4,125 matches
-
și "substraturi" acoperite cu rășini fotosensibile supuse controlului, după cum urmează: a. rășini fotosensibile pozitive pentru litografierea semiconductoarelor special ajustate (optimizate) pentru a fi folosite la lungimi de undă sub 350 nm; b. toate rășinile fotosensibile pentru folosire cu fascicule de electroni sau de ioni, cu o sensibilitate de 0,01 µcoulomb/mm2 sau mai bună; c. toate rășinile fotosensibile pentru folosire cu raze X, cu o sensibilitate de 2,5 mJ/mm2 sau mai bună; d. toate rășinile fotosensibile optimizate pentru
32006R0394-ro () [Corola-website/Law/295187_a_296516]
-
șiruri de caractere sau linii dispuse în șiruri, fiecare caracter sau linie conținând elemente fluorescente sau fosforescente. Aceste elemente sunt montate pe un suport metalizat acoperit cu substanțe fluorescente sau cu săruri fosforescente, care devin luminoase când sunt bombardate cu electroni Tub de afișaj în vid, fluorescent Tun electronic, utilizat la fabricarea tuburilor catodice color de la subpoziția 8540 40 00, cu o diagonală a ecranului de cel puțin 34 cm, dar de cel mult 39 cm(1) Tun electronic de tuburi
32006R0300-ro () [Corola-website/Law/295164_a_296493]
-
cu molibden și crom, utilizat la fabricarea tuburilor catodice(1) Anod, catod sau dispozitiv de ieșire, sau ansamblu care conține aceste componente (tub central de magnetron), utilizate la fabricarea magnetroanelor de la subpoziția 8540 71 00 (1) Accelerator de fascicul de electroni funcționând cu o tensiune de cel mult 1,5 MV și cu un curent al fasciculului de electroni de cel mult 70 mA Amplificator constituit din elemente active și pasive montate pe un circuit imprimat, încorporat într-o carcasă Modulator
32006R0300-ro () [Corola-website/Law/295164_a_296493]
-
care conține aceste componente (tub central de magnetron), utilizate la fabricarea magnetroanelor de la subpoziția 8540 71 00 (1) Accelerator de fascicul de electroni funcționând cu o tensiune de cel mult 1,5 MV și cu un curent al fasciculului de electroni de cel mult 70 mA Amplificator constituit din elemente active și pasive montate pe un circuit imprimat, încorporat într-o carcasă Modulator de radiofrecvență (RF), funcționând într-o gamă de frecvență de 43 MHz sau mai mare, dar mai mic
32006R0300-ro () [Corola-website/Law/295164_a_296493]
-
prin electroeroziune 8456.30.1 buc. S 29.42.11.55 Mașini-unelte fără comandă numerică pentru prelucrarea metalelor prin electroeroziune 8456.30.90 buc. S 29.42.11.70 Mașini-unelte speciale pentru prelucrarea metalelor prin procese electrochimice, cu fascicul de electroni, ioni, jet de plasmă 8456.9 buc. S 29.42.12.20 Centre de prelucrare orizontale pentru prelucrarea metalelor 8457.10.10 buc. S 29.42.12.40 Centre de prelucrare verticale pentru prelucrarea metalelor 8457.10.90 buc. S
32006R0317-ro () [Corola-website/Law/295168_a_296497]
-
cu funcții individuale pentru tratarea lemnului sau a plutei buc. @ S 29.43.20.13 Arzătoare utilizate manual pentru lipire sau sudare (excl. cele electrice, cu laser, cu alte fascicule de lumină sau de fotoni, cu ultrasunete, cu fascicule de electroni, impuls magnetic sau plasmă) 29.43.20.15 Aparate cu gaz, utilizate la lipit, sudat, călit superficial (excl. arzătoarele utilizate manual) 29.43.20.17 Mașini și aparate pentru lipit sau sudat, n.c.a. 29.43.20.23 Ciocane
32006R0317-ro () [Corola-website/Law/295168_a_296497]
-
