KorAP: Find »[drukola/base=economist & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...109 110 111 ...353 >

8,806 matches

Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788

și doctoratul în economie, în 1977, sub conducerea lui Jagdish Bhagwati, la Yale, London Scool of Economics și Stanford. Este, de asemenea, editorialist la New York Times, articolele sale fiind preluate și la noi de către revista Bussines Magazin. Krugman este un economist socotit neo-keynesian, deși el se declară un liberal în sensul american al termenului, apărător al globalizării și al liberului schimb, al virtuților pieței și a primit, iată, Nobelul chiar în anul în care paradigma neoliberală dominantă tinde să cedeze prim-

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
lucrarea sa Pop International, tradusă în franceză cu titlul La Mondialisation n'est pas coupable. Vertus et limites du libre-échange: "O carte iconoclastă, de citit în mod obligatoriu. În această carte răvășitoare de locuri comune, unul dintre cei mai mari economiști americani lansează o campanie împotriva tezei potrivit căreia mondializarea economiei ar fi un război între națiuni". Paul Krugman este unul dintre principalii autori ai "noii teorii a comerțului internațional", care se bazează pe comerțul intra-firme, pe efectele de rețea

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
concurenței inter-naționale, ci jocului ratelor dobînzilor și progresului tehnic. Contribuțiile autorului la dezvoltarea științei economice se regăsesc în domeniile comerțului internațional, al geografiei economice și al finanțelor internaționale. Potrivit proiectului Research Papers in Economics, el figurează printre primii 50 de economiști, cei mai citați și cei mai influenți din lume. Paul Krugman scrie preponderent pentru marele public, pe subiecte diverse, din domeniul comerțului internațional, al politicilor economice sau al repartiției veniturilor. Dar el a devenit celebru cu adevărat în 1996, cînd

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
pro-motori ai "noii economii geografice", o școală de gîndire ce prevedea o concentrare economică în jurul polilor cu costuri scăzute de tranzacție și un declin al teritoriilor cu slabe concentrări umane și economice. La începutul erei Clinton, Krugman s-a opus economiștilor din garda prezidențială, mai ales pentru veleitățile lor protecționiste și pentru renunțarea la propunerea unei asigurări medicale universale. Dar marii săi adversari rămîn neo-conservatorii, pe care-i califică drept "orwellieni" și-i acuză de o "organizare industrială a politicii", care

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
El se orientează mai mult pe creșterea inegalităților de venituri antrenată de "noua economie americană" a erei Clinton. Cauza este văzută, în principal, în schimbările tehnologice, dar și în slăbirea Statu-lui-Providență după era Reagan. Paul Krugman este, fără îndoială un economist și un profesor de mare talent. El nu se ascunde după draperii științifice, ci explică foarte clar atît problemele economice, cît și implicațiile lor politice. Partizanii săi îl adoră, criticii îl detestă, de unde o mare notorietate. El nu a primit

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
îl detestă, de unde o mare notorietate. El nu a primit însă Nobelul pentru talentele sale de polemist, ci pentru lucrările scrise în anii 1970 des-pre teoria comerțului, în cadrul mișcării lansate de maestrul său, Jagdish Bhagwati (Columbia University), și continuate împreună cu economiști ca Avinash Dixit (Princeton University) și Elhanan Helpman (Harvard University). 1.2. ALCHIMIA NOII ECONOMII Există trei surse ale valorii în economie: Dumnezeu, natura și omul, mai precis munca umană. Clasicii știau foarte bine acest lucru, iar știința economică provine

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
calea către un alt sistem monetar internațional. Aceste opinii sunt exprimate în lucrarea Désordres dans le capitalisme mondial, P,U.F., Paris, 2007, avîndu-i ca autori pe Michel Aglietta, un nume mare în domeniul relațiilor economice internaționale, și Laurent Berrebi, economist-șef al societății Groupama Asset Management, deci un universitar și un om de afaceri, ceea ce face abordarea cu atît mai credibilă. Este o lucrare voluminoasă și foarte bine documentată, în care autorii explică dinamica perversă a capitalismului actual și citesc

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
prea departe cu creditarea și s-a uitat de economisire. Creditul a devenit, alături de salariu, un mijloc aproape obligatoriu de fi-nanțare a traiului cotidian. Ceva nu e în regulă aici. E prea multă monedă în sistem, monedă "falsă". Unde sunt economiștii care ne predicau că economia este o "știință naturală a piețelor", transformînd totul în ideologie, fie ea și liberală? E mult cinism în astfel de predici, care transformă economia într-o afacere de "administrare a lucrurilor" (Saint-Simon). Procesul de "financi-arizare

