2,833 matches
-
urmă, după numeroase rescrieri, o literatură "fără obiect". Relația dintre memorialistică și literatura de imaginație merită câteva rânduri explicative. În sinteza istoriografică din 1937, Lovinescu își încadrează proza la capitolul Epica autobiografică, care ar fi, în opinia sa, "opera criticilor, eseiștilor și a ideologilor", adică a scriitorilor înclinați mai mult spre reflecție și, tocmai de aceea, cu o imaginație limitată la nivelul experiențelor personale de viață și de lectură. Nu întâmplător, în categoria cu pricina sunt plasate, pe lângă scrierile literare ale
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în care Lovinescu însuși admite a-și fi împlinit "latura sa esențială și a rasei sale"7) era un moment necesar, ce se cerea depășit prin opțiunea pentru așa-numita "epică autobiografică" (model "obiectiv", ilustrat de creațiile ficționale ale criticilor, eseiștilor și ideologilor). Pe scurt, trecerea de la memorialistică la epica autobiografică indică însăși direcția de evoluție a literaturii criticului, de la expresia temperamentală (moldovenismul) la manifestarea ei voluntarist-"bovarică", intelectualist-burgheză. Nu trebuie omis apoi faptul că, în Istoria... din 1937, memorialistica era
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
numai "structurii afective" ce călăuzește memoria naratorului, chiar și atunci când "accentul cade esențial pe cunoaștere": astfel, ghidată de sensibilitate, și nu de intelect, narațiunea proustiană ar urma o traiectorie centrifugă și aleatorie, mărturisind autenticitatea "trăirii" (și nicidecum a cunoașterii). Pentru eseistul român, "noua structură" a romanului modern ar fi reductibilă, în ultim resort, doar la mecanismul memoriei involuntare, singura ce "ne poate da realitatea concretă"27. Or, romanul proustian îmbină ambele tipuri de "memorie" (voluntară și involuntară deopotrivă), făcând tranziția de la
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
adoratorului (a bărbatului, așadar)120. Idealizarea femeii generează, apoi, pe lângă propensiunea (masochistă) către servitutea voluntară, și fenomenul "dorinței triunghiulare", analizat de René Girard într-un studiu cândva celebru 121 (să nu uităm că triunghiul amoros este prezent în orice melodramă). Eseistul francez sublinia, într-o manieră foarte lovinesciană de altfel, rolul preponderent pe care-l joacă imitația în dezvoltarea personalității (și, implicit, în geneza dorinței), sancționând totodată "starea sufletească romantică" pe motiv că e "pătrunsă de resentiment". Romanticul (Eminescu nu mai
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
VASILACHE, Vasile (4.VII.1926, Unțești, j. Ungheni - 7.VII.2008, Chișinău), prozator, eseist și traducător. Este fiul Elisavetei (n. Darie) și al lui Ion Vasilache, țărani. Începe învățătura în satul natal (1932-1938), urmează la Iași Liceul de Aplicație (1938-1944) și, după o perioadă în care funcționează ca învățător la Unțești, din 1949 își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
au publicat constant nume de primă mărime ale literaturii române, ca Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Paul Zarifopol, G. Călinescu, care au oferit periodicului pagini de mare valoare. Înalta ținută artistică a fost dublată de una filosofică și politică, echipa de eseiști și publiciști, printre care sunt de amintit Mihai Ralea, Al. A. Philippide, D. I. Suchianu, Petre Pandrea, Tudor Teodorescu-Braniște, apărând pozițiile unui raționalism nedogmatic, ale democrației de tip occidental și combătând sistematic totalitarismul fascist, ca și pe cel comunist. Revista era
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
absența unei anume conduite politice, chiar doctrinare, și a unei estetici a moderației. Ca și „Viața românească”, A. l. și a. își manifestă opțiunea pentru evoluția modernă a societății, pentru „calea industrială”, în opoziție cu „organicismul”, cu orientările conservatoare, paseist-romantice. Eseiștii revistei, Paul Zarifopol, M. Ralea, D. I. Suchianu, Al. A. Philippide, continuă discuția mai veche a raportului dintre național și universal, dintre condițiile locale și influențele străine, abordând fenomenul cultural din perspectivă etno-psiho-sociologică. Mai toți conchid că există un spirit românesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
literare de anvergură. Este și motivul pentru care istoricii literari nu i-au acordat o prea mare atenție. Nu trebuie exagerat totuși caracterul ei de publicație „populară”, ceea ce ar minimaliza-o. Prestigiul îi este dat de strălucita sa echipă de eseiști și de critici, la care se adaugă, cu o frecvență sporadică, Lucian Blaga, Mircea Eliade, Tudor Vianu, precum și de strategia literară adoptată, deloc neglijabilă. Revista îl publică astfel pe ultimul clasic în viață, Ioan Slavici, publică substanțiale pagini de călătorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
