139,817 matches
-
un plan de transcendalitate dificil de întrevăzut, se reflectă în afirmația lui Heidegger potrivit căreia, după două veacuri, germanii nu sunt încă pregătiți să-l înțeleagă pe Hölderlin. Analog, nici românii, nu sunt pregătiți să-l înțeleagă integral pe Eminescu. Dovadă pletora de critici aberante sau confuze, până la negare. Există însă trei nume de excepție ale căror studii eminesciene se disting prin revelații făcute cu ochiul transcendental al unor vizionari: Dumitru Caracostea Arta cuvântului la Eminescu (1938) și Creativitatea eminesciană (1943
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
singur. Eu sînt aici. Lupino își ridică privirea din pămînt. Ochii Hanei împrăștiau scîntei. Sau era doar o părere? Avea să-i fie dor de Hana, de blîndețea ei, de observațiile ei ascuțite despre lume, de înțelegerea de care dădea dovadă. Știa că Hana l-ar fi înțeles, dacă i-ar fi împărtășit planurile sale, și totuși nu îndrăznea s-o facă. Îi promisese lui Arus și trebuia să se țină de cuvînt. Nu poți să-mi spui nimic, văd bine
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
lase pașii în voia sorții, căci, după cîte aflase pînă acum, nimeni nu reușise să-l îndrume într-o direcție precisă. Singurul aspect care-i deosebea era constituția fizică. Puiandrul se îndîrji: dacă un lup aflat la capătul puterilor dădea dovadă de atîta voință încît îi impresionase și pe cei mai feroci reprezentanți ai speciei sale, atunci el, Lupino, animal tînăr și puternic, sănătos și pe deplin motivat, nu avea nici un motiv să nu reușească. Îi era adesea greu. Nu se
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
lui. Fusese rupt de realitate. Era, iată, plecat de atîta amar de vreme și nu putea spune că a descoperit vreun indiciu. Dimpotrivă, dacă măsura numai distanța care îl despărțea de punctul de plecare, și nu avea nevoie de altă dovadă care să-l aducă, poate, mai aproape de adevăr: bătea pasul pe loc. Era din nou furios. S-ar fi bucurat să-și poată stinge cumva mînia, dar tot ce reușea era s-o înăbușe. Așa, minunat! Aduna: căldură, oboseală, leșin
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cu prietenie. Lupino, avem o veste bună! Sînt două nopți și două zile de cînd lupul schilod a trecut pe-aici! Grăbește pasul și-l vei prinde din urmă! Ești atît de aproape, Lupino! Ține-o tot înainte! Lupii dădeau dovadă de simpatie și-l încurajau din toată inima. Atîta doar că, între timp, situația se schimbase: cel care înainta cu viteză era acum lupul înțelept, mînat, se pare, de-o chemare miraculoasă, și nu Lupino, cel altădată de neîntrecut. Se
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
integrală a ideii, alții se iau de piept cu „absolutul”, se încontrează cu vecinul de la etaj, cu directorul întreprinderii, cu vânzătoarea de la aprozar și... iată drama! Deși nu l-am înscris în acest carusel, omul meu există, există cu adevărat! Dovada? Chiar a doua zi l-am reîntâlnit. Ba și a treia, și a patra, că la un moment eram aproape exasperat. Cum îl vedeam, o luam la fugă, deși părea să nu mă observe niciodată. Îl văd azi, îl văd
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
recunosc și ceva din forța necunoscută, ce irupe și în mugetul cerbului la vremea rutului. De aici și până la dragoste e o cale lungă! Eu văd în perspectivă, mă interesează dinamica, evoluția, construcția omului sub imperiul propriei voințe. Sigur, o dovadă de voință este și saltul în gol de pe terasa unui bloc turn, dar aceasta nu mai este voință spre ceva, ci voință oarbă (mă tem că iar am folosit expresia unui filosof, îmi scapă numele...). Eu: - N-are a face
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
un vestit haiduc); casa cea mai veche, ce ar fi aparținut cronicarului Neculce. Chiar dacă pe fronton avea inscripția Gheorghe Ovanez 1905, deci o casă negustorească, cum susținea Fănică Marinoiu, profesorul de istorie cel mai bătrân din oraș, tovarășu’ Căpuștean avea dovezi „de netăgăduit”. Coborând într-o zi în pivnița din spatele casei (nu se știe exact pentru ce), a descoperit resturile unui harnașament și un mâner de sabie destul de ruginit, care semăna perfect cu unul văzut de el la Muzeul regional și
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
priit, că a făcut și figurație pentru filmul Erupția. Ceea ce i-a prilejuit tovarășului Radu Mercea o remarcă plină de... modestie despre activitatea sa de Mecena orășenesc: „Unde pune Radu Mercea mâna pune și Dumnezeu mila”. Făcea astfel încă o dată dovada marelui său „curaj”, pronunțând „în plen” misticul cuvânt (dar nu cu majusculă!), având însă grijă să facă necesara precizare: „ - Ce vreți, tovarăși? Așa a spus poporul, așa spun și eu!”. Într-adevăr, masca generozității îl atrăgea grozav pe tovarășu’ Mercea
