24,196 matches
-
printre stîlpii care susțineau acoperișul. Toată ziua era răcoare și noaptea era frumos și răcoros. — Îți amintești cînd a venit vasul Ăla mare, vasul arab, cum i s-a Împotmolit carena la reflux? — Da, mi-aduc aminte de vas - și echipajul a tras la mal cu bărcile, iar gîștele și femeile se temeau de ei. — Asta a fost În ziua aia cînd am prins o grămadă de pește, dar a trebuit să ne-ntoarcem la mal pentru că era vremea prea urîtĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mitralierele de calibru mare sînt poziționate În sus, ca la antiaeriene. Îl urmăream atent, cum se apropia, atît de aglomerat. Era plin de tipi din S.S. - acum puteam să vedem limpede gulerele și chipurile. Trageți funia, strigai către al doilea echipaj și, cînd coarda Începu să se Întindă, minele ieșiră din semicerc și se Întinseră pe toată lățimea drumului arătÎnd, mă gîndeam, ca nimic altceva decît ca minele Teller acoperite cu iarbă verde. Și acum șoferul fie o să le vadă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
focurile trase de cei doi copains. Auzirăm ba-bum-ul puternic, Însă biciclistul merse mai departe, pînĂ dispăru din vedere. — Copains Ăștia nu-s bon de nimic. Apoi cei doi copains se repeziră la cel prăbușit. Francezii pe care-i aveam În echipaj erau rușinați și mîhniți. — On peut les fusiller? Întrebă Claude. — Nu. Noi nu Împușcăm bețivi. — Encore un coup manqué, spuse Onie și ne simțirăm cu toții ceva mai bine, Însă nu prea mult. Primul copain, căruia i vedea sticla din buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tunul nu fusese asigurat cum trebuie), cu un curaj fără seamăn, cu un lanț În mână, se aruncă sub matahala care-i gata să-l facă chisăliță și-o oprește, o țintuiește În loc, o duce la ieslea ei, salvând corabia, echipajul, misiunea. Cu o pompă sublimă, teribilul Lantenac aliniază oamenii pe punte, Îl laudă pe viteazul marinar, Își scoate de la gât o Înaltă decorație, i-o Înmânează, Îl Îmbrățișează, În timp ce gloata strigă către cer „ura“. Apoi Lantenac, nesmintit, Își amintește că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
situația insolită, de a se face referire la acest micro-sediu lăturalnic, de altminteri obscur, ca la ditamai Secția de Poliție de Sud-Est! Ba, uneori, cum era cazul acum, apelurile nu erau redirijate numai de la o secție-satelit ci, din lipsă de echipaje suficiente, chiar de la unitatea de bază, cea din Centru! Unde mai pui că, în ultimele ceasuri, parcă dăduse strechea în cei de la Omucideri și în procurorii de serviciu: o vătămare corporală gravă, intenționată, prin smulgerea penisului, cu aparență de tentativă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se despărțise o secundă. Pe stânga, lingând întunericul, pălălăile albăstrii-roșietice ale incendiului stârnit cu gaz metan și cu benzină, se mai domoliseră în intensitate, părând că se vor reduce de la sine, sub limita periculoasă de extindere, până la eventuala sosire a echipajelor brigăzii orășenești de pompieri: Walpurgisnacht! Ne oprim la birtul lui Mariusache, băieți, anunțase deja Dănuț, ca pe ceva de la sine înțeles, cu atât mai mult cu cât nominalizata crâșmă se ițea și dânsa, luminată, printre umbrele adânci ale unui pâlc
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
unde, totuși, nu este exclusă varianta unei scăpări accidentale de gaze), într-o singură noapte, prin efracție, a mai fost jefuită o biserică și a fost prădat și Muzeul Central de Artă! În dimineața următoare, așa cum au putut să constate echipajele Jandarmeriei, anunțate primele, douăzeci și șapte de morminte au fost profanate, în Cimitirul "Eternitatea", fiind doborâte cu sălbăticie și vandalizate crucile de piatră și lespezile cavourilor, multe cadavre înhumate aici fiind dezgropate de autori neidentificați, dezmembrate total sau parțial și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de comunicare, fiindcă în vorbărie sălașuia nebunia și urâțenia. Mai era și Ash, ofițerul științific, și nici gradul și nici funcția nu-i făceau visele mai plăcute și nici mai haioasc, de altfel. Erau organizate cel mai profesional din tot echipajul. Numai el, dintre toți, putea să se măsoare cu conștiința lui mereu la pândă. Visele lui Ash nu se încurcau niciodată cu vreo iluzie... Dacă l-ați cunoaște, nu v-ați mira deloc. Dar cine, de la bordul remorcherului, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cu capriciile navei cosmice și cu idiosincrasiile oamenilor care călătoreau prin univers. Și el, ca și tovarășii lui ocazionali, își făcea somnul de gheață și visa locuri calde și îmbietoare... având o creativitate mărgini ă la șoareci. Dintre toți membrii echipajului, era singurul fericit, deși nu putea fi declarat inocent. Ce păcat că niciunul nu avea calificarea necesară, având în vedere timpul liber pe care-l aveau la dispoziție! Fiindcă, în ciuda încetinelii scurgerii impulsurilor mentale datorate hibernării, aveau parte de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