NANDRIȘ, Grigore (17.I.1895, Mahala-Cernăuți - 2.III.1968, Kew, Marea Britanie), slavist, eseist și memorialist. Este fiul Mariei (n. Lazăr) și al lui Dumitru Nandriș. Memorialista Anița Nandriș-Cudla este sora sa. Urmează școala primară în comuna natală, apoi cursurile gimnaziale și liceale la Cernăuți. În 1915 devine student al Facultății de Litere și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
Colecția TEXTE DE FRONTIERĂ Nr. 76 Nicu GAVRILUȚĂ este profesor universitar doctor și decan al Facultății de Filosofie și Științe SocialPolitice a Universității "Al. I. Cuza" din Iași. Sociolog, antropolog și eseist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. A mai publicat volumele: Mentalități și ritualuri magicoreligioase (1998), Culianu, jocurile minții și lumile multidimensionale (2000), Imaginarul social al tranziției românești (2001), Fractalii și timpul social ( 2003), Hermeneutica simbolismului religios (2003), Mișcări religioase orientale
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
a unei sau a unor limbi internaționale. Raportul esențial dintre european (universal) și național este numai unul de unitate în diversitate, de diferențiere în uniformitate, de implicare și integrare reciprocă. Nici un teoretician serios al literaturii europene, începând cu critici și eseiști ca T.S. Eliot și terminând cu comparatiști ca L. Foscolo Benedetto, n-au gândit altfel. Dreptul european la pluralitate și diversitate literară este imprescriptibil și inviolabil. Nu se poate vorbi în nici un caz de un bloc coerent, de omogenizare latentă
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
totul firesc, inevitabil. Întreagă această ideologie de dreapta a revenit masiv la suprafață. Mai mult: ea domină și de departe cultura română actuală. Cea intelectuală în primul rând. Ea a găsit, la centru, un spațiu gol. Exponenții săi sunt filozofi, eseiști, scriitori de valoare. Imposibil de contestat acest fapt: de la Nae Ionescu la Emil Cioran, de la Mircea Eliade la Constantin Noica. Dar acest lucru nu ne poate împiedica să vedem, în față, lucid și realitatea: cu toate meritele lor, acești autori
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
în politică. Noțiunea a reapărut la noi după 1989. Noi înșine am discutat-o în mai multe rânduri în 1992 și nu se poate spune că a fost ignorată. Bibliografia respectivă o dovedește. Între altele, reeditarea masivă a filozofilor și eseiștilor de dreapta între cele două războaie (Nae Ionescu, E.M. Cioran, Mircea Eliade) nu reprezintă o continuare și deci o supraviețuire a ideologiei de dreapta? O reeditare recentă din publicistica lui Mircea Eliade: Texte legionare și despre românism este liberală, democratică
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
BĂCIUȚ, Nicolae (10.XII.1956, Chintelnic, j. Bistrița-Năsăud), poet, traducător și eseist. Este fiul Mariei (n. Măgherușan) și al lui Gheorghe Băciuț, țărani. Absolvent al Liceului „Liviu Rebreanu” din Bistrița, face studii universitare la Facultatea de Filologie (secția română-engleză) a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1978-1982). În timpul studiilor universitare este redactor și apoi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285526_a_286855]
-
, Marin (1.V.1938, București), poet, eseist și traducător. Este fiul Mariei Angela Tarangul (n. Bădulescu), actriță și traducătoare, și al lui Erast Tarangul, inginer. Face clasele primare în București, unde va urma și Liceul „I. L. Caragiale”, absolvit în 1955. Devine student al Institutului Teologic din Sibiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290081_a_291410]
-
mici proprietari care a fost mult timp în realitate, mai mult timp chiar decît imaginea pe care atîtea eseuri, în jurul lui 1950 încă, o dădeau despre ea: La France à l'heure de son clocher 20, pe care o descria eseistul elvețian Herbert Lüthy, Le Village du Vaucluse 21, unde a trăit antropologul american Laurence Wylie. Dar această Franță a schimbării și a modernității, a deschiderii către Europa și către lume, a consumului de masă și a uniformizării culturale este de
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
, Octavian (2.VII.1926, Lisa, j. Făgăraș - 7.V.2007, București), eseist, prozator și poet. Este fiul Anei (n. Șerban) și al lui Alexandru Paler, țărani. Un înaintaș, Bucur Paler din Lisa, ar fi fost înnobilat în 1664 de Anna Bornemisa, soția principelui Transilvaniei. P. frecventează cursurile școlii primare în satul natal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
