dânsul și pentru flăcăuașii de subt ascultarea lui și ca să tocmească cojoacele, cu Isailă cojocarul. Erau acolo clădite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
pasere de târguri - ș-are să desfacă pe boier de pustietățile noastre... Iana nu răspunse; își aținti ochii arzători asupra săniei care venea domol acuma; privi lung obrazul trandafiriu învăluit în blănuri al cucoanei celei tinere; după aceea se trase în dosul lui Faliboga și se învăli mai bine în cojocu-i de berbec. Om vedea și noi ce drac a mai ieși de-aici, șopti ea încet. Sania trase la scara caselor de vălătuci. La ferestre fâlfâiră perdelele albe - parcă se desfăcură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
mirare. S-a dus în sus frământându-se, a căzut în omăt ca un tăbultoc negru; a luat cu brânca dreaptă și a strâns la piept carnea, și s-a învăluit cătră râpă săltând de două ori în sus cu dosul, ca și cum i-ar fi făcut un semn lui Culi și i-ar fi răspuns la salutare. Culi încremenise, cu pălăria în mână. Bată-l Dumnezeu de lotru! Închipuiește-ți tu ce i-a venit în minte unui ticălos de urs ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
răsucește în sus, apucă de țeavă carabina. Izbucnește într-un chiot sălbatic: ghimpii i s-au mutat în beregată. Pâș-pâș-pâș - alături, la piciorul lui. Piei, drace! doar n-o fi ursul. I-a apucat mâna. A simțit ceva rece pe dosul palmei. Într-aceeași clipă se înfioară în toată ființa de plăcere. A venit la el din pâclă, adulmecându-i calea, Vidra, cățelușa lui de vânat, care caută urma cerbilor vulnerați. —Tu ești, Vidra? — Eu sunt, schiaună capauca, aburcându-se până la șoldul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
a colțului sobei, unde Culi n-o putea vedea. Acolo s-a rezemat de părete și a lăsat să-i curgă lacrimile, în tăcere. Le-a cules de trei ori cu vârfurile degetelor și le-a lepădat. Și-a trecut dosul palmelor și apoi colțul broboadei peste pleoape și iar a ieșit la vedere. A cercetat și a direticat câteva clipe prin odaie, după aceea s-a dus să pregătească prânzul pentru oamenii străini. La acel prânz, în căsuța de-afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
o chiamă cum am arătat eu- și ea îmi poate aduce știre despre Octavian, dacă-i nevoie. Cum va fi ceva, se roagă de un călător care suie la deal, se anină în căruță ori se aburcă pe cal în dosul lui și vine la Prelunci. Dar până acuma, har Domnului, n-a fost nevoie să vie, și voi mulțămi Maicii Preacurate Fecioara Maria că n-a fi nevoie nici de acum înainte. Mie-mi place copila asta a Serafinei, pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
întreg seraiul se uimește de mila doamnei-sultane. Însă împărăteasa n-a plâns atâtea lacrimi la moartea fiului său Mehmet. Ființa aceea aprigă și ageră ca o coasă n-a fost dăruită de Allah cu duhul blândeții. Rustem-vizir simte că în dosul ochilor ei verzi poate fi scrisă și soarta căpățânii sale. Ajuns în tabăra lui șahzadè, Rustem-vizir s-a închinat cuviincios și a fost primit cu bunăvoință. Fiul a aflat că părintele său poftește să-l vadă grabnic. E o poftire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

ei. Nu fi așa de aspră cu tine, Maggie. Nimeni nu se poate abține. E o putere mai mare decât noi. — Este? În regulă. Mersi. A continuat să scoată tot felul de chestii, să le deschidă, să le încerce pe dosul palmei, apoi să le închidă cu grijă. Când s-a uitat la tot, a oftat adânc. — Aș putea la fel de bine să-ți văd și trusa de duș acum. —Servește-te. E un gel de duș superb cu vetivert 1. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
fusesem la depilat, un eveniment care mă face întotdeauna să mă simt bucuroasă, ușoară și relaxată. Am brațe destul de păroase și - Dumnezeu știe, nu e ușor să vorbești despre asta - o parte din păr oarecum... ei bine... se întinde până pe dosul palmei. Adevărul golgoluț este că, în starea naturală, dosul palmelor mele aduc a picioare de hobbit. (Mai are cineva problema asta? Oare sunt singura?) În New York, depilatul este o acțiune la fel de necesară pentru supraviețuire ca respiratul și ești acceptat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
să mă simt bucuroasă, ușoară și relaxată. Am brațe destul de păroase și - Dumnezeu știe, nu e ușor să vorbești despre asta - o parte din păr oarecum... ei bine... se întinde până pe dosul palmei. Adevărul golgoluț este că, în starea naturală, dosul palmelor mele aduc a picioare de hobbit. (Mai are cineva problema asta? Oare sunt singura?) În New York, depilatul este o acțiune la fel de necesară pentru supraviețuire ca respiratul și ești acceptat cu adevărat în cercuri onorabile doar dacă ești aproape spân

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
chiriilor în Manhattan, eu și Aidan eram nespus de recunoscători că locuiam acolo și nu în vreuna din locuințele construite de primărie în Bronx.) Apoi am ajuns în fața blocului, iar șocul de a-l vedea mi-a întors stomacul pe dos așa de tare încât m-am temut că o să vomit. Chiar dacă mi-a luat Rachel bagajul, să urc trei etaje cu genunchiul meu beteag a fost o încercare, dar de îndată ce am băgat cheia în broască- și Rachel a insistat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
dacă trebuise să i se pună copci, bănuiam că nu inventa. Îngrijorată, m-am întrebat ce să fac; problema era că Helen e așa de încăpățânată încât, dacă o rog să aibă grijă, s-ar putea să facă exact pe dos. Poate că ar trebui să vorbesc cu mama? Dar felul în care mama aborda toată povestea - oferindu-se să sune ca s-o scuze pe caz de boală etc.- mă făcea să cred că nici ea nu lua lucrurile prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
dat din cap. Știam. S-a prăbușit pe canapea și a tras un plâns sănătos, în timp ce eu murmuram despre ce nemernic este. După un timp, a început să râdă printre lacrimi. Totuși, Joey Ciufutul, a zis, ștergându-și obrajii cu dosul palmei. Unde mi-o fi fost capul când m-am îndrăgostit de el? Asta înseamnă să ți-o cauți cu lumânarea. Și, știi ce, Anna? Va trebui să fii partenera mea în timpul nașterii. Vom merge împreună la cursurile de pregătire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

că, dacă femeile acelea au fost pedepsite, înseamnă că au meritat-o, iar în familia noastră fetele au fost întotdeauna ireproșabile. — Ești sigur că Mariam va fi fericită cu...? — Vezi-ți de treburile tale. S-a șters la gură cu dosul mânecii și s-a ridicat ca să plece. Am stăruit, lamentabil. Nu pleca așa! Lasă-mă să-ți vorbesc! — Am făgăduit-o pe sora ta acestui om și eu n-am decât un singur cuvânt. Pe deasupra, am semnat, iar căsătoria se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
povesti hlizindu-se că, venind spre mine, se poticnise de capul tăiat al unui ofițer mameluk. Cum eu nu râdeam deloc, și-a îngăduit să spună că luam lucrurile prea în serios. Ceea ce m-a făcut să-i ard un dos de palmă. — Așa deci, am mârâit eu pe un ton părintesc, orașul ți-a fost ocupat, țara ți-e cotropită, cei de la cârma țării sunt toți măcelăriți sau au fugit, le-au luat locul alții, care vin de la capătul pământului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]