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
ideilor economice, fiecare mare școală de gîndire dominînd, cu aproxima-ție, durata unei generații. La noi, după 39 de ani, Editura Publica, reeditează, în Colecția de economie, București, 2009, lucrarea fundamentală a lordului John Maynard Keynes, unul dintre cei mai mari economiști din toate timpurile, Teoria generală a utilizării mîinii de lucru, a dobînzii și a banilor, apărută inițial în 1936, lucrare ce a revoluționat știința economică și a produs o importantă schimbare de paradigmă, dominantă pînă prin 1980 și revenită în

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
încă nepublicate, iar în a cincea avem corespondența sa. Originile Teoriei Generale... se regăsesc în condițiile crizei economice internaționale din 1929-1933, în insatisfacțiile autorului legate de ce oferea pînă atunci teoria economică și de suflul de aer proaspăt emanat de tinerii economiști de la Cambridge (R.F. Kahn, Joan Robinson, R.F. Harrod, D.H. Robertson, R. G. Hawtrey). Inițial, Keynes și-a propus să revizuiască bazele teoretice ale Tratatului despre monedă, în care nu se ocupase suficient de fluctuațiile producției în ansamblu, într-o lucrare

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
continua, dar notele sale de curs ar trebui publicate. Imediat după publicare, cartea a fost tradusă în 11 limbi, printre care și în românește. Edițiile în germană, franceză și japoneză au beneficiat de prefețe separate din partea autorului. Cartea se adresează economiștilor, e foarte tehnică în limbaj. În prefața originală, Keynes scrie: "În cazul în care știința economică convențională este greșită, eroarea este de găsit în lipsa de claritate și generalitate a premiselor, și nu în superstructura care a fost ridicată cu mare

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
și generalitate a premiselor, și nu în superstructura care a fost ridicată cu mare atenție pentru consistența logică. Astfel, numai cu ajutorul unui argument foarte abstract, susceptibil de a stîrni multă controver-să, îmi pot atinge obiectivul de a-i convinge pe economiști să-și reexamineze critic unele dintre ipotezele de bază. (...) Eu însumi am susținut cu convingere ani de-a rîndul teoriile pe care acum le atac și cred că nu sunt ignorant în privința punctelor lor bine clădite". Keynes își propune să

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
unele dintre ipotezele de bază. (...) Eu însumi am susținut cu convingere ani de-a rîndul teoriile pe care acum le atac și cred că nu sunt ignorant în privința punctelor lor bine clădite". Keynes își propune să convingă mai întîi pe economiști și mai apoi marele public. Pentru el, există o continuitate, o evoluție naturală și nu o ruptură atît de mare cum cred unii între Tra-tatul despre monedă și Teoria generală (vezi și lucrarea mea Monetarismul în teoria și politica economică

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
între cererea și oferta de bani, adică între cererea și oferta de lichidități, iar înclinația psihologică spre li-chidități a publicului joacă un rol decisiv. Este invocat în acest sens Montesquieu, "echivalentul francez al lui Adam Smith, cel mai mare dintre economiștii francezi". În ce privește nivelul de ansamblu al prețurilor, Keynes îl consideră determinat de legea cererii și ofertei, ca și prețurile individuale. Banii și cantitatea lor au doar un rol inițial. Practic, cantitatea de bani de pe piață determină oferta de lichidități, aceasta

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
ciclului afacerilor. Preocuparea principală a autorului era de a explica de ce economia operează uneori sub nivelul ocupării totale, este așa-numita teorie a echilibrului cu subocupare, încercînd totuși să nu cadă în statism, ci să abordeze lucrurile în di-namică. Spre deosebire de economiștii dinaintea sa, Keynes nu vedea depresiunea ca pe un purgativ necesar după excesele unei perioade de prosperitate. El înlătură credința cuibărită în suflete cum că suferința economică are și ceva mîntuitor. Așa cum arată Paul Krugman în prefața sa la această

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
că manevrarea ofertei de bani e singura capabilă să ridice ocuparea, dar asta e altceva. Un bun exemplu privind validitatea în continuare a teoriilor lui Keynes îl constituie ca-zul Japoniei din perioada 1990-2004, dar și criza globală de astăzi. Unii economiști consideră că am rătăcit adevărata cale deschisă de Keynes, teoria macroeconomică actuală reducînd-o la un model de echilibru static și încercînd să se bazeze mai mult pe ipoteza anticipărilor raționale, ceea ce constituie într-adevăr o îndepărtare de la gîndirea keynesiană. Keynes

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
e de făcut pentru a le evita? Se transformă capitalismul, se metamorfozează, sau se impune o schimbare de sistem? Este o întrebare provocatoare, la care mai mulți specialiști din domeniul științelor sociale caută un răspuns. Printre ei și eminentul nostru economist Daniel Dăianu. Cea mai recentă lucrare publicată de Daniel Dăianu la Editura Polirom, Iași, 2009, conține studii, articole și interviuri scrise în ulti-mii ani, tema lor generală fiind dinamica siste-mului capitalist, în contextul crizei economice internaționale. Dezbaterile privind mersul capitalismului

