3,224 matches
-
că agent creator, ci că trofeu, ca obiect inamovibil și suprem al plăcerii masculine - eternă slăbiciune spre exploatare. Supremația hipersexualizării și hegemonia cultului sexualității feminine devin astfel discurs al forței consumeriste, care promite emanciparea femeii și gratificarea dorințelor bărbatului. Însă emanciparea promisă este pusă, în cazul femeilor, doar sub zodia seducției, a sexualității ca mijloc de reușită, ca ideal de a fi, care merită, prin urmare, orice sacrificiu. Obsesia plenitudinii sexuale feminine că condiție esențială a emancipării sale nu face decât
Patriarhatul, mașina de vise. Metamorfoză și hipersexualizare () [Corola-website/Science/295778_a_297107]
-
gratificarea dorințelor bărbatului. Însă emanciparea promisă este pusă, în cazul femeilor, doar sub zodia seducției, a sexualității ca mijloc de reușită, ca ideal de a fi, care merită, prin urmare, orice sacrificiu. Obsesia plenitudinii sexuale feminine că condiție esențială a emancipării sale nu face decât să o limiteze pe această în realizarea să că personalitate umană complexă și că agent creator.[2] Alegerea conștientă (agency) personală a femeii există, prin urmare, doar în cadrul acestei identități hegemonice impuse - arareori în afara ei. Discursul
Patriarhatul, mașina de vise. Metamorfoză și hipersexualizare () [Corola-website/Science/295778_a_297107]
-
de vizită”[14]</a>. Industria cinematografică, în întruchiparea ei absolută hollywoodiană, cunoscută drept „mașină de vise”, este un element contemporan de bază pentru construcția identităților de gen patriarhale, hipersexualizarea și obiectificarea femeii fiind armă principala pentru asigurarea propriului succes. Nicicând emanciparea femeii nu a fost mai vizibilă, mai seducătoare, măi impresionantă și mai înșelătoare decât în cadrul artei cinematografice - dovadă a puternicii influențe asupra imaginarului nostru. Afirmarea femeii în cinematografie, pe cât de elogiata, rămâne în mare parte redusă în cadrul limitelor deja stabilite
Patriarhatul, mașina de vise. Metamorfoză și hipersexualizare () [Corola-website/Science/295778_a_297107]
-
multe aspecte, viața femeii s-a schimbat considerabil în bine în raport cu secolele trecute. Dar nu putem să nu luăm în considerare imaginea hipersexualizată a acesteia în mass-media și modul în care această reprezentare o influențează. Deși elogiat ca dovadă a emancipării și a libertății sexuale de care se bucură femeia, accentul pus pe hipersexualizare nu face decât să îi reîntărească eternul statut impus de obiect. Schimbarea în acest caz nu este decât una de suprafață, care nu reușește să chestioneze cauzele
Patriarhatul, mașina de vise. Metamorfoză și hipersexualizare () [Corola-website/Science/295778_a_297107]
-
fie rușine. Ce regret eu este că noi nu avem o adevarată comunitate gay în România. Asta pentru că noi, în țara asta, nu avem o cultură a activismului politic. A fi gay este un act politic, este o declarație de emancipare eminamente politică. Mulți sunt homosexuali, puțini sunt însă gay. Și mai puțini queer. Vedeți gradațiile? Una este despre ce fac. Ce fac eu? Sunt homosexual. Cine sunt eu? Sunt gay. Asta-i diferența. La noi nu se înțelege chestia asta
„A fi gay este un act politic, este o declarație de emancipare eminamente politică.” () [Corola-website/Science/295779_a_297108]
-
lumei artei, unde, printre altele, producerea unor dihotomii de clasă bazate pe categoriile profesionale curator și artist, finanțări statale și private, piața și non-profit, național și internațional, precum și reproducerea înțelegerii decontextualizate a termenului de artist independent[8], sabotează tentativele de emancipare și de sindicalizare a muncii culturale. Generațiilor de tineri postcomuniști le este sistematic ascuns faptul că spațiul creativ nu este un loc de relaxare, împlinire personală și/sau depășire a condiției de clasa a părinților, ci noul lor loc de
