2,911 matches
-
au concentrat atenția în ce-l privește pe Ioan Damaschinul asupra scrierilor polemice ale acestuia contra iconoclasmului, operele lui principale sunt dedicate combaterii ereziilor locale, din lumea orientală, melkită, din care făcea parte, anume iacobismul, nestorianismul și alte astfel de erezii care mai atrăgeau sau confruntau încă populația melkită (a arabilor creștini fideli împăratului bizantin), aflată sub dominație islamică. Sf. Ioan Damaschinul (Yanah ibn Mansur ibn Sargum) s-a născut în Damasc, Siria, în a doua parte a secolului al VII
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
în Mănăstirea Sfântul Sava din Palestina, unde va rămâne până la sfârșitul vieții. Este hirotonit preot și va oficia în "Biserica Învierii din Ierusalim". După anul 726, când Leon Isaurul (717-740) publică edictul iconoclast, Ioan Damaschinul devine un atacant activ al ereziei, scriind trei tratate. Ia parte și la sinodul antiiconoclast al episcopilor orientali. A fost cunoscut (mai ales de către teologii secolului al XI-lea), și ca imnograf și melod, datorită imnurilor compuse de el care se vor răspândi în toată lumea creștină
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
ascetice, omiletice și imnologie. În scrierile sale a înfruntat toate ramurile teologiei. Cea mai cunoscută operă a sa este Izvorul gnozei, care are trei părți: Capitula philosophica, un fel de propedeutică a credinței, apoi Liber de haeresibus, unele informații despre erezii, și Expositio fidei; a mai scris și: Contra Jacobitas, De duabus in Christo voluntatibus, trei discursuri împotriva iconoclaștilor; scrierile exegetice și omiletice includ un comentariu la scrisorile pauline, predice despre nașterea și moartea Mariei; scrierile ascetice tratează despre post, despre
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
contra arabilor, Leon a observat valorile puritane arabe care socoteau arta religioasă drept idolatrie și a crezut că imperiul său va câștiga războiul dacă va proceda la fel. În cadrul celui de-al doilea conciliu de la Niceea, iconoclasmul a fost declarat erezie și s-a revenit la folosirea icoanelor. În secolul al XVI-lea, Reforma Protestantă a readus ideea de iconoclasm, atunci multe opere de artă din bisericile romano-catolice medievale au fost distruse printre care fresce și statui.
Iconoclasm () [Corola-website/Science/305657_a_306986]
-
comentarii la "De consolatione philosophiae" și la tratatele teologice ale lui Boethius. Titlurile cele mai importante păstrate de la el sunt: Tratatul "Despre diviziunea naturii" va fi condamnat, la rândul lui, în secolul al XIII-lea, pe motivul că ar conține erezii, cum ar fi părerea că toate lucrurile sunt Dumnezeu, apoi teza că „Ideile” sau „cauzele primordiale” creează și sunt create iar apoi, în al treilea rând, pentru afirmația că la sfârșitul lumii va avea loc o anulare a diferențierii oamenilor
Ioan Scotus Eriugena () [Corola-website/Science/305664_a_306993]
-
latin, Balduin I de Constantinopol. Ioniță nu a reușit însă să cucerească Constantinopolul din cauza manevrelor politice ale adversarilor. A fost ucis de un cuman în timpul asedierii Tesalonikului în 1207. Succesorul său, țarul Borilă s-a confruntat cu boierii și cu erezia bogomila. A înăbușit conspirația boierilor la Vidin cu ajutorul unei oaste maghiare, formate din secui, români și pecenegi sub conducerea comitelui Ioachim. A organizat represalii împotriva bogomililor. Treptat însă, românii și-au pierdut rolul în regatul asanestilor. Ioan a revenit în
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