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
face trimitere la Mancur Olson și Joseph Stieglitz, ca-re au remarcat o relație pozitivă între creșterea economică și calitatea instituțiilor în economia de piață. Păi, e un lucru atît de evident, încît remarca e aproape un truism, iar cei doi economiști, la cît sunt de prestigioși, ar trebui să găsească relații mai subtile. Dar să vedem ce spune domnul Dăianu... De la bun început, el spune că întoarcerea la rațiune este necesară. Iar la zeița rațiune? Păi nu ne-a bîntuit ea

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
afirmarea noilor puteri globale, au început cu mult înainte de criză, con-figurînd o lume multipolară, sau minipolară. Geopolitica acestui secol se anunță extrem de in-teresantă. Vom vedea ce va deveni în timp acest capitalism de stat ce amintește de paradigma keynesiană. Un economist mai puțin cunoscut, Hyman Minsky, susține că, în mod ciclic și natural, sectorul financiar se dezlănțuie ca o inunda-ție și pustiește economia. Ei bine, nu e deloc clar cum vor reuși statele, care nici măcar nu reușesc să-și coordoneze acțiunile

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
decît Statele Unite, ele au aceleași probleme pe piața imobiliară și cunosc o încetinire severă a creșterii economice, ceea ce poate reambala na-ționalismul economic și populismul. Acest Memoriu adresat Comisiei Europene propune înființarea unui Comitet de criză care să reunească politicieni și economiști prestigioși de pe toate continentele și care ar avea ca sarcini să analizeze criza, să evalueze riscurile sale economice și sociale, să sugereze măsuri Consiliului și să propună soluții pentru limitarea efectelor, inclusiv organizarea unei Conferințe fi-nanciare mondiale, care să "regîndească

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
F.M.I., Băncii Mondiale, G-7 și altor organizații internaționale. Mulți politicieni critică globalizarea, dar profită de pe urma ei. Ei sunt, în special conservatori, cum e britanicul John Grey, sau intelectuali de stînga, cum este americanul William Greider. În ce-i privește pe economiști, majoritatea acestora apără procesul, chiar dacă se pun, firește, întrebări privind oportunitatea globalizării financiare și guvernarea ei. Celebrul Jagdish Bhagwati, de pildă, se opune liberalizării fluxurilor de capital pe termen scurt, pentru evitarea crizelor financiare, care se pot întoarce împotriva liberalizării

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
comerțului, afectînd convergența dintre țări și dezvoltarea acestora. Virusul asiatic a demonstrat corectitudinea observației și, totodată, netemeinicia politicilor F.M.I. Dimpotrivă, țările asiatice care nu au fost deschise intrărilor de capital, cum ar fi China și India, au evitat criza. Alți economiști celebri, cum sunt Paul Krugman și Bari Eichengreen, apără atît globalizarea comercială, cît și pe cea financiară, dar sunt pentru introducerea unor controale selective și temporare asupra circulației capitalului pe termen scurt, tot pentru evitarea crizelor. La polul opus, Maurice

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
atît liberalizării comerțului mondial, cît și celei privind circulația capitalurilor. În fine, Joseph Stieglitz se opune modului în care principalele organizații internaționale interpretează globalizarea și modului cum acestea își implementează politicile în țările în curs de dezvoltare. În general, puțini economiști nu sunt de acord cu globalizarea, însă nu sunt mulțumiți de lipsa instituțiilor de reglementare, supraveghere și control la nivel internațional și de modul cum funcționează cele existente. Analiza autorului e destul de tehnică în acest sens, în dorința declarată de

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
imperativ. În plus, crede autorul, viitorul lumii dezvoltate va fi republican și laic, spiritualitatea devenind o chestiune de ordin individual. Occidentalii au reușit pînă acum, în mod egocentric, să-și atingă obiectivele de suprema-ție, dar au eșuat în ce privește armonizarea socială. Economiștii au crezut în mod eronat că universalizarea economiei trece printr-o unire panstatală, pe cînd argintul viu al unificării este de fapt capitalul și puterea sa. De aceea, avem teorii economice extrem de fragmentate și de inexacte. Autorul se așteaptă să

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
aceste desfășurări sunt ciclice, spiraloide. Cu alte cuvinte, viitorul aparține Asiei. 2.7. ORDINE PRIN HAOS "Lumea are nevoie de o Nouă Ordine Mondială și vă avertizez că urmează o perioadă de puternică dezordine în întreaga lume." (George Soros) Pretutindeni, economiștii sunt în criză. O criză, în primul rînd, de idei: nu mai știu ce trebuie făcut. Cum arăta Moises Naim, în Foreign Policy, ianuarie-februarie (2009), "Cri-za financiară a contrazis afirmația că economia merită tratată drept știință. O știință se măsoară

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]