4,381 matches
-
buzunar ca pe niște hârtii fără valoare, neexprimând nici un interes. Ioanide începuse de la o vreme a fi curios de copiii săi și se ambiționă a-i cerceta mai de aproape. Totuși excursia lui Doru ar fi trecut neobservată dacă în după-amiaza acelei zile telefonul nu i-ar fi produs o nouă surpriză. Cineva întrebă: - Camaradul Ioanide? - Da! răspunse arhitectul puțin șocat de expresia"camarad". - Eu sunt Hangerliu! zise glasul. - Aha! Înregistră Ioanide cu un ușor umor, gîndindu-se la medalia samiotă. Și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
madam Farfara în numele său personal. Înțelesul era că madam Farfara urma să facă în prealabil o vizită Pomponeștilor. De Ioana ministeriabilul se feri să pomenească ceva. Intr-adevăr, madam Pomponescu încunoștință pe madam Farfara că este așteptată într-o anume după-amiază, conform promisiunii sale, făcută soțului, de a nu lipsi. Că madam Pomponescu sluji ca intermediu între Pomponescu și Ioana, lucrul nu-i așa de surprinzător. Madam Valsamaky-Farfara aparținea unei familii - mai bine zis unei rețele de familii - foarte interesante. Legăturile
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Pica ar fi predat caietul tatălui său și încercă să caute în sertarele mesei de scris. Din nefericire, Ioanide nu mai ieșea aproape deloc din casă, absorbit în triste meditații și în planuri pentru campania viitoare. Totuși, când într-o după-amiază Tudorel crezu că tată-său dormea în odaia sa, trase sertarele și izbuti să găsească memoriul aruncat chiar la suprafața unei cutii. Faptul de a afla etichetele intacte îl liniști. Tată-său, socotea el, nu citise memoriul. Tocmai împingea la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui Pomponescu rămânea cel indicat înainte, rudă cu Gaittany, care mai poseda în minister un număr de cunoștințe, printre care un funcționar superior, inginer, de asemeni rudă. Gaittany era în anume privință mai tare în minister decât titularul însuși. În după-amiaza zilei în care depuse jurământul, apucat de o criză de boemă, Pomponescu se plimbă la șosea cu soții Smărăndache și cu directorul de cabinet, binevoind a se așeza cu ei pe scaune și a plăti personal supraveghetoarei gologanii pentru toate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
supraveghea tot comerțul lui Saferian era o necesitate. Dacă n-ar fi existat, Saferian trebuia inventat. Demirgian nu lucra în silă, ci din conștiinciozitate, aflîndu-se mereu în treabă din proprie inițiativă. De se întîmpla să se găsească neocupat într-o după-amiază, scrutând cu ochii prin prăvălie, descoperea o molie. . - Sahag, striga el, ia întoarce repede covoarele alea, săștii că s-au umplut de molii. Să faci bine să te duci la drogherie. . Cu mâinile în buzunar, Demirgian se plimba altă dată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe bătrână cu o clipire stranie, ca și când i s-ar fi părut nebună. Madam Pomponescu, mereu dârză, începu să suplinească golurile din salon convocând rude din partea ei și din partea soțului. Astfel, de la un timp, cu toată schimbarea de persoane, o după-amiază era suficient de însuflețită. Pomponescu, după G. Călinescu b. o singură participare, se scuză și nu mai apăru. De altfel avea și dreptate. Convorbirea era de așa soi, încît concluzia ei era că familia suferise o lovitură ireparabilă prin căderea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din lemn, iar cea a Cioranilor, care fusese așezată chiar în buza pădurii, nu mai există. Ne așezăm să mâncăm în jurul unui trunchi prăvălit, pe locul vechii ogrăzi. Noica e într-o dispoziție de pițigoi încălzit de soarele obosit al după-amiezei și toamnei, pitoresc la culme cu paltonul lui fără un nasture și pălărie englezească sport, cadrilată. Ne recită poeziile lui Sighireanu ("moment tantric", ține să precizeze, spre indignarea lui Andrei care își vede astfel Orientul împuținat și "vulgarizat"), schimbul său
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
una după alta, trei noi cărți, asupra simbolismului aion-ului, despre sincronicitate și, în sfârșit, acest Răspuns lui Iov, care a provocat deja senzație, mai ales printre teologi. - M-am gândit dintotdeauna la această carte, îmi mărturisește profesorul Jung, într-o după-amiază, pe terasa de la Casa Eranos: dar am așteptat patruzeci de ani până să o scriu. Am fost puternic zguduit când, copil încă, am citit pentru prima dată Cartea lui Iov. Am descoperit că Iahve este nedrept, că el este chiar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ca, odată ieșit la suprafață (fie doar și pentru câteva zile) să încerc să aflu care e mecanismul care ne ține deasupra și ce anume se întîmplă atunci când ne scufundăm? Dar iată mai întîi, transcrisă întocmai, însemnarea aceea făcută în după-amiaza unei duminici din luna ianuarie: " Cum se poate schimba "culoarea" unei zile? Te poți vindeca scriind în chiar clipa în care îți este cel mai greu? Pot eu schimba tonul acestei zile scriind ce scriu acum, pur și simplu scriind