de autoritățile locale. Într-o societate dependentă de comerț, libertatea și toleranța erau considerate esențiale. Cu toate acestea, Carol V, iar mai târziu Filip II, au simțit că este de datoria lor să lupte împotriva protestantismului, pe care îl considerau erezie. Măsurile aspre luate de ei au dus la rupturi crescânde în Țările de Jos, unde guvernele locale s-au angajat pe direcția unei coexistențe pașnice. În a doua jumătate a secolului, situația a escaladat: Filip a trimis trupe pentru a
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
a cimitirelor ei precum și a altor proprietăți. s-a dovedit în măsură să pună ordine în administrarea tuturor acestor bunuri ca și a disciplinei. Prin 260, Dionisiu, episcopul din Alexandria, a trimis o scrisoare lui Amonius și lui Eufranus împotriva ereziei sabelianismului, scrisoare în care nu s-a exprimat cu exactitate cu privire la „Logos” și la relațiile sale cu Dumnezeu Tatăl. Din această cauză, a fost acuzat înaintea Papei Dionisiu, care a convocat un Sinod care să discute asupra problemei ivite. Papa
Papa Dionisiu () [Corola-website/Science/305388_a_306717]
-
adevărată explozie de sărbători, formule de rugăciuni, îmbogățire a ritualului, serii de predici solemne și de cateheză metodică, activități ce au alimentat din belșug viața creștină. În timpul pontificatului său, Papa Damas a continuat lupta predecesorului său, Papa Liberiu, atât împotriva ereziei ariene care avea o influență tot mai mare la curtea împăratului roman, cât și împotriva episcopilor care nu păstrau comuniunea cu "Scaunului Apostolic". Toată osteneala Papei Damas a avut un succes neașteptat, când împărat roman Teodosiu cel Mare prin Edictul
Papa Damasus I () [Corola-website/Science/305398_a_306727]
-
au demis pe Atanasie, Episcop al Alexandriei, la Sinodul din Antiohia în 341, au trimis delegați la Constant, împăratul Imperiului Roman de Vest și la Papa Iuliu I pentru a justifica decizia luată, care marca încă o victorie în terenul ereziei ariane. Papa Iuliu I după ce s-a exprimat în favoarea lui Atanasie din Alexandria, a invitat ambele părți sa-și susțină ideile într-un sinod prezidat de el, dar propunerea sa a fost respinsă de episcopii arieni din Imperiul Roman de
Papa Iuliu I () [Corola-website/Science/305397_a_306726]
-
Constantinopolului, funcție recunoscută a doua ca importanță, după papalitate; afirma că Isus Christos avea două naturi - una divină și una umană, iar Fecioara Maria nu era "Născătoare de Dumnezeu" (gr. Theotokos), ci mama lui Isus Omul. Cu ocazie condamnării acestei erezii Papa a scris patru scrisori, toate datate pe 15 Martie, 431, împreună cu alte scrisori trimise Episcopilor din Africa. Cele din Iliria, Salonic (Thessaloniki), Narbonne s-au păstrat sub forma traducerilor în limba greacă, forma originală din latină pierzându-se. Deasemeni
Papa Celestin I () [Corola-website/Science/305401_a_306730]
-
alte scrisori trimise Episcopilor din Africa. Cele din Iliria, Salonic (Thessaloniki), Narbonne s-au păstrat sub forma traducerilor în limba greacă, forma originală din latină pierzându-se. Deasemeni, a interzis cultul Novațienilor la Roma, arestându-le episcopul și condamnându-le erezia. A fost zelos în privința ortodoxiei credinței creștine, refuzând să tolereze micile inovații ale predecesorilor săi. Îm anul 431, Papa Celestin I l-a expediat pe Palladius ca episcop în Irlanda, iar activitatea misionară a acestuia a fost continuată de Patriciu
Papa Celestin I () [Corola-website/Science/305401_a_306730]
-
dovedit prin recenta sa confesiune de credință că nu s-a abătut de la adevărul catolic. Cât despre Caelestius, care atunci se afla în Roma, Papa i-a însărcinat pe africani fie să își revizuiască vechea sentință, fie să îi dovedească erezia în prezența sa în decursul a două luni. Porunca papală a lovit Africa ca o torpilă. În mare grabă, a fost convocat un sinod la Cartagina, în noiembrie 417, care i-a scris și Papei Zosim, rugându-l imediat să