temele formulate aforistic în Umbra cuvintelor: „Și-ascult cum germinează statuile în munți”; „Un deget de aramă / bate în tăcerea ușii”. P. părăsește poezia și optează pentru eseul moralistic ce se revendică dintr-un romanesc al ideilor. Modelele lui sunt eseiștii spanioli (Unamuno, Ortega y Gasset) și, dintre francezi, Albert Camus. Mărturisește că nu cunoaște foamea de real, cum o cunosc, de regulă, reporterii, și că se simte mai bine printre mituri și parabole. Faptul se vede de altfel ușor în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
propriu-zisă și literatura moralistică. Cu Mitologii subiective (1975) el se întoarce la Grecia și la miturile ei. Stilul devine mai direct reflexiv și tema morală, esențială la el, răzbate acum mai decis printre rânduri. Exemplul îndepărtat este Vara lui Camus. Eseistul vede peste tot epifanii și socotește mitologia o carte despre condiția existențială a omului. În tragedia lui Oedip este un act de revoltă. Asumându-și vina și trăind demn consecințele ei, Oedip se transformă pe sine în zeu. Rătăcirile lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
poate apăra; compasiunea are nevoie de viitor; ca și dragostea”. Ideea unui Narcis erou tragic (erou camusian) este de natură să alarmeze spiritul. Ipoteza este însă acceptabilă pentru că se bizuie pe un minim de adevăr luat chiar din datele mitului. Eseistul pune patimă și iscusință în astfel de lecturi subiective, mereu în acel stil războinic - un stil al deciziei și al ultimatumului -, eliminând spațiile de respirație calmă, de răsfăț și ironie. Dacă trebuie să fie găsit un model românesc pentru aceste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
căci de oriunde ar porni P. ajunge în cele din urmă la ideea de adevăr și la libertatea de a numi adevărul. E subiectul ce îl obsedează pe intelectualul din secolul nostru, om al interogației, cum îl definește André Malraux. Eseistul adaugă interogației radicalismul lui de preot laic, pornit din Făgărașul natal - spațiu al oamenilor drepți și încăpățânați, sugerează el - pentru a reprima balaurul minciunii. Pentru a da altă înfățișare confesiunii (care păstrează, în esență, accentul ei acut testamentar), inventează scrisori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
împăcare durabilă cu mine însumi, celula mea vitală fiind sfâșiată de o tensiune dublă; aduc o senzualitate tulbure până la ispitele de asceză a ideilor”). Era de așteptat că întâlnirea cu fiesta mexicană să trezească bucuriile spiritului și să elibereze umorul. Eseistul caută însă în continuare miturile (șarpele, piramidele, labirintul acvatic) și nu are ochi decât pentru adevărurile lui. După sugestia Antimemoriilor lui Malraux, P. își subintitulează notele de călătorie Jurnal (și contrajurnal) mexican. Nu are răbdare să țină o cronică a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
în timpul aceluiași război, o delegație de scriitori francezi colaboraționiști. Trenul oprește la un moment dat (întâmplare sau aranjament cinic) într-un câmp în care se află mai mulți prizonieri francezi păziți de soldați hitleriști. Acestea sunt premisele. Pe baza lor eseistul imaginează cincisprezece discursuri ale lașității și ale trădării, din care ideea turnului de fildeș iese zdrobită cu astfel de fraze: „refuzând să aleagă, el a și ales”; „tăcerea a ajutat ocupația și a devenit complice cu ea”. P. este foarte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
suferit un infarct și, cu moartea în față („încarcerat în mine însumi” - zice el), își reconstituie trecutul și își gândește prezentul. O face în felul său, amestecând în confesiune și meditație planurile temporale și existențiale, într-o narațiune fragmentară. Un eseist francez crede că fragmentul este un doliu al textului, o victimă a violenței interioare, un accept al violului scriptic. Definiția se potrivește eseurilor biografice ale lui P. Ca să întărească acest doliu, autorul scrie cu două penițe: una care notează reflecțiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
poartă în el o tristețe nelămurită și se rușinează să vorbească despre ea. Nu știe să devină „un om de lume” și multă vreme nu vrea să audă că bătrânețea există. Numai că bătrânețea vine fără să fie chemată și eseistul este nevoit s-o ia în seamă. Deșertul... e, în esență, o meditație despre bătrânețe, suferință și, fatal, despre moarte. Istoria rămâne pe plan secund și nu este evocată decât ca să justifice fantasmele proiectate de un spirit interogativ în conflict
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]