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ascunzi și să dispari? Cât timp se poate prelungi acest exercițiu pe fond de lehamite continuă, cu un nod în gât, cu respirația nedusă până la capăt, cu gustul ăsta mizerabil de iască și leșie? Duminicile după-amiaza... Toate zilele în insuportabilul după-amiezei lor... Panica urâtului care mă cuprinde la căderea zilei... Nimic din ce ai putea face să nu te atragă: nici să te ridici din fotoliu, nici să rămâi, nici să citești, nici să dormi, nici să mănânci, nici să vorbești
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cum devine chestia. Ca și cum el, Noica, e suma plimbărilor lui la Păltiniș, și nu gândul tors de la 20 la 78 de ani. E mai simplu și, în termeni de timp, mai rentabil: pentru Jurnalul de la Păltiniș e nevoie de o după-amiază, dar pentru familiarizarea cu o idee clocită vreme de șase decenii e nevoie de câțiva ani buni numai ca să începi să o adulmeci. Iar dacă vrei să ajungi la sursele acestei idei în filozofia lumii, de-abia atunci putând să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de celălalt. Scriindu-i, îl convocam în fond, nostalgic și comemorativ, din străfundul afecțiunii mele pentru el, către împlinirea noastră de atunci. Mi-a răspuns astăzi, iar rândurile lui mi-au încălzit inima și totodată m-au întristat ca o după-amiază de duminică. "Era inevitabil ― în calitatea ta de "nostolog" ― să recuperezi Rombachwegul de-acum 20 de zăpezi. Îmi amintesc și eu fiecare detaliu al vieții noastre de atunci: romanticele tale spitalizări, în timpul cărora erai, uneori, stingherit de aspectul meu de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cunoaște pe Cioran și din holul căruia Cioran vine s-o ia ― Friedgard spune că "se făcuse foarte frumoasă" și că purta o rochie neagră "nu prea scurtă" peste care era aruncată o manta lungă de culoare deschisă ― într-o după-amiază de aprilie, la doar câteva zile după ce împlinise 70 de ani. Știam cartierul Marais (locuisem de-atîtea ori în el, la Mihnea) în care Cioran o face pe Friedgard să mărșăluiască mai bine de două ore (avea o formidabilă mobilitate și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Regal. Adresarea lor către Rege începe îndeobște cu un "Sire, vă mai aduceți aminte cînd..." și apoi este evocată fie o manevră de la o școală militară la care Regele a asistat, fie trecerea în revistă a unor trupe. Bătrânul din după-amiaza aceasta, care se apropie de Rege fără să aibă în mână albumul sau vreo carte, poartă cizme și e îmbrăcat oarecum vânătorește, cu un surtuc ciudat plin de cheotori. Are părul alb, ochii albaștri și lăcrimoși, fața plină de vinișoare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și, chiar după ce ai plătit, pleci cu senzația că ai fost oaspetele lor. Mari mascalțoni! Cu ei, ai impresia că viața e o petrecere muzicalo-gastronomică și că tristețea nu face parte din lumea asta. Lucian își pregătește premiera pariziană la După-amiaza unui torționar ("film cameral", îl numește el), făcut după cartea Doinei Jela (Drumul Damascului), iar Marie-France îl ajută, cu acea vocație a devotamentului orb pe care a avut-o și o are pentru câțiva oameni. Este în ea un filon
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a avut "ultima îmbrățișare activă" ― următoarele cuvinte: "Aici a trăit și a creat filosoful Constantin Noica între anii..." Pentru că avusese acces la omul-Noica era firesc ca "Puiu" să se ia puțin de braț cu eternitatea lui. 23 mai Astăzi, la "După-amiezele cetății" găzduite de Institutul de Arhitectură, Vlad Zografi a vorbit despre "teatrul ca lume" și m-am dus să-l ascult. În timp ce vorbește, începe să se deruleze în mine, ca într-un enorm play-back, felul în care l-am cunoscut
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