necesară, având în vedere timpul liber pe care-l aveau la dispoziție! Fiindcă, în ciuda încetinelii scurgerii impulsurilor mentale datorate hibernării, aveau parte de mai mult răgaz decât zece profesioniști. Visul devenise, vrând-nevrând, principala lor ocupație. Adormit, închis în congelatoare, un echipaj în hăul cosmic nu putea decât să doarmă și să viseze. În materie de vis profesionist, vor rămâne pentru totdeauna niște amatori, dar de un nivel competitiv. Șapte dintre ei așa erau, într-adevăr. Șapte visători liniștiți în căutarea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
satisfacția întreținerii vieții în organismul lipsit de experiență al oamenilor. Semnalizatoare adiționale sclipiră, altele se stinseră. Fără fanfară, capcanele celor șapte crisalide se deschiseră, iar omizile dinlăuntru ieșeau din nou la lumină. Rupți de visele lor, cei șapte membri ai echipajului lui Nostromo apăreau mai puțin impresionanți ca atunci când erau adânciți în hipersomn. Încă buimăciți de această bruscă schimbare de mediu, se scuturară mai întâi, istoviți, de baia criogenică care le protejase corpul. Serul analeptic nu va întârzia. Într-un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mai estetic decât colegii ei amorțiți). Sunt fericită să văd că marele nostru orator este la fel de vorbăreț. Brett se mulțumi să zâmbească. Era cam tot atât de volubil ca și mașinile pe care le avea în primire, ceea ce nu însemna mare lucru. Echipajul obișnuia să-l tachineze mereu cu chestia asta. În aceste ocazii râdeau cu el, nu de el. Dallas se scutura, se răsucea. Își punea sângele în mișcare. Auzea parcă mușchii cum scârțâiau, după atâta timp de inactivitate. Strălucirea unui indicator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
existența motanului: ― Să se ocupe cineva de el. Ripley scoase o formă gălbuie, fleșcăită, dintr-unul din congelatoare. Ea-i zise lui Dallas, supărată: ― Nu fiți atât de nepăsători. Nu este o piesă de echipament. Jones este un membru al echipajului, ca fiecare dintre noi. Alăturând gestul vorbelor ei, îmbrățișă cu dragoste animalul. ― Mai mult decât unii, în orice caz, zise Dallas urmărindu-i din ochi pe Brett și Parker care, îmbrăcați din cap până-n picioare, se duceau spre sala mașinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
autobucătarul" care ne cheamă la masă. Ar fi o binecuvântare, având în vedere hrana pe care ne face s-o înghițim. Gluma lui nu-i era a bună. Nostromo nu era uman; altfel el nu și-ar permite să trezească echipajul în securitate fără un motiv deosebit. O funcționare defectuoasă a "autobucătarului" nu putea determina declanșarea acestei proceduri. Compartimentul central al ordinatorului era oarecum diferit de celelalte încăperi locuite de la bordul lui Nostromo. Caleidoscop uluitor de lumini și ecrane, lectori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și se stingeau în cadență semnalizatoare, în timp ce nenumăratele ecrane rămâneau în continuare cuminți, goale, tăcute. Sosirea oamenilor le va scoate din amorțire ca pe o oștire în campanie. O pasarelă de mari dimensiunii ar fi fost o inutilă frivolitate, fiindcă echipajul își petrecea cea mai mare parte a timpului de navigație interstelară în congelatoare. O ușă blindată alunecă fără zgomot și dispăru în perete. Kane intră în sală, urmat de Ripley, Lambert și Ash. Fiecare se îndreptă spre postul său și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și nu atribuită în glumă. Nu-ți bați joc de o mașină care este răspunzătoare de existența ta. Din partea ei, Mama a acceptat această poreclă dacă nu cu un tremur de emoție, măcar cu o solemnitate egală cu aceea a echipajului. Hainele lor nu făceau caz de etichetă, la fel ca și ocupanții lor. Fiecare veșmânt oglindea personalilaloa proprietarului. Cămăși și pantaloni, după luni sau ani de naftalină, aveau nevoie de primenire, ca și corpurile care petrecuseră atâta timp în cuvele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nu făceau caz de etichetă, la fel ca și ocupanții lor. Fiecare veșmânt oglindea personalilaloa proprietarului. Cămăși și pantaloni, după luni sau ani de naftalină, aveau nevoie de primenire, ca și corpurile care petrecuseră atâta timp în cuvele lor hibernale. Echipajul nu-și lua uniforma normală decât în marile ocazii. Primele sunete produse pe pasarelă rezumară sentimentele tuturor, chiar dacă nimeni nu le putea înțelege. Când Ripley îl puse jos, Jones miaună și-și întinse senzual lăbuțele. Ripley se înapoie la post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