Spațiul creativ este noul tău loc de muncă! Gentrificare, artă și muncitori culturali () [Corola-website/Science/295757_a_297086]
-
să-l inițieze în binefacerile școlarizării și igienizării, sărăcia și mizeria caracterizează o bună parte a lumii satului. Muzeele etnografice răsar, elemente ale culturii țărănești sunt culese într-un febril proces de înghețare a tradiției, iar instituțiile dedicate studierii și emancipării acestuia proliferează de zor. În toată această poveste, țăranul este prea puțin prezent sau este inclus după o coafare prealabilă și după reinterpretări succesive ale culturii țărănești. Țăranul, din vremuri trecute sau recente, este îngropat sub un morman de balastru
Comment peut-on être paysan? () [Corola-website/Science/296081_a_297410]
-
atunci cred că e important de analizat de unde a pornit protocronismul și... unde s-a greșit. Pe de-o parte, cum s-a ajuns la această formă extremă, hilara și necredibila, care nu ajută de fapt deloc vreun proces de emancipare. Pe de altă parte, si mai important, care ar fi alternativele? Pentru că eu cred ca este foarte importantă construirea acestei mitologii. Ea oferă un alt tip de demnitate și de rezistență la dominația occidentală și cred că nu este întâmplător
Națiune, subalternitate și dorința de Europa. O discuție despre identitate națională și nevoia apartenenței europene () [Corola-website/Science/295826_a_297155]
-
- Bicicleta a făcut mai mult decât orice și decât oricine pentru emanciparea femeilor din lumea întreagă - spunea Susan Anthony. Iar tovarășa ei de luptă Elizabeth Stanton spunea: - Noi femeile călătorim, pedalând, către dreptul la vot. Anumiți medici, precum Philippe Tissié, avertizau că bicicleta ar putea provoca avort și sterilitate, iar alții asigurau
19 IUNIE. ALARMĂ: BICICLETE! (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/295908_a_297237]
-
în mod deosebit pe acele abuzuri legate de puterea de decizie a femeilor asupra propriului lor corp. Propunerea legislativă privind înființarea, funcționarea și organizarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină, interzicerea avorturilor și raportarea bărbaților români la conceptul de emancipare a femeii în anul 2015 sunt subiecte explorate în spectacol printr-un proces creativ de artă activă atât observațional cât și ficțional. “Caracterul observațional al Pentru că meriți vine mai puțin din sursele lui reale (consilierea preavort are surse multiple și
Comunicat de presă: Pentru că Meriți - proiect observațional de artă activă () [Corola-website/Science/296032_a_297361]
-
maghiară ca "Balázsfalva" (satul lui Blasiu), respectiv în germană "Blasendorf", nume care a devenit în dialectul săsesc "Bluesendref". În spiritul latinismului promovat de Școala Ardeleană numele Blajului a fost transcris în limba română ca "Blasiu", respectiv "Blaș". Ca semn al emancipării urbane, în secolul al XIX-lea a fost folosită în corespondență și forma "Blaj-Oraș", simetric cu maghiarul "Balázsfalva" (Blașfalău, aidcă satul lui Balázs). Până la Unirea Transilvaniei cu România, Blajul a fost printre puținele orășele din Ardeal , alături de Năsăud, cu o
Blaj () [Corola-website/Science/297009_a_298338]
-
1780-1785) făcuse două vizite la Târgu Mureș, prilejuite de ținerea unor cursuri pentru populația de origine română din localitate. La fel ca în secolul al XVIII-lea, și în secolul al XIX-lea țelul reprezentanții românilor din Transilvania a fost emanciparea spirituală, culturală și politică a comunității. În acest context a dorit Avram Iancu să urmeze cariera de avocat și din acest motiv venise la Târgu Mureș pentru a-și îndeplini stagiatura pe lângă Tabla Regească. Împreună cu Alexandru Papiu-Ilarian, care era și
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