Papa Zosim () [Corola-website/Science/305400_a_306729]
-
documentele privitoare la pelagianism pentru a deschide calea unei judecări noi, complete. Ca urmare a poruncii papale, s-a ținut pe 1 mai, 418, în prezența a 200 de episcopi, faimosul Consiliu din Cartagina, care iarăși a etichetat pelagianismul ca erezie în opt canoane. Între timp, îndemnată de africani, puterea laică s-a amestecat și ea în dispută, împăratul Honorius, printr-o ordonanță din 30 aprilie 418, din Ravenna, alungând toți pelagienii din orașele Italiei. Papa Zosim a decedat pe 26
Papa Zosim () [Corola-website/Science/305400_a_306729]
-
461. Ca arhidiacon, în timpul pontificatului lui Leon I, a luptat puternic pentru dreptul de supremație a Episcopului Romei și s-a opus condamnării Patriarhului Constantinopolului, Flavian, de către al doilea Conciliu Ecumenic de la Efes din 449 convocat pentru a soluționa problema ereziei lui Eutichie. Conform unei scrisori a împărătesei Pulcheria, găsită printre scrisorile papei Leon I, arhidiaconul Ilarie își cerea scuze că nu i-a adus o scrisoare din partea papei, după evenimentele de la conciliul ecumenic. Însă datorită lui Dioscurus, Episcop de Alexandria
Papa Ilarie () [Corola-website/Science/305402_a_306731]
-
hotărârile "Conciliului de la Calcedon" din 451, să le asigure conducătorilor monofiziților, patriahilor "Antim", "Teodosie" și "Sever" loialitatea sa. Această loialitate însemna și că trebuia să-l pepună pe Antim, fost patriarh al Constantinopolului, destituit de Papa Agapet din cauza că susținea erezia monofizită, în drepturi. Dar toate planurile au fost date peste cap, când a fost ales Papa Silveriu, susținut de Regele ostrogoților, Theodahad. Vigiliu a sosit la Roma când generalul Belisarie asedia orașul împotriva goților și i-a înmânat scrosoarea prin
Papa Vigiliu () [Corola-website/Science/305406_a_306735]
-
două scrisori adecvate problemei celor doi episcopi. Între timp, o nouă dificultate dogmatică s-a dezvoltat la Constantinopol, lucru ce i-a dat papei multe ore de amărăciune. În 543 Împăratul Iustinian a dat un decret prin care condamna diferite erezii ale lui Origine, decretul a fost trimis apoi de patriarhii răsăriteni, pentru a fi semnat de Papa Vigiliu. În direcția gândurilor lui Iustinian împotriva lui Origene, Theodore Askidas, Bepiscop de Cezarea în Cappadocia, și-a îndreptat atenția asupra faptului condamnării
Papa Vigiliu () [Corola-website/Science/305406_a_306735]
-
credincioșilor rămași fideli Sf. Ioan. A intervenit cu hotărâre în probleme privind Sfintele Sacramente - Pocăința, Ungerea bolnavilor, Botezul și Nedesfacerea Căsătoriei, pe care a susținut-o și pentru cazul de adulter. În timpul pontificatului său a apărut și s-a răspândit erezia lui Pelagius, condamnată în 416 la Conciliile din Milevi și Cartagina, la inițiativa Sfântului Augustin și cu aprobarea Papei Inocențiu I. Printre Scrisorile Papei Inocențiu I, este una adresată către Sf. Ieronim și Ioan, Episcop al Ierusalimului, care are ca
Papa Inocențiu I () [Corola-website/Science/305399_a_306728]
-
în 416 la Conciliile din Milevi și Cartagina, la inițiativa Sfântului Augustin și cu aprobarea Papei Inocențiu I. Printre Scrisorile Papei Inocențiu I, este una adresată către Sf. Ieronim și Ioan, Episcop al Ierusalimului, care are ca subiect condamnarea acțiunilor ereziei numite Pelagianism în Betleem. A murit la Roma în 417, la 28 iulie, după cum relatează Liber Pontificalis, și a fost înmormântat în Cimitirul Ponțian, de pe calea Portului. Câteva secole a fost comemorat pe data de 28 iulie, acum însă este