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
își valorizează forțele sale astfel, procesul creator devine un proces de elaborare, prin invenție sau descoperire folosind imaginația creatoare. Această activitate creatoare și inovatoare este caracteristică omului. Un om dornic de inovare trebuie să fie receptiv la nou, să dea dovadă de imaginație, spirit de observație, capacitate de a face conexiuni. Capacitatea de a fi creativ și inovant se poate aprecia după următoarele criterii: - Ușurința de a rezolva problemele cu care se confruntă; Capacitatea de a-și asuma riscuri, inevitabile oricărei
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
rezolva problemele cu care se confruntă; Capacitatea de a-și asuma riscuri, inevitabile oricărei înnoiri; - Capacitatea de a conduce un colectiv de oameni(de a fi lider); - Să comunice cu ușurință cu oamenii; - Să posede experință în domeniu; - Să dea dovadă de imaginație și optimism. Important de știut este că există oameni creativi, dar care nu reușesc să transpună în viață produsul imaginației dar există și oameni care nu generează idei noi, care realizează noul după ideile altora. Prima definiție a
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
se angaja în ceva. În Evul Mediu definea persoana care se ocupa de comerțul exterior, organizator al paradelor, diferitor manifestații, persoană responsabilă de realizarea proiectelor mari privitor la construcții și producere. În sens generic, întreprinzătorul este o persoană care dă dovadă de inițiativă și de capacitate organizatorică în abordarea unei acțiuni sociale, într-o profesie oarecare. În sensul economiei de piață, întreprinzătorul este persoana care inițiază o afacere, o inteprindere, care își investește resursele(timpul, banii, energia, creativitateaă în afacerea sa
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
afacerii. Procesul de inovare presupune: imaginație, observații, analize, creativitate pentru generare de noi idei, pentru a obține un produs nou. Un întreprinzător trebuie să dispună de creativitate respectiv inovativitate pentru a realiza o afacere eficientă. Întreprinzătorul este persoana ce dă dovadă de inițiativă, de capacitate organizatorică în abordarea unor acțiuni sociale, este persoana care ia inițiativă, care își investește resursele în activitatea sa. Pentru a se dezvolta anumite abilități de întreprinzător trebuie ca persoana să aibă inițiativă, să fie creativ, să
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
până la capăt ideea dintr-o suflare. — Cine, don’le? Vetuța noastră? Fugi, don’le, de acilea, trecu la atac frontal Caterina. Nu e, don’le, n-are cum! — E, nu e... E reținută. — Dar de ce e acuzată? dădu brusc Florica dovadă de simț practic. Adică ce-a zis organele c-a făcut? — Comerț ilicit! — Ce comerț ilicit, domne? Care comerț? Comerț cu ce? — Cu... - polițistul își drese vocea și reluă în pu tere -, cu căciulițe! Babele se foiră. Se suciră. Domne
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Dumnezeu știe când, la un moment dat după ce își terminase para zemoasă. PE URMELE ȘUȘANELELOR-DE-VIȚĂ-NOBILĂ Șușanelele-de-viță-nobilă, în pofida rezonanței lor vioaie, sunt și s-au dovedit, ca atare, cu mult mai apatice, ursuze și chiar iubitoare de întuneric. Luați ca primă dovadă faptul, demonstrabil, că nouă din zece dintre cunoștințele dumneavoastră, ba poate chiar mai mult, nici nu au auzit de așa numitele șușanele-de-viță-nobilă. Cititori înverșunați și bolnăvicios de curioase minți nu au reușit, cu riscul de a-i supăra amintindu-le
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
venit să vă supăr în pragul dimineții. V-așteaptă cărțile pe masă? Știu, știu, nu stau mult. Nu vreau să vă supăr cu nimic. Plec de îndată ce mântuiesc cele pentru care am venit. Contele se mai relaxă și începu chiar, ca dovadă, să se legene iar în șezlong, gata să asculte pentru ce venise Anna, care acum îi era mai dragă ca niciodată. — Așadar, de când m-ați aruncat sub roțile trenului, nu vă fie cu supărare, ați mai dat spre lumina tiparului
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
prin sat, vorbind Dumnezeu știe cu cine, bătrân și sărac, cu o traistă peticită. Firul se curmă brusc, ca tăiat de o mână aprigă. Scotocind totuși în sertarele vremii, toți cei neîncrezători ori mânați de îndrăzneală au putut să găsească dovada clară a acestei călătorii. Plecase în grabă, căci pipa zăcea încă umezită în iarba dimineții ce a urmat. Nu vom ști însă niciodată ce trebuie că a simțit contele când s-a apropiat de ultima gară, căci Anna dispăruse fără