imaginii fizice a lumii. El n-a reușit însă să creeze o astfel de teorie. Efectul fotoelectric constituie unul din domeniile tratate în 1905. Pentru a explica acest fenomen, care infirma caracterul ondulatoriu al luminii, Einstein explică mecanismul emisiei de electroni utilizând ideile recente ale lui Max Planck, folosind termenul de "cuantă" (pachet de energie). Pentru această lucrare, Einstein va primi Premiul Nobel pentru Fizică. Asta înseamnă că Einstein a primit premiul Nobel nu pentru teoria relativității, ci în calitate de părinte al
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
întreg, fără a lua în considerare fiecare moleculă componentă. Utilizând distribuția Boltzmann, Schrödinger descrie proprietățile "gazului ideal semiclasic". În 1915, Einstein efectuează, împreună cu fizicianul olandez Wander Johannes de Haas, un experiment prin care să pună în evidență comportamentul giromagnetic al electronului. Astfel s-a demonstrat că feromagnetismul se datorează impulsului unghiular intrinsec al electronului, denumit ulterior spin. Einstein a adus îmbunătățiri girocompasului introducând suspensia electrodinamică a giroscopului. De asemenea, Einstein a moderat, ca expert, disputa dintre Hermann Anschütz-Kaempfe și Elmer Ambrose
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
descrie proprietățile "gazului ideal semiclasic". În 1915, Einstein efectuează, împreună cu fizicianul olandez Wander Johannes de Haas, un experiment prin care să pună în evidență comportamentul giromagnetic al electronului. Astfel s-a demonstrat că feromagnetismul se datorează impulsului unghiular intrinsec al electronului, denumit ulterior spin. Einstein a adus îmbunătățiri girocompasului introducând suspensia electrodinamică a giroscopului. De asemenea, Einstein a moderat, ca expert, disputa dintre Hermann Anschütz-Kaempfe și Elmer Ambrose Sperry în privința patentării girocompasului. În cele din urmă, primul dintre ei a obținut
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
6 noiembrie 1988, București) a fost un fizician și inventator român. A fost profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și Universitatea din București, membru al Academiei Române. A avut contribuții în fizica plasmei, fizica ionosferei, cuplaje de ioni cu electroni în plasme dense, maseri, amplificare cu magnetroni, efectul Zeeman, efecte legate de fuziunea nucleară, mecanisme cuantice ale emisiei în plasme fierbinți. A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935 și membru titular al
Theodor V. Ionescu () [Corola-website/Science/300066_a_301395]
-
amar si puncte de topire nete, solubile în apă și în alcool. Însuși denumirea lor de alcaloizi, care derivă din arabul "al-kaly" (sodă), arată principala lor proprietate, bazicitatea. Aceasta variază în limite foarte largi și este imprimată de perechea de electroni ai atomului de azot, de sistemul heterociclic, de prezența unor duble legături și de grupele electrofile adiacente azotului. Dacă în jurul atomului sunt grupe alchil (grupe respingătoare de electroni) bazicitatea crește. Grupările atrăgătoare de electroni (carboxil) reduc disponibiltatea electronilor de la atomul
Alcaloid () [Corola-website/Science/301538_a_302867]
-