Lebeau a scris o lucrare în 27 de volume-Istoria Imperiului Târziu, iar Eduard Gibbon a scris „Istoria declinului și prăbușirii Imperiului Roman”. Imaginea Bizanțului a fost reabilitată în etapă romantică, odată cu amploarea interesului manifestat pentru studierea evului mediu. Mișcarea de emancipare a grecilor a fost privită cu simpatie de occident, masacrul grecilor din insula Chios fiind condamnat.Imaginea Bizanțului s-a idealizat treptat. Au fost reeditate operele autorilor bizantini-"Corpusul de la Bonn", operele fiind însoțite de traduceri în latină și de
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
mai ales acea parte consacrată evenimentelor de după 1180, căutând să-i găsească pe cei responsabili pentru evenimentele din 1204, nu doar pe occidentali, ci și pe împărați. Rămâne ideea imperiului universal. Evident că, mergând pe această linie tradițională, mișcările de emancipare și revoltele.Criticile se îndreaptă asupra împăraților și nu asupra instituției imperiale. Manuel I Comnenul - ambiția de a obține coroana Occidentului și de a aduce granițele imperiului până ... acolo unde și Iustinian eșuase. Isac II Angelos - era condus de lăcomie
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
sintetică despre grația divină, în contextul eforturilor sale de combatere a pelagianismului (Quaestiones diversae). Pelagianismul zilelor lui Augustin nega păcatul originar dar și imortalitatea și integritatea lui Adam, altfel spus, întreaga lume supranaturală. Ideea lui Pelagius, de origine stoică, afirma emanciparea completă a omului față de Dumnezeu și puterile sale nelimitate în privința binelui și răului. Omul este capabil, conform acestei teorii, să obțină, fără nici o intervenție din partea lui Dumnezeu, un control complet asupra pasiunilor sale (apatheia). Datorită acestei capacități, datoria absolută a
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
Bucovina, în timp ce jumătatea de est a principatului (numită Basarabia) a fost ocupată în 1812 de Rusia. Ca în majoritatea țărilor europene, anul 1848 a adus revoluția în Moldova, Țara Românească și Transilvania. Țelurile revoluționarilor - independența completă pentru primele două și emanciparea națională pentru cel de-al treilea principat - au rămas neîndeplinite, dar au fost bazele evoluțiilor următoare. De asemenea, revolta a ajutat populația celor trei principate să-și recunoască unitatea limbii și intereselor lor. Delegații Adunărilor Ad-hoc au profitat de susținerea
Istoria românilor () [Corola-website/Science/296801_a_298130]
-
spaniola și chineza. Istoria culturală a insulei începe cu indienii Taino. S-au găsit artefacte de-ale lor care cronică viața de pe insulă de dinaintea colonizării. Cele mai importante sărbători sunt de origine culturală cât și istorică, cum ar fi aniversarea emancipării. Sunt sărbătorite și evenimente importante britanice, cum ar fi ziua reginei. Mâncărurile tradiționale anguilliene sunt influențate de cele africane, spaniole, franceze și engleze. Fructele de mare sunt găsite în abundență, cum ar fi creveții, crabii, langustele și scoicile. Codul este
Anguilla () [Corola-website/Science/296829_a_298158]
-
a elementelor artizanale cu elementele mecanizării incipiente generată de nevoia stăpânirii și utilizării eficiente a forțelor de producție. Ei - noile structuri ale producției industriale. Prin această nouă constelație relațională evoluția colectivităților locale a fost definitiv scoasă din fluxul spontanului, această emancipare concretizându-se structural prin susrse proprii, endogene de dezvoltare, așa cum rezultă din figura nr.2. Pe un alt plan, trecerea de la economia de autosubzistență la economia de schimb, fie el și în natură prin troc, a însemnat trecerea la constituirea
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