Papa Inocențiu I () [Corola-website/Science/305399_a_306728]
-
al infailibilității papale, cuvintele lui au dus de asemenea la o dispută. Îndeosebi textul grecesc trimis Împăratului conține o formulă diferită, mai blândă. Scriind "subverti permisit" în loc de "subvertere conatus est", reproșul la adresa lui Honoriu este redus de la o răspândire activă a ereziei la tolerarea acesteia, ceea ce probabil reflecta mai bine atitudinea lui Leon față convingerile predecesorului său (vezi: Conciliengeschichte, vol III, p. 294 a lui Hefel). Dependența scaunului Ravennei de Roma a fost stabilită printr-un edict imperial tot în timpul pontificatului lui
Papa Leon al II-lea () [Corola-website/Science/305411_a_306740]
-
contravinea ideii de supremație papală. Pontificatul Papei Pelagius a însemnat și finalul schismei interne a Bisericii Apusene din Italia, apărută din cauza condamnării de către Papa Vigiliu a "Celor Trei Capitole", care exprimau punctul de vedere ortodox al teologiei creștine în contrast cu tezele ereziei monofizite. De asemenea , Papa Pelagius a promovat celibația în rândul clerului, dar regulile sale erau mult prea stricte și succesorul său, Papa Grigore I cel Mare le-a modificat și le-a extins făcându-le aplicabile. Papa Pelagius al II
Papa Pelagius al II-lea () [Corola-website/Science/305408_a_306737]
-
fi distinse câteva secole înainte de Era Creștină. Gnosticismul a fost interzis încă din primul secol, astfel l-a precedat pe Iisus Hristos. Alături de Gnosticismul Mediteranean și Orientului Mijlociu înainte și după secolele al doilea și al treilea, Gnosticismul devenea o erezie dualistică credinței Iudaice (vezi Nazarinenii), Creștinismului și filozofiei elene în zonele controlate de Imperiul Roman, goții arianiști (vezi Huneric), și Imperiul Persan. Conversia la Islam și Cruciada Albigensiană (1209-1229) a redus drastic numărul gnosticilor din toată perioada Evului Mediu, deși
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
periferie, atât prin artere cât și prin vene, ceea ce era in contradicție cu descoperirea lui Amatus. Acest lucru, dacă era considerat ca un fapt valabil în general, și nu doar în experiența particulară respectivă, putea trece în ochii bisericii drept erezie. Amatus spera, după cum se pare, ca unii $invățați din cei prezenți să aibă curajul să publice ceea ce el, ca „creștin nou” nu putea să facă. Rezultatele experimentului au fost în cele din urmă publicate și chiar predate în facultate, dar
Amato Lusitano () [Corola-website/Science/313002_a_314331]
-
ul este o învățătură creștină din secolul al IV-lea formulată de Arius, prezbiter în Alexandria, declarată erezie de o parte a participanților la Primul conciliu de la Niceea din anul 325. ul susținea că Isus Cristos are caracter divin (este și el Dumnezeu), dar ar fi o ființă creată de Dumnezeu Tatăl în trecutul etern (Fiul fiind conform
Arianism () [Corola-website/Science/313098_a_314427]
-
schimbări). Pe plan religios, în 325 Constantin cel Mare a convocat la Niceea primul conciliu ecumenic al bisericii creștine, care a pus bazele dogmatice și canonice ale acestei religii, definind mai precis dogmele creștine drept răspuns la provocarea reprezentată de erezia arianistă. Toți episcopii prezenți s-au declarat de acord cu pozițiile teologice majore propuse de proto-ortodoxie, dat fiind că în acel moment alte forme de creștinism fuseseră „deja excluse, suprimate, reformate sau distruse”. Deși proto-ortodocșii câștigaseră disputele anterioare, în urma definirii
Arianism () [Corola-website/Science/313098_a_314427]