Aceasta variază în limite foarte largi și este imprimată de perechea de electroni ai atomului de azot, de sistemul heterociclic, de prezența unor duble legături și de grupele electrofile adiacente azotului. Dacă în jurul atomului sunt grupe alchil (grupe respingătoare de electroni) bazicitatea crește. Grupările atrăgătoare de electroni (carboxil) reduc disponibiltatea electronilor de la atomul de azot, implicit reducînd bazicitatea sau chiar anulând-o. Datorită bazicității, soluțiile apoase de alcaloizi sunt instabile, fapt de care trebuie ținut cont la extracția lor. Pentru extracția
Alcaloid () [Corola-website/Science/301538_a_302867]
-
și este imprimată de perechea de electroni ai atomului de azot, de sistemul heterociclic, de prezența unor duble legături și de grupele electrofile adiacente azotului. Dacă în jurul atomului sunt grupe alchil (grupe respingătoare de electroni) bazicitatea crește. Grupările atrăgătoare de electroni (carboxil) reduc disponibiltatea electronilor de la atomul de azot, implicit reducînd bazicitatea sau chiar anulând-o. Datorită bazicității, soluțiile apoase de alcaloizi sunt instabile, fapt de care trebuie ținut cont la extracția lor. Pentru extracția, purificarea și conservarea lor, se utilizează
Alcaloid () [Corola-website/Science/301538_a_302867]
-
perechea de electroni ai atomului de azot, de sistemul heterociclic, de prezența unor duble legături și de grupele electrofile adiacente azotului. Dacă în jurul atomului sunt grupe alchil (grupe respingătoare de electroni) bazicitatea crește. Grupările atrăgătoare de electroni (carboxil) reduc disponibiltatea electronilor de la atomul de azot, implicit reducînd bazicitatea sau chiar anulând-o. Datorită bazicității, soluțiile apoase de alcaloizi sunt instabile, fapt de care trebuie ținut cont la extracția lor. Pentru extracția, purificarea și conservarea lor, se utilizează acizi minerali (azotic, clorhidric
Alcaloid () [Corola-website/Science/301538_a_302867]
-
De asemenea, dacă grupa hidroxil este legată de un carbon hibridizat sp dintr-o grupă alchenil, compusul se numește enol. Oxigenul dintr-un alcool face un unghi de aproximativ 109° (c.f. 104,5° în apă) și două perechi de electroni libere. Legătura O-H din metanol (CHOH) are o lungime de aproximativ 96 picometri. Există trei mari categorii de alcooli- 'primari' (1°), 'secundari' (2°) și 'terțiari' (3°), bazate pe numărul de carboni de care este legat carbonul C-OH (evidențiat
Alcool () [Corola-website/Science/301532_a_302861]
-
precum hidrură de sodiu sau cu metale reactive precum sodiul. Sărurile care rezultă se numesc alcoxizi, având formula generală RO M. Alcoolii legați de nuclee benzenice au o aciditate mai scăzută (un pKa în jur de 10). Grupările care iau electroni participă la creșterea acidității alcoolilor. De exemplu, para-nitro fenolul are un pKa de 7,15. Oxigenul are un orbital dielectronic pe ultimul strat, ceea ce face alcoolul slab bazic în prezența unor acizi tari, precum acidul sulfuric. De exemplu, cu metanol
Alcool () [Corola-website/Science/301532_a_302861]
-
cea mai mare parte de azot atmosferic care ajunge la suprafața solului este sub formă de nitrați. Aceștia sunt asimilați preferențial de rădăcinile copacilor în comparație cu amoniul din sol. Azotul este un nemetal, cu o electronegativitate de 3,0. Are cinci electroni pe ultimul strat și de aceea este de obicei trivalent. Azotul pur este un gaz diatomic, incolor și nereactiv la temperatura camerei și cuprinde 78.08% din atmosfera Pământului. Condensează la 77 K, la presiune, și îngheață la 630 K.