inima navei. Un sistem de propulsie enorm permitea lui Nostromo să devieze și să răsucească spațiul, să ignore timpul, pe scurt să nu-i mai pese de Einstein... și numai incidental să furnizeze energia necesară aparatelor care întrețineau viața fragilului echipaj uman. La celălalt capăt al acestei încâlceli amețitoare, sforăitoare, uruitoare, se detașa un compartiment cubic de sticlă, un mugure transparent așezat pe vârful acestui enorm iceberg care era Nostromo. În interior, stăteau, pe două scaune capitonate, doi oameni. Ei aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Așa văd ei treaba. ― Mda. Păi, eu zic... Pute! Tonul sentențios al lui Parker nu era deloc ambiguu în privința destinației. Nu se lega de duhoarea care îmbâcsea pereții coridorului, ci... 2 Departe de a fi confortabilă, popota suporta la limită echipajul în efectiv complet. Cum eroii noștri nu prea aveau ocazia să mănânce împreună (mereu funcțional, "autobucătarul"' încuraja indirect individualismul, erodând obiceiurile), popota nu fusese proiectată pentru șapte persoane regrupate. Această nefericită concepție făcea ca, în caz de forță majoră, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pauză, grijuliu, o pauză cu efect oratoric, apoi o trânti:) Au apărut. ― Trebuie să fie ceva serios, zise Lambert urmărindu-l cu coada ochiului pe Jones motanul care se juca cu axiometrul clipitor. V-ați dat seama; a extrage tot echipajul din hipersomn nu se face cu una cu două. E riscant. ― Cui i-o spui, mormăi Parker. Numai Brett, așezat alături, captă remarca malițioasă. ― Veți fi fericiți să aflați, continuă Dallas, că alerta nu se referă la Nostromo. Mama a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și pe fidelul său secund care-l exasperau... Nu era mai bucuros decât ei să îndeplinească această misiune, iar în calitate de comandant, era nerăbdător să ajungă cât mai repede la bază și să procedeze la descărcare. Dar câteodată anumiți membri ai echipajului, simțind frâiele în jurul gâtului, frizau nesubordonarea, ― Bine, zise Brett, puțin sarcastic. ― Bine, ce? "Tehul" nu era nechibzuit. Nu putea să se înșele în ceea ce privește expresia și tonul superiorului său. Era momentul să depună armele. ― Bine... vom merge... (Fiindcă Dallas nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pe unde zburăm? strigă furios. Prin nori sau printr-o ploaie de bolovani? Dacă nu ne prăbușim, pariez doi dolari pe cireașa fetiței tale că se va aprinde circuitul în chestiune. Ignorând blestemele debitate în mașinărie, cei cinci membii ai echipajului de la pasarelă trudeau să pună remorcherul pe suprafața planetei, și cât mai aproape de sursa înregistrată. ― Ne apropiem de punctul de origine, zise Lambert, studiind parametrii ei. Terminal la douăzeci și cinci de kilometri. Douăzeci. Zece, cinci... ― Încetinire și pilotare. Dal-las se concentra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Cel pe care nu-l știu mă îngrozește. Și mai ales atunci când în bezna asta urlă un apel de naufragiat, zise ea întorcându-se spre exterior. Voința de exprimare a spaimei sale iraționale nu ameliora cu nimic ambianța depresivă a echipajului. Deja în vremuri obișnuite, pasarela nu favoriza deloc efuziunile. Dar în această situație tensională, în beznă și o tăcere prelungită, te sufocai de-a dreptul. Ripley mai descărcă atmosfera anunțând: ― Avem din nou legătura cu camera mașinilor. Îndemnați de speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
o vedere. Kane întrerupse comunicația... 3 Ar fi fost mai bine pentru liniștea sufletească a fiecăruia ca alerta să fi continuat. Odată cu revenirea luminii și energiei și neavând altceva de făcut decât să-și roadă unghiile, cei cinci membri ai echipajului deveneau din ce în ce mai nervoși. Dacă unuia dintre ei i-ar fi dat prin cap să se plimbe, nu i-ar fi ajuns spațiul strâmt al încăperii, i-ar fi trebuit întreaga punte. Așa că trepidau la pupitrele lor, îngurgitând cantități neobișnuite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
său centru de interes pe moment privea condițiile mentale ale colegilor săi. Nu era chip să te relaxezi pe astronavă. Nostromo era un remorcher industrial, nu o navă de agrement. Când nu-și desfășura activitatea necesară la bordul acestei mașinării, echipajul își petrecea timpul vacant în culcușul hipersomnului. Firește, acest timp de veghe, fără o misiune precisă de îndeplinit, îi adusese în această stare de nervozitate. În cel mai bun caz, fiindcă împrejurările actuale se situau mult deasupra suportabilului. Ash avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]