comună. De aceea, până una-alta, realitatea trebuie trecută sub tăcere. "Despre lucrul acesta ne veți vorbi altă dată..." Citesc, iată, în 22 două pagini pline cu extrase din presa străină despre filmul lui Lucian Pintilie lansat recent la Paris, După-amiaza unui torționar, având ca punct de plecare cartea Doinei Jela, Drumul Damascului. Spovedania unui torționar. Atât în carte cât și în film este vorba de confesiunea, pare-se unică pe lume, făcută recent de un torționar activ în comunism, în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Vocea bunicii nu se aude niciodată în curte și din cauza asta trebuie doar să-mi imaginez că ea există. Vocea tatălui e prezentă în măsura în care se adresează adeseori câinelui. Vocea mamei are identitatea chemărilor fetiței la masă. Iar vocea fetiței, în după-amiezele și serile lungi de vară, e vocea fericirii depline pe care nu o au decât copiii atunci când se joacă. Țipetele ei, născute din nesațul jocului, tropăitul de la un capăt la altul al curții, tonul care vrea să devină dintr-o dată
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și decapitați". Un articol scris de corespondenții japonezi ai ziarului Washington Post pe 9 august 2004 ne permite să ne facem o idee despre cum a fost tratată mediatic asasinarea lui Satomi Mitarai. Articolul începe astfel: "Sasebo, Japonia. Într-o după-amiază senină, în acest pașnic oraș portuar, o fată de 11 ani, plină de sânge și cu un cutter în mână, a intrat în cantina școlii elementare la care învăța. Înfrigurați, profesorii și elevii au crezut că eleva, cunoscută pentru firea
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ea și-a băut tatăl meu zilnic laptele. Dacă o spargi, ești pierdut. Trebuie să se termine odată și cu viața ta cea depravată. (Țipă) Șterge farfuria ca lumea și nu stropi podeaua. Acum, că mi-ai distrus somnul de după-amiază, și pentru că somnul de după-amiază a fost întrerupt, nu mai îmi rămâne decât o noapte fără somn înainte, în care grija pentru tine o să-mi sugrume inima și întregul sistem circulator. Dar nici tu n-o să poți să dormi vreo
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
meu zilnic laptele. Dacă o spargi, ești pierdut. Trebuie să se termine odată și cu viața ta cea depravată. (Țipă) Șterge farfuria ca lumea și nu stropi podeaua. Acum, că mi-ai distrus somnul de după-amiază, și pentru că somnul de după-amiază a fost întrerupt, nu mai îmi rămâne decât o noapte fără somn înainte, în care grija pentru tine o să-mi sugrume inima și întregul sistem circulator. Dar nici tu n-o să poți să dormi vreo clipă, căința ar trebui să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
care se cade, uităm de următoarea strângere de mână pentru viitoarele fapte de o frumoasă ticăloșie, cei care vor să aibă vorbele mai cu greutate pot așa cum au făcut toți odată, să violeze orfanii de bani. COMPOZITORUL: O undă de după-amiază senzuală, mestecată cu dinții înroșiți, înconjurată de suprafețe gata mușcate, tăiată de restul provinciilor zilei.. îmbunată. Muzica e în aer deci, așa cum se mai spune, deci... deci: ce? PIANISTA: Muzica e în aer, deci o pasăre împăiată este prin aceea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
adevărata nu va mai permite nici un fel de munte de datorii de la voi odată și odată. CÂNTĂREAȚA (se întoarce scurt): Odată și odată o să trebuiască să apară o mică grămăjoară de rahat, înălțimea Schwab. PIANISTA: În spate este omorâtă o după-amiază de un roz dulce, ca un câine prea bătrân. COMPOZITORUL: În spate s-a aciuit o muzică albă, oribil de vie. PIANISTA: În spate orizontul sângeros pălește, gândirea devine din frică ca un purceluș alb-roz. COMPOZITORUL (merge la impresar și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
n’ai jamais appris à écrire ou les incipit. Lui García Márquez i-a trecut prin minte Într-o zi să scrie o frază: „Mulți ani după aceea, În fața plutonului de execuție, colonelul Aureliano Buendía avea să-și amintească de după-amiaza Îndepărtată, când tatăl său l-a dus să facă cunoștință cu gheața”1. Ani mai târziu, Își amintea: „Atunci m-am gândit: și acum ce naiba urmează?”. A urmat ceea ce acum se numește Un veac de singurătate. García Márquez acordă multă
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
au dat bine”. Cum îi face biroul dumneavoastră să se simtă pe oameni? Dă sentimentul de profesionalism și ospitalitate? Angajații arată ca niște oameni cu care dumneavoastră ați vrea să faceți afaceri? Π Următorul client important poate sosi chiar în după-amiaza aceasta. Fiți permanent pregătit și întotdeauna să aveți o atitudine pozitivă. Mercer, Morgan și The Grand: puterea ospitalitățiitc "Mercer, Morgan și The Grand \: puterea ospitalității" Unele cuvinte funcționează precum poțiunile magice: ne modifică starea. Psihologii au stabilit acest lucru cu privire la
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]