(n. 1813 — d. 1871) a fost un politician liberal și scriitor maghiar. Începând cu anul 1841 s-a pronunțat pentru emanciparea evreilor din Ungaria, spre nemulțumirea majorității opiniei publice. La inițiativa sa, în anul 1848, Parlamentul Ungariei a adoptat legea pentru egalitatea în drepturi a evreilor. Punerea în aplicare a legii s-a lovit de opoziția cercurilor naționaliste. Legea a fost
József Eötvös () [Corola-website/Science/300028_a_301357]
-
care să le justifice pretențiile la tron. Este vorba de Neagoe Basarab, Matei Basarab, Constantin Șerban Basarab, Șerban Cantacuzino, și Constantin Brâncoveanu. Familia și-a luat numele după Basarab I (numit și "Bazarab" sau "Bazaraad"), a cărui domnie a marcat emanciparea Țării Românești de sub tutela Regatului Ungariei. P. P. Panaitescu consideră că acest nume de dinastie nu a apărut decât în secolul al XVI-lea, după stingerea vechii linii voievodale, când boierii urcați în tron aveau nevoie să își asigure o
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
iobagi, deseori în condiții mai grele decât șerbii vest-europeni de pe feudele din secolul al XVI-lea. Țarul a hotărât să abolească iobăgia printr-o mișcare de sus în jos, decât să aștepte desfiintarea șerbiei de jos în sus prin revoluție. Emanciparea iobagilor în 1861 a fost singurul eveniment important din istoria Rusiei în secolul al XIX-lea. A fost începutul sfârșitului monopolului puterii aristocrației funciare. Emanciparea țaranilor a eliberat forța de muncă a țăranilor, care aveau astfel posibilitatea să aleagă liber
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
de sus în jos, decât să aștepte desfiintarea șerbiei de jos în sus prin revoluție. Emanciparea iobagilor în 1861 a fost singurul eveniment important din istoria Rusiei în secolul al XIX-lea. A fost începutul sfârșitului monopolului puterii aristocrației funciare. Emanciparea țaranilor a eliberat forța de muncă a țăranilor, care aveau astfel posibilitatea să aleagă liber munca în întreprinderile industriale de la orașe, a dat un imbold important economiei în general și industriei în particular și a făcut să crească numărul celor
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
patriarhală a familiei. Divorțul nu a mai avut nevoie pentru pronunțare de o hotărâre judecătorească și, pentru a elibera total femeia de responsabilitatea sarcinilor nedorite, avortul a fost legalizat încă din 1920. Ca urmare, a avut loc un proces de emancipare a femeii și de întărire a prezenței ei pe piața muncii. Tinerele fete au fost încurajate să-și desăvârșească studiile și să-și facă o carieră în fabrici sau birouri. Au fost înfiintate creșe și grădinițe pentru îngrijirea copiilor mici
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
Meea, Dealul Bătăgii, Gruniu, Chiciora) nu depășesc semeția culmilor învecinate: Dealul Răcăștia (328 m), Dealul Stufitului (370 m). Încă de la prima atestare documentară, satul Mânerău este menționat în conexiune cu cetatea Hunedoarei, în componența marelui domeniu feudal de aici. Germenii emancipării sociale apar în timpul Corvinilor, când unor loiali de pe câmpurile de luptă ale „cruciadelor” antiotomane le sunt acordate diplome privilegiale. Secolele al XVI-lea și al XVII-lea se remarcă prin ridicarea unor elite din mijlocul locuitorilor Mânerăului, cum vor fi
Mănerău, Hunedoara () [Corola-website/Science/300553_a_301882]
-
curții domeniale. În contextul ocupării Transilvaniei de către Habsburgi, la finele deceniului al treilea din secolul al XVIII-lea, satul se desprinde din sfera marii proprietăți private feudale și este înglobat fiscului austriac. Reformele tereziene și iosefine aduc cu sine zorii emancipării din iobăgie. După 1762, cea mai mare parte a satului se înscrie în contingentul grăniceresc, la Compania limitanensă de la Răcăștia, dobândind în schimb eliberarea din servituțile feudale. Semnele modernizatoare ale veacului al XIX-lea își vor fi pus amprenta și
Mănerău, Hunedoara () [Corola-website/Science/300553_a_301882]