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mai mult nu putea fi învârtit în ruptul capului. Apa rece, acum o zeamă în care plu teau toate bunurile gunoierului Vasile, era, așadar, apa caldă. Trăgând această concluzie, gunoierul Vasile se felicită pentru spiritul de observație de care dăduse dovadă și se năpusti asupra robinetului însemnat cu floricică roșie. Se felicită pentru a doua oară, destul de pe fugă însă de data aceasta. Pentru că apa caldă îi înghețase picioarele. Așa că, îmbinând fericit regula conform căreia în situații limită în oricine se
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
furie și să-i ceară ambasadorului lor să facă și el o altă declarație mai de Doamne-ajută, că un picior în ghips nu e un motiv să-ți dai demisia și, până la urmă, ar fi putut să dea și el dovadă, dacă nu de imaginație, măcar de atâta bun-simț încât să și țină fleanca, dacă tot nu fusese în stare să găsească ceva demn de prima pagină. La rândul lor, ambasadorii Rusiei și Americii recunoscură la unison că fuseseră principalii furnizori
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de bună seamă, martora atâtor întâmplări eroice, triste, vesele, penibile... Din pomelnic lipseau special întâmplările fericite, pentru că psihologul Bogdan Urmuzescu, ca orice psiholog, nu mai credea de mult în fericire. Totuși, starea de spirit i se mai îmbună și, ca dovadă, își scoase haina și i-o puse delicat pe umeri Melaniei, care părea să doarmă cel mai odihnitor somn de care avusese vreodată parte un muritor. Conversă din politețe cu barmanul Florin, dar, constatându-i olfactiv gradul de alcoolemie din
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de ici, de colo, și că până și maică-sa, deși plânsese mult și amar, îl pistonase să se însoare și chiar îi descrisese binefacerile vieții în cuplu, în timp ce îi mai adăuga un polonic de ciorbă fierbinte în farfurie ca dovadă că nu e de colo să aibă cine se îngriji de tine, întrezărise în el oareșce speranță de mai bine și îl acceptase în ultimă instanță așa cum era, ba chiar îl oblojea atunci când era absolut necesar și îl trimitea la
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
atunci când plănuiești tu însuți cum să-i înșeli pe alții". De fapt, a te documenta asupra timpului și a locurilor, a diferitelor împrejurări specifice și a caracterului oamenilor cu care negociezi nu este chiar o prostie; din contră, este o dovadă de prudență, o trăsătură care nu îl trădează niciodată pe cel care, discret fiind, știe să aștepte. În realitate, ceea ce face diferența între un diplomat și restul mulțimii este faptul că acesta pare cu totul rupt de propriile pasiuni; el
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
care se produc în sânul guvernului, adică în interior, trebuie să rămână, obligatoriu, "tradițională"; atunci când liderii se angajează într-o politică nouă, ei trebuie să stabilească noi condiții și să-și asume toate consecințele. Vechea monarhie din Franța a făcut dovada acestui fapt în veacul al XVIII-lea, în timpul "inversării" alianțelor. Și, iată, un exemplu mai recent: politic colonială implică o anumită politică navală, chiar prin aceasta ea induce o politică de uniune sau una de ostilitate față de puterile maritime. Împăratul
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
țară pe care Metternich 24, cu dispreț, o trata drept o simplă "expresie geografică". Un veritabil om de stat ține seamă de aceste sentimente, care supraviețuiesc în cel mai adânc colț din sufletul popoarelor și care, deseori, se constituie în dovezi ale existenței lor; într-o negociere trebuie implicată și generozitatea spiritului. Știu că anumiți diplomați au fost apreciați pentru că au fost considerați "buni europeni". Acești termeni doreau să însemne că ei au știut să se ridice deasupra lor înșile și
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Roma, pentru a-l reconcilia pe rege cu Sfântul Scaun. Aceasta era o sarcină care se impunea guvernelor, în cazul unor discordii. El s-a ocupat și de anularea căsătoriei regelui cu regina Marguerite de Valois 39. A făcut atunci dovada unui zel, a unei istețimi și a unei fidelități aflate dincolo de orice închipuire. Telegramele lui au rămas adevărate modele și, ori de câte ori suplețea spiritului său s-a lovit de dificultăți insurmontabile, îi scria lui Henric al IV-lea: "Sire, aveți succes
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]