Azot () [Corola-website/Science/300740_a_302069]
-
În fizică și chimie, numărul atomic al unui element chimic reprezintă numărul de protoni din nucleul atomilor acelui element și se notează de obicei cu Z. Numărul de electroni este egal, în cazul unui atom neutru din punct de vedere electric, cu numărul de protoni. Poziția elementelor chimice în sistemul periodic al elementelor este determinată de numărul "Z", motiv pentru care acesta se mai numește și număr de ordine
Număr atomic () [Corola-website/Science/298581_a_299910]
-
este termenul folosit pentru definirea opusului materiei formate din protoni, neutroni și electroni. În același fel în care termenul "zi" definește atât perioada de 12 ore de lumină, cât și perioada de 24 de ore care include noaptea, termenul "materie" este folosit pentru definirea atât opusului antimateriei cât și totalitatea de materie și
Antimaterie () [Corola-website/Science/299034_a_300363]
-
include noaptea, termenul "materie" este folosit pentru definirea atât opusului antimateriei cât și totalitatea de materie și antimaterie existentă în univers. Antimateria este formată din antiparticule. Dacă atomii din care se compun obiectele folosite de oameni sunt alcătuiți din protoni, electroni și neutroni, așa-zișii anti-atomi vor fi formați din antiprotoni, antielectroni (pozitroni) și antineutroni. Antiparticula diferă de particulă prin faptul că are o sarcină opusă particulei, dar are masa egală cu aceasta. Dacă o particulă intră în coliziune cu antiparticula
Antimaterie () [Corola-website/Science/299034_a_300363]
-
nu s-a întâmplat, iar cantitatea de antimaterie în univers este în prezent foarte redusă. La o secundă după Big Bang, când temperatura era de ordinul zecilor de miliarde de grade Kelvin, universul conținea în cea mai mare parte fotoni, electroni și neutrini, precum și antiparticulele lor, dar și protoni și neutroni, în cantități mai reduse. Materia și antimateria au coexistat deci fără să se anihileze la puțin timp după Big Bang. În universul timpuriu exista un echilibru între perechile de electroni
Antimaterie () [Corola-website/Science/299034_a_300363]
-
electroni și neutrini, precum și antiparticulele lor, dar și protoni și neutroni, în cantități mai reduse. Materia și antimateria au coexistat deci fără să se anihileze la puțin timp după Big Bang. În universul timpuriu exista un echilibru între perechile de electroni și pozitroni care se ciocneau pentru a crea fotoni și procesul invers. Ele se anihilau continuu generând lumină din care se forma, din nou, materie și antimaterie. Aceste fenomene - de creare de materie și antimaterie pornind de la lumină, și de
Antimaterie () [Corola-website/Science/299034_a_300363]
-
materiei obișnuite. Datorită răcirii care a survenit în urma expansiunii universului, materia și antimateria s-au anihilat fără a se mai reconstitui. Pe măsură ce temperatura universului a scăzut, echilibrul s-a modificat deci în favoarea producerii de fotoni. În cele din urmă, cei mai mulți electroni și pozitroni din univers s-au anihilat, lăsând numai relativ puțini electroni prezenți azi. Totul dispare, în afara unei mici cantități de materie. Acest rest rezultă din infima superioritate numerică a materiei. El constituie întreaga materie pe care o cunoaștem și
Antimaterie () [Corola-website/Science/299034_a_300363]
-
antimateria s-au anihilat fără a se mai reconstitui. Pe măsură ce temperatura universului a scăzut, echilibrul s-a modificat deci în favoarea producerii de fotoni. În cele din urmă, cei mai mulți electroni și pozitroni din univers s-au anihilat, lăsând numai relativ puțini electroni prezenți azi. Totul dispare, în afara unei mici cantități de materie. Acest rest rezultă din infima superioritate numerică a materiei. El constituie întreaga materie pe care o cunoaștem și universul vizibil de astăzi - galaxii, roiuri ,super-roiuri, mega-roiuri de galaxii Ca urmare
Antimaterie () [Corola-website/Science/299034_a_300363]
-
universul a ajuns la vârsta de un milion de ani a ajuns sa se răcească până la temperaturi de 3300 °C în medie în care protonii și nucleele mai grele s-au format în urma nucleosintezei, putând apoi să se combine cu electronii formând atomii. Înainte ca electronii să se combine cu nucleele, circulația radiațiilor prin spațiu era dificilă, radiațiile în forma fotonilor nu puteau traversa spațiul fără a intra în coliziune cu electronii, dar odată cu combinarea protonilor cu electronii care au format
Univers () [Corola-website/Science/299